Titlu: Salvarea celor pierduți.

Subiect: Voia lui Dumnezeu este mântuirea tuturor.

1. Domnul Isus Christos Se va întoarce pe nori.

2. Problema apăsătoare a celor pierduți.

3. Soarta finală a celor salvați și a celor pierduți.

Una din cele mai clare și repetate învățături în Noul Testament este cea a revenirii Domnului Isus Christos pe nori (Faptele Apostolilor 1:11 și Apocalipsa 1:7), venind în mai multe etape, în primul rând pentru Mireasa Sa, apoi după Necazul cel Mare, va reveni în glorie ca să judece lumea. Indiferent cum vedem sfârșitul vremurilor, Biblia este cât se poate de clară asupra faptului că Domnul Isus Christos va reveni pe Pământ și la un moment dat va pune capăt istoriei, aceasta este promisiunea despre care vorbește Petru în pasajul pe care l-am citit. Când Petru își scrie scrisorile, undeva în 67 d.Chr, Biserica trecea printr-o persecuție cumplită sub împăratul Nero, de fapt chiar Petru și Pavel aveau să fie uciși atunci, pe lângă asta, Biserica se confrunta și cu învățătură falsă din interior, de aceea Petru scrie aceste scrisori, fiind inspirat de Duhul Sfânt. Toate obstacolele cu care se confrunta Biserica nu aveau să oprească venirea Domnului, așa cum nici necredința oamenilor nu o poate opri, ci Dumnezeu a decis să o amâne, ca oricine este pierdut să vină la pocăință. Vedeți noi îi iubim pe cei pe care îi cunoaștem și nu sunt mântuiți și bine facem, dar nici noi nu îi iubim așa cum o face Dumnezeu. Dumnezeu Și-a demonstrat dragostea pentru noi prin faptul că L-a trimis pe Domnul Isus ca să fie o Jertfă de Ispășire, care să i-a păcatele noastre asupra Lui și să devieze mânia lui Dumnezeu de la noi, luând-o asupra Lui și făcând ispășire cu sângele Lui, iar așa cum noi am fost salvați prin credința în El, tot așa invitația este valabilă și pentru cei care nu sunt mântuiți. Aceasta este vestea bună din acest verset, anume că Domnul Își amână venirea ca noi să mai avem timp să evanghelizăm, iar cei pierduți să mai aibă ocazii să se pocăiască. Dar a doua oară, Domnul Isus Christos nu vine ca un Miel, ci ca un Leu, nu ca lumea să mai fie mântuită prin El, ci ca să judece lumea păcătoasă. Venirea Domnului Isus mă face să mă gândesc la pilda din predica de pe munte, cu cele două case, cea de pe stâncă și cea de pe nisip. Cea de pe stâncă sunt cei care sunt în Christos, care nu au de ce să le fie frică la a Doua Venire, dar cei cu casa de pe nisip sunt dușmanii Domnului care vor pierii din Fața Mâniei și Urgiei Lui. Așadar noi ar trebui să profităm de fiecare ocazie pe care o avem să evanghelizăm, așadar haideți să folosim, nu să irosim acest timp, pentru că este un timp „împrumutat”, adică să spunem oricui, fie când suntem în public, pe autobuz, tren, sau acasă, să vorbim cu vecinii, spunându-le că Christos a murit pentru păcatele lor, a fost îngropat și a înviat și că dacă vor crede că au făcut asta în dreptul lor, atunci vor avea viață veșnică.