Biserica din Pergam

📷 Subiect: Christos Își dorește o Biserică sănătoasă doctrinar

1. CHRISTOS ÎȘI LAUDĂ BISERICA PENTRU CREDINȚA EI.

2. CHRISTOS ÎȘI AVERTIZEAZĂ BISERICA CU PRIVIRE LA ÎNVĂȚĂTURA FALSĂ.

CHRISTOS ÎI ARATĂ BISERICII BENEFICIILE UNEI DOCTRINE SĂNĂTOASE .

📷 Subiect: ‌‌

‌Introducere: Un creștin din Pergam își începe ziua, el împreună cu familia sa se pregătesc să meargă la Biserică, aceasta era o zi specială pentru ei, păstorul urma să citească o scrisoare, trimisă de Apostolul Ioan din Insula Patmos, dar nu era orice fel de scrisoare, ci o scrisoare dictată lui Ioan de Domnul Isus Christos, pentru toată Biserica. Acesta ajunge și i-a loc, emoțiile sunt foate mari, în sfârșit păstorul citește scrisoarea, Biserica se bucură să audă ce are Christos de spus bun despre ei, dar e necăjită când aude criticile aduse de El, urmând să rămână încurajată de promisiunea finală. Am citit la început scrisoarea, dar haideți să îi analizăm conținutul și să vedem ce vrea să spună.

‌

‌

1. Christos Își laudă biserica pentru credința ei.

În primul rând această scrisoare este adresată Bisericii din Pergam, care era un oraș dominat de păgânism, avea chiar și o legendă a unui fondator care a fost crescut de zeii Atena și Zeus, cultul împăratului domina acest oraș, era o abundență de temple păgâne, iar din cauza culturii, creștinii care nu se închinau idolilor, dacă nu erau persecutați, erau cel puțin marginalizați. Dar nici persecuția nu a lipsit, din cauza cultului imperial, care cerea ca oamenii să i se închine Cezarului, pe când creștinii Îl numeau pe Isus din Nazaret „Domn” și „Salvator”, titlu care era revendicat de Cezar, iar acesta fiind folosit pentru Domnul Isus era un afront direct la adresa acestuia. Scaunul de domnie al Satanei pare că se referă la păgânismul care predomina cultura din orașul Pergam și faptul că este menționat de două ori întărește acest lucru. În aceste condiții Domnul Isus Își începe scrisoarea prin a-i lăuda pe cei din Pergam, le spune că El le cunoaște situația și credincioșia lor față de El, credincioșie care nu a fost lipsită de martiri, Domnul Isus îl amintește doar pe unul, adică pe Antipa, care a fost omorât din cauza credinței sale, izvoarele istorice nu ne spun cum a fost el omorât, dar o sursă indică faptul că ar fi fost ars într-un taur de bronz.

‌

‌Când Saul prigonea Biserica în Faptele Apostolilor, pe Drumul Damascului, Domnul Isus Christos îl întreabă: „Saule, Saule, pentru ce Mă prigonești”? (Faptele Apostolilor 9:4), ceea ce ne arată că Domnul Isus Se identifică cu Biserica Lui așa că oricine prigonește Biserica Lui, pe El Îl prigonește. În calitate de creștini, atunci când trecem prin suferință, chiar dacă nu e vorba de prigoană, Christos este Cel Care ne cunoaște suferința și se identifică cu ea. Imaginați-vă cum a fost pentru Antipa să știe că Christos este cu el și suferă cu el când este ars de viu, sau pentru apostoli, cum e pentru noi să știm asta când cineva ne face o nedreptate sau când cineva din familie pleacă la Domnul, El este cu noi în toate acele situații și Se identifică cu durerea noastră, nu că ar fi obligat, ci prin faptul că alege să facă asta, dar cu precizarea că acest lucru se aplică doar celor ce sunt în Christos, adică salvați, pentru că aici e vorba de Biserica Răscumpărată.

‌‌

Așadar, să ne gândim la situațiile grele sau neplăcute din trecut, sau la cele ce pot apărea în viitor și să nu uităm că Domnul Isus le cunoaște și că El se identifică cu noi, suferind împreună cu noi în ele și haideți să lăsăm gândul acesta să ne mângâie, gândul că Cel care a creat Universul, Cel care este Alfa și Omega alege să se identifice cu noi în astfel de situații și să Îi fim recunoscători, pentru că noi nu merităm așa har, ca după ce Domnul Isus a suferit la Golgota chinuri groaznice, atât fizice, cât și spirituale, să mai aleagă să sufere din nou alături de noi. Când trecem prin încercare să ne amintim așadar că El nu doar că știe și înțelege, dar este acolo cu noi și ne oferă empatia Lui în cel mai adevărat sens al cuvântului.

‌

‌

2. Christos Își avertizează Biserica cu privire la învățătura falsă.

După cuvintele de încurajare vin cele de mustrare, deoarece fiind Adevărul absolut, Domnul Isus Christos nu va accepta păcatul în Biserica Sa și nu va accepta nicio scuză pentru păcat, nici chiar prigoana, cu alte cuvinte nu va accepta să audă ceva de genul: „Doamne, oricum trecem prin necaz, lasă-ne să avem și noi o mică bucurie din lucrurile pe care le oferă lumea”. Și adevărul este că prin natura noastră umană, de multe ori ajungem să ne dorim, sau dacă nu ne dorim neapărat, să permitem păcatului să intre în Biserică și în viața noastră, pentru că e mai comod decât să lupți cu acesta. Așa era cazul și în Pergam, chiar dacă au reușit să facă față presiunii de afară, au permis învățăturii false să se strecoare. Biblia ne spune că unii din ei au mers după învățătura lui Balaam, care a învățat pe Balak cum să îi facă pe copiii lui Israel să păcătuiască. Aceasta este o trimitere directă la Vechiul Testament, la Numeri, unde îl întâlnim pe acest clarvăzător numit Balaam, care este chemat de Balak, regele Moabului să îl blesteme pe Israel, pentru că a văzut că poporul era un popor mare la număr și că i-a omorât pe Sihon și pe Og, doi regi amoriți și le-au luat regatele, iar Balak se temea de aceeași soartă. Balaam, deși a încercat să îl blesteme pe Israel, acesta nu a reușit, pentru că Dumnezeu a transformat blestemul în binecuvântare, de fiecare dată, dar ca o soluție alternativă, se pare că Balaam l-a sfătuit pe Balak să îi facă pe israeliți să cadă în idolatrie, ca Domnul să Se mânie pe ei și să îi pedepsească, dacă nu chiar distrugă, conform Numeri 31:16. De asemenea, din context imoralitatea sexuală pare să facă aluzie la idolatrie, având în vedere și limbajul vechi-testamentar care punea semnul egal între idolatrie și curvie, cât despre mâncarea jertfită idolilor, luând în considerare și învățăturile lui Pavel, aceasta putea fi mâncată acasă, atât timp cât nu era o cauză de poticnire, dar nu la templul păgân, pentru că un creștin nu avea ce să caute acolo. De asemenea textul vorbește despre învățătura Nicolaiților, care deși nu este specificată clar în Biblie, pare să fie o învățătură care permite păgânismul și idolatria, ceea ce se leagă cu ce spunea textul de Balaam. Domnul Isus Christos este ferm când poruncește Bisericii să se pocăiască, pentru că El nu permite ca Biserica lui să întrețină una sau mai multe învățături false care duc inevitabil la păcat.

‌

Posibil ca cei din Biserica din Pergam să își fi imaginat păcatul ca pe ceva ce puteau tolera, poate ceva ce nu i-ar mai fi făcut să fie paria societății, dacă acceptau să îl lase să se perpetueze în Biserică, dar păcatul este ca un pui de leopard pe care îl ții în casă, îl hrănești și ignori toate avertismentele și îngrijorările oamenilor, care îți vor binele, până când acesta crește și te devorează cu totul, în timp ce îți dai ultimele suflări, te gândești la tot timpul când puteai să scapi și nu ai făcut-o, puteai să eviți situația aceea și nu ai vrut, pentru că era confortabil, părea inofensiv și credeai că îți va aduce beneficii.

‌

Dumnezeu știe lucrurile care ne plac, iar dintre ele El le cunoaște pe cele care sunt bune și cele care sunt dăunătoare, chiar dacă noi nu tot timpul le cunoaștem și El mereu ne avertizează prin diferite moduri despre unele lucruri care pot fi bune, dar pun stăpânire pe noi, altele care sunt rele din start, dar sunt lucruri comode, altele pe care alții le văd că ne dăunează, dar noi nu le vedem și altele despre care știm că sunt rele, dar noi nu vrem să scăpăm de ele, sau poate avem senzația că nu putem, că le-am lăsat acolo așa de mult timp încât pur și simplu s-au înrădăcinat în noi, dar Biblia ne spune că nicio ispită nu e de netrecut pentru noi și niciun păcat prea greu de smuls și aruncat afară, altfel Domnul Isus nu i-ar poruncii bisericii din Pergam să se pocăiască, dar porunca implică faptul că pocăința este ceva de care este capabilă și fiecare dintre noi este. Ce e de făcut atunci? În primul rând trebuie să spunem și noi ca David: „Vezi dacă sunt pe o cale rea și du-mă pe calea veșniciei!” (Psalmul 139:24), ca Domnul să ne arate ce nu e după voia Lui în viața noastră, apoi trebuie să realizăm că voia Domnului este mai bună pentru noi decât voia noastră și să ne supunem, scoțând din viața noastră lucrurile pe care Dumnezeu ni le arată că sunt păcat și să le înlocuim cu lururi bune. De exemplu dacă Domnul îmi arată că petrec prea mult timp la televizor, pot să reduc cantitatea de timp pe care o acord televizorului și să mă pun să citesc o carte bună. Putem și să ne încăpățânăm și să refuzăm și urmează să vedem ce va face Dumnezeu atunci.

‌

‌

3. Christos Îi arată Bisericii beneficiile unei doctrine sănătoase.

În încheierea mesajului, Domnul Isus le spune că dacă nu se vor pocăi, El va veni personal și cu sabia gurii Lui, care reprezintă judecata divină, va face război cu cei care urmează învățătura falsă. Acest avertisment poate fi pus și în alte cuvinte: „Dacă voi nu veți lua măsuri, le voi lua Eu și nu cred că vă va plăcea acest lucru!”. Domnul le-a dat timp ca să răspundă și să acționeze ei împotriva acestor învățături, dacă nu va face El acest lucru pentru ei, ceea ce nu e un lucru plăcut, pentru că e mai bine ca Biserica să îi pună la disciplină decât să îi pedepsească Domnul, dar El face asta pentru că Își iubește Biserica și vrea să o vadă sfântă și fără păcat, încă de aici de pe Pământ. Dar există și consecințe pozitive, textul vorbește despre o mană ascunsă și o piatră cu un nume nou pe care Domnul Isus Christos le va da. Mana ascunsă face trimitere iarăși la Vechiul Testament, la mana pe care evreii o mâncau în călătoria lor prin pustie, din Exodul 16:1, până în Iosua 5:12 și care a fost pusă și în Chivotul Legământului ca un semn de aducere aminte a cei peste 40 de ani în care Dumnezeu le-a purtat de grijă, ceea ce ne arată că mana este felul lui Dumnezeu de a hrăni omul, dar știm că cei ce au mâncat din mana din pustie au murit, căci până la urmă Domnul Isus Christos este adevărata mană din Cer, iar cel care mănâncă din El nu va muri niciodată. Domnul Isus mai promite o piatră albă cu un nume nou celui ce va birui, aceasta poate nu înseamnă foarte mult pentru noi astăzi, dar în cultura antică, numele unei persoane reprezenta totalitatea caracterului său, așadar numele era mult mai important pentru ei atunci, decât este pentru noi, în contextul pasajului acest nume nou reprezintă identitatea nouă pe care o are cel ce învinge în Christos, victoria fiind intrarea sa în împărăție prin victoria lui Christos.

‌

Dacă Domnul Isus ar veni în Biserica pe care o conduc, sau la care sunt membru, sau la mine acasă, ce mi-ar spune, ar fi totul în regulă, sau va găsi învățături sau obiceiuri sau alte lucruri pe care le urăște, aș putea eu să primesc mana ascunsă și piatra albă? Dacă da, atunci slavă Lui, pentru că sunt salvat și fac voia Lui, dar dacă nu, dacă mă declar creștin dar nu sunt salvat, sau țin învățături majore false, ce mă împiedică să scap de ele?

‌

‌Așa cum am văzut noi putem avea și de obicei avem și lucruri bune și rele în bisericile și viețile noastre, dar Domnul Isus vrea ca noi să avem doar lucruri bune, ca să putem primii răsplata. Așa că în primul rând trebuie să fim salvați, ca să fim în Christos, asta se poate întâmpla doar prin credința în Christos ca Salvator (Faptele Apostolilor 16:31), crezând că El a murit pentru păcatele tale, a fost îngropat și a înviat a 3-a zi (1 Corinteni 15:1-4), având credința că ceea ce a făcut El este suficient ca să te salveze și te va salva (Ioan 3:16, Efeseni 1:13). Apoi trebuie să faci parte dintr-o biserică locală, prin botez, iar aceasta să fie pură din punct de vedere doctrinar, dar și tu să fi la un nivel de cunoștință care să îți permită să ai o doctrină biblică pe care să o pui în aplicare în fiecare zi.

‌

Așadar am văzut mesajul pe care Christos îl are pentru Pergam, un mesaj în care El arată că Se implică în viața Bisericii, un mesaj în care îi felicită pentru credincioșia lor, îi avertizează despre învățătura falsă pe care permit între ei și le promite răsplata dacă vor fi și rămâne credincioși, așadar haideți să fim ca și ei în aspectele pozitive și la fel ca Christos, să rezolvăm aspectele negative din biserică și din viețile noastre.

‌