Iahve vs Ra

Introducere:

‌‌

În acest mesaj am ales să mă uit la a 9-a urgie, ca să putem vedea ceea ce Dumnezeu a vrut să le spună evreilor prin Moise în anii 1400 î.Chr și vreau să mă uit și la ce putem învăța noi din acest text. În textul pe care l-am citit îl vedem pe Moise, în contextul celor 10 urgii, aducând a 9-a urgie, adică întunericul prin puterea lui Iahve, Dumnezeul lui Israel. El își ridică mâna spre cer și aduce un întuneric așa de puternic peste Egipt, așa de mare încât nimeni nu își putea continua activitatea, iar aici vedem atât întuneric fizic, cât și pe cel spiritual, care este de fapt motivul pentru care a fost nevoie de judecata lui Dumnezeu.

‌‌

Când Dumnezeu folosește întunericul fizic ca să arate problema celui spiritual.

Biblia ne spune că atunci când omul refuză lumina lui Dumnezeu și alege să trăiască în întuneric spiritual, El îl lasă pe om să facă asta, dar Dumnezeu în bunătatea Lui aduce și judecata, ca omul să vadă că greșește și să se întoarcă la El. Faraon și Egiptul erau încă într-un mare întuneric spiritual, pentru că după 8 urgii, ei încă nu s-au pocăit de idolii lor, așa că Dumnezeu a vrut să le arate în mod fizic cât de grav este întunericul lor spiritual.

‌‌

De fapt cuvântul pentru întuneric este „cosech” חֹשֶׁךְ, care sugerează ideea de absență fizică a luminii, termenul pentru zile este „yamim” יָמִים, pluralul de la „yom” יוֹם, care înseamnă „zi, același cuvânt folosit în Geneza când e vorba de zilele creației, „ki-afelah” כִּי־עֲפֵלָה, este un termen care indică ideea că se referă la faptul că întunericul era așa de gros, că „putea fi atins”, sau „putea fi simțit”, iar pentru lumină se folosește „or” אוֹר, care semnifică iluminare sau lumină puternică. Așadar Egiptul este cufundat în întuneric, așa de mare încât nimeni nu putea să își continue activitatea, mai ales pentru că atunci nu existau surse de lumină cum ar fi lămpile sau stâlpii de pe stradă, iar focul era la fel de util ca și acum când se i-a curentul, adică foarte puțin.

‌‌

Egiptenii aveau un întreg panteon de zei care se ocupau cu diferite funcții din natură, iar pentru soare îl aveau pe Ra 𓊪𓂋, care a devenit mai târziu Amun-Ra 𓇋𓂋 și care a ajuns să fie Zeul-șef al acestui panteon, iar mai târziu pe vremea lui Akenaton (1353-1336 î.Chr) s-a instaurat chiar o închinare a soarelui, dar Amun-Ra nu a fost zeul la care se închinau, ci a fost un zeu al soarelui numit Aton, dar întorcându-mă la Ra, acesta se presupune că făcea o călătorie în lumea de jos ca să aducă soarele pe cer și o călătorie pe cer ca să aducă soarele la apus, înapoi în lumea de jos, luptându-se cu Apep ca să reușească să îl aducă pe Cer.

‌‌

Ra este o parte interesantă, care deși nu apare în text, este judecat pentru că el fiind zeul Soarelui, nu poate să aducă lumina în Egipt, aceasta face parte din seria de judecăți pe care Iahve, Dumnezeul lui Israel o aduce împotriva zeilor Egiptului, așa cum spune Biblia în capitolele următoare din Exod. Faptul că Ra și prin extensie ceilalți zei nu au putut să I se opună lui Iahve arată că ei nu erau altceva decât imaginații ale omului, care prefera să își facă proprii lui dumnezei, decât să se închine Dumnezeului Adevărat, pentru că asta e incomod, din cauză că așa cum am spus, idolii lor le permiteau să facă ce vor, chiar să aducă sexul la locul de închinare și să se „închine” prin el, dar Dumnezeul Adevărat cere sfințenie, El nu permite omului să I Se închine în chip nevrednic și nu Se lasă batjocorit.

‌‌

Întunericul, atât în lumea științei, cât și în Biblie nu este un lucru care există de la sine, ci este doar absența luminii, care este și simbolul lui Dumnezeu (1 Ioan 1:5), de aceea întunericul simbolizează lipsa sau absența lui Dumnezeu, Care a fost înlocuit de Egipteni cu acești zei falși și care nu s-au pocăit când au văzut minunile pe care Dumnezeu le-a făcut pentru Faraon pe vremea lui Iosif ca să creadă în El și să renunțe la zeii falși. Totuși întunericul fizic era doar un simbol al celui spiritual în care se afla Egiptul, care chiar și după primele 8 urgii nu s-au pocăit. Ceea ce era cea mai mare problemă era de fapt păcatul în care societatea Egipteană se afla, câteva exemple includ: fumatul, băutura și drogurile, sau ceea ce erau echivalente cu ceea ce avem azi, sau pornografia și prostituția, care iarăși erau echivalente, dar erau foarte apropiate de ceea ce avem azi. Și de multe ori sexul era combinat cu închinarea zeilor, nu exista un standard de sfințenie, așa cum este revelat în Cuvântul lui Dumnezeu. De aceea spun că întunericul era foarte gros, pentru că păcatele pe care le avem aproape atot-prezente în societatea noastră, sunt vechi de mii de ani.

‌‌

Apoi îl avem pe Faraon, care este un simbol pentru Satan, care este în continuă rebeliune față de Dumnezeu și care chiar vrea să îl omoare pe slujitorul Său. El tot încearcă compromisuri, acum le spune că pot pleca dar să lase vitele lor în urmă, dorind să rămână cu ceva după plecarea lor, dar noi știm că după ce au plecat ei, ei au fost cei care i-au jefuit pe egipteni prin ceea ce au luat de la ei. Textul ne spune că Domnul i-a împietrit inima lui Faraon, dar nu pentru că el nu ar fi avut de ales, ci că de primele 5 ori și-a împietrit singur inima, așa că Dumnezeu l-a judecat prin a-i da ceea ce și-a dorit. O paralelă este Apocalipsa 16:10, care ne spune că a fost turnat un potir peste tronul fiarei și că a fost întuneric peste toată împărăția ei, iar oamenii L-au hulit pe Dumnezeu pentru că ei erau judecați pentru respingerea Lui.

‌‌

Întunericul de trei zile este un alt simbol, pentru că așa cum a fost trei zile întuneric peste țara Egiptului, a fost întuneric peste Israel când Dumnezeu Tatăl Își vărsa mânia pe Dumnezeu Fiul, pentru păcatele noastre și tot atâtea zile a stat și în mormânt. Atunci când Domnul Isus era pedepsit pentru păcatele noastre și când trupul Lui mort a stat 3 zile în mormânt, părea că întunericul a învins, mai ales cel spiritual, dacă Moartea a putut să pună mâna pe Fiul lui Dumnezeu, nimeni nu putea să scape din ghearele ei, Satan avea cu ce să se laude, putea să meargă la Dumnezeu și să spună că I-a omorât Fiul și că El nu are ce să facă în direcția asta, bineînțeles că ar fi știut că nu are dreptate, dar ar fi făcut-o ca să încerce să Îl rănească pe Dumnezeu. Totuși, este interesant faptul că evreii aveau lumină, fiind sub protecția lui Dumnezeu în ținutul Gosen, acolo unde locuiau ei, așa cum Lumina lumii, chiar dacă părea că a fost stins, El a revenit la viață din morți, biruind moartea, păcatul și pe Satan, cu alte cuvinte biruind întunericul, ca să fie Lumina pe care întunericul lumii acesteia nu a reușit să o biruiască.

‌‌

Ca să ilustrez mai bine ce vreau să spun, gândiți-vă la un om care trăiește în subteran toată viața lui, niciodată nu a văzut lumina de afară, el nici nu știe că deasupra lui există o întreagă lume, nu știe cum arată un copac, un râu, un izvor, un munte, marea, nici măcar cerul, el cunoaște un singur mod de viață, anume cel din subteran, unde este întuneric, frig și plin de șoareci și șobolani, dar într-o zi cineva în găsește și îl duce afară. La început este orbit de lumină, dar după ce ochii i se ajustează, începe să vadă lucrurile pe care le-am menționat și se minunează de creația lui Dumnezeu, dar lucrul care îl șochează cel mai tare e că a trăit atâția ani în întuneric, fără să știe ce e la suprafață și toate lucrurile pe care le ratează. Acest om eram fiecare dintre noi, care avea o concepție greșită sau dacă doriți întunecată despre lume și viață, până când Fiul lui Dumnezeu a venit în canalul în care zăceam și ne-a adus la suprafață, arătânduni-L pe Dumnezeu și lucrurile minunate pe care El le oferă, o nouă identitate în Christos, care include printre alte binecuvântări, ștergera păcatului din viața noastră și o poziție corectă în relația cu Dumnezeu.

‌‌

Am câteva aplicații pentru acest mesaj și fiecare are legătură cu una din temele pe care le-am discutat:

‌

Întunericul, așa cum am spus ilustrează problema întunericului spiritual, dar și faptul că Dumnezeu aduce judecata prin a-i lăsa pe oameni în întuneric fizic, ceea ce ar trebui să ne determine să ne gândim la lumea în care trăim. Noi suntem ca evreii de altădată, care erau în Goșen și care aveau lumina, noi avem lumina lui Christos într-o lume cufundată în întuneric. Ispita este ca din cauza comodității, noi să nu mai vorbim împotriva întunericului, pentru că nu vrem să supărăm pe nimeni, așa că și dacă noi credem că anumite lucruri cum ar fi relațiile homosexuale sunt păcat, ar trebui să ținem aceste lucruri pentru noi, ca să nu supărăm pe nimeni, dar ceea ce uităm este că oamenii mor și merg în Iad, care este numit în Scriptură: „Întunericul de Afară”, ei se îndreaptă spre a petrece veșnicia sub mânia lui Dumnezeu și noi în loc să îi îndreptăm spre Cel Care este Lumina și Care salvează sufletul, le protejăm mai mult sentimentele.

‌‌

Idolii sunt ceea ce au fost mereu, imaginația omului, care în loc să fie mulțumit că este făcut după Chipul și Asemănarea lui Dumnezeu, își face dumnezei după chipul și asemănarea lui, care sunt confortabili și te pot face să te simți bine, cum sunt lucrurile pe care le-am menționat, fumatul, alcoolul, drogurile, păcatul sexual, dar acestea nu pot aduce decât o împlinire pe moment, nu una pe termen lung și în niciun caz nu pot da iubirea și acceptarea care vine din relația cu Dumnezeu. Acestea nu sunt decât lucruri trecătoare și lucruri care fac rău pe termen lung, rău care nu se merită doar pentru beneficiile pe care le aduc.

‌‌

Așa cum am spus, Faraon îl reprezintă pe Satan, care este mereu în rebeliune față de Dumnezeu, iar de multe ori, chiar și când nu ne dăm seama, noi suntem ca el, atunci când alegem să punem voia noastră peste voia lui Dumnezeu și să nu Îl ascultăm, atunci ne întoarcem la starea de întuneric în care eram odată și trăim în neascultare de Dumnezeu, dar partea bună este că dacă suntem dispuși să ne pocăim, Dumnezeu ne primește înapoi ca pe fiul risipitor, așa că nu trebuie să zacem în rușine, regret și condamnare, ci dacă am căzut în relația cu Dumnezeu, tot noi ne putem ridica mergând la El și mârturisindu-ne păcatul cu pocăință.

‌‌

Încheiere:

‌‌

În concluzie, avem de ales, să trăim ca egiptenii, în întuneric spiritual, cu idolii noștri, în neascultare de Dumnezeu, sau să trăim în lumină, așa cum am fost chemați să fim de Domnul Isus, care ne-a spus că prin El, noi suntem lumina lumii. Nimeni nu poate să facă alegerea asta pentru noi, ci noi trebuie să alegem cum să trăim, iar această viață începe printr-o alegere, a Celui Care este Lumina lumii, iar dorința mea este să ne ajute Domnul să Îl alegem mereu pe El.

‌