Un nou legământ inugurat în Sânge

Introducere

Astăzi stăm iar la masa Domnului, în prezența Domnului și în părtășie unii cu alții, fiind în legământ cu Dumnezeu prin Domnul Isus Christos. Noi avem un har pe care nu toți oamenii l-au avut pe parcursul istoriei Bibiliei, în Vechiul Legământ, Dumnezeu era în mijlocul poporului, dar nimeni nu avea acces la El, decât o persoană, într-o anumită zi specială și în condiții foarte extreme, riscându-și viața dacă făcea ceva ce nu era în regulă sau nu era destul de curat din punct de vedere ceremonial. Vreau ca pe parcursul acestui mesaj să vedem ce înseamnă lucrarea lui Christos și trecerea de la Vechiul Legământ, la Noul Legământ și ce rol are Masa Domnului în acest Legământ.

Haideți să deschidem Scriptura la Evrei 9:11-15 și să vedem împreună cum Sângele lui Christos a inaugurat acest Nou Legământ în care ne aflăm astăzi.

Sângele lui Christos, Sângele Legământului:

Textul începe prin a ne reaminti că Domnul Isus Christos este Marele Preot al Noului Legământ, temă care este menționată de mai multe ori în această epistolă, dar explorată în detaliu în capitolul 7, unde ni se arată că El este Preot după ordinul lui Melhisedec, care este deasupra preoției Aaronice din Vechiul Testament și în același fel, textul nostru ne arată că exstă un Cort al Întâlnirii în Cer, pentru că cel de pe Pământ a fost făcut după imaginea celui din Cer (Exodus 25:40).

Tot ce înseamnă Cortul Întâlnirii a fost o prefigurare care să arate spre Christos, mai ales preoția și sistemul de jertfe, în cadrul acestui sistem, Marele Preot mergea odată pe an în Sfânta Sfintelor, după ce se curăța ca să poată intra în prezența lui Dumnezeu și aducea jertfe pentru el și pentru popor, aceasta era singura ocazie în cadrul acestui sistem când un om putea intra în prezența lui Dumnezeu, dar acestea erau doar umbre a bunurilor vitoare, a ceea ce exista deja în Cer, unde a mers și Christos ca să fie Mare Preot (Hebrews 4:14), ca după ce a fost Răstignit și după ce a Înviat, a intrat în Sfânta Sfintelor în Cer cu propriul Lui sânge, sânge care a fost pus acolo ca să facă ispășire pentru toți oamenii (1 Jn 2:2) și fiecare om să aibă acces la această ispășire (Jn 3:16) și prin ea, prin Christos să poată să ajungă la Dumnezeu (Jn 14:6).

Ispășirea înseamnă acoperirea păcatelor, nu în sensul de a fi ascunse sub covor, dar prin vărsarea sângelui și prin pierderea vieții, așa cum în Vechiul Legământ un animal era sacrificat și sângele îi era vărsat ca să facă ispășire pentru păcate, pedeapsa pe care o merita cel vinovat, adică moartea (Rom 6:23) era transferată simbolic la animalul de sacrificiu și persoana putea să plece iertată și să contiune să trăiască, dar sacrificile de animale aduceau doar ispășire temporară, așa cum capitolul 10 din Evrei arată, ispășirea lui Christos este permanentă (Heb 10:10) și are și un rol spiritual, pentru că Domnul Isus a devenit păcat (2 Cor 5:21), ceea ce corespunde cu moartea spirituală a omului, apoi a luat mânia lui Dumnezeu asupra Lui (Psalm 22:1, Isaiah 53:10), și cu sângele Său le-a acoperit (Rom 3:25, 5:9, Eph 1:7, Col 1:14, 1 Jn 1:7, Rev 1:5) ca Dumnezeu să nu le mai vadă, efectiv ștergându-le și murind pentru ele. Textul pune foarte mult accent pe Sângele Domnului și îl pune în contrast cu sângele animalelor, aceasta pentru că sângele este viața și a fost dat să facă ispășire (Lev 17:11) și fără vărsare de sânge nu este iertare (Heb 9:22), de asemenea Noul Testament spune din nou și din nou că Sângele Domnului Isus este ceea ce ne dă iertare în versetele enumerate mai sus.

De asemena ispășirea pe care a făcut-o Domnul Isus Christos, așa cum ne arată atât acest capitol, cât și capitolul 10, este una permanentă, El nu Se Jertfește de fiecare dată când luăm Cina așa cum spune teologia catolică, ci a fost Jertfit odată și atât, ceea ce ne arată supremația și stabilitatea Jertfei Lui, ce siguranță a mântuirii am putea avea dacă am crede că El moare mereu și mereu atunci când luăm Cina, ar fi asta mai diferit decât jertfele de animale din Vechiul Testament? Nu, dar slavă Lui pentru că Christosul înviat nu mai moare (Rom 6:9), El a fost Jertfit odată pentru totdeauna, de aceea și răscumpărarea pe care a obținut-o pentru noi este veșnică, El nu se joacă de-a mântuirea, ci când salvează pe cineva o face pentru totdeauna.

Nu doar că ispășirea este permanentă, dar este și suficientă ca să fim curățați, aici din nou autorul folosește o imagine din Vechiul Testament, când o vacă era adusă jertfă, în afara taberei și cenușa era folosită ca să îi curețe pe cei care erau murdari din punct de vedere ritualic, care s-au atins de ceva care era mort Numbers 19:9 și Numbers 19:17-19, iar argumentul lui este că dacă aceste jertfe erau suficiente ca să îi curețe pe cei care le aduceau, cu atât mai mult sângele lui Christos, Care și El a fost Jertfit în afara taberei, adică a Ierusalimului, ne va putea curăța de păcate .

Încă un lucru pe care vreau să îl subliniez, este faptul că textul spune că Domnul Isus S-a adus Jertfă lui Dumnezeu, fără pată prin Duhul Cel Veșnic, adică Fiul S-a adus Jertfă Tatălui prin Duhul Sfânt, așadar vedem lucrarea Trinității în Jertfa Domnului Isus, Dumnezeu S-a adus Jertfă pe El Însuși, Lui Însuși, ca să Își potolească mânia Lui, știu că pare absurd, dar este ceea ce s-a întâmplat, ceea ce este logic dacă acceptăm că Dumnezeu este o Trinitate, iar prin faptul că a fost Dumnezeu și Om, Domnul Isus Christos a putut să trăiască o viață fără păcat și să fie Mielul lui Dumnezeu care i-a păcatul lumii (Jn 1:29).

Apoi ni se spune că El ne va curății conștiințele de faptele moarte, ca să putem să ne închinăm Dumnezeului viu, acum asta poate însemna fie faptele rele, adică păcatele noastre, ceea ce înseamnă că noi nu mai trebuie să trăim în condamnare (Rom 8:1), ci putem să avem pace, fie faptele bune, da faptele bune, pentru că acele fapte bune făcute înainte de mântuire sunt ca o haină mânjită (Is 64:6) din cauză că sunt contaminate de natura noastră păcătoasă, așadar și acestea trebuiau curățate, plus că Dumnezeu ne-a pus la dispoziție noi fapte bune pe care să le facem după ce am fost mântuiți (Eph 2:10) și pentru care ne promite răsplată (1 Cor 3:11-15) și suntem liberi să Îi slujim sau să ne închinăm lui Dumnezeu.

Textul se încheie reamintindu-ne că Domnul Isus este Mijlocitorul unui nou Legământ, un legământ este sigilarea legăturilor sacre de rudenie între două părți prin mijloace atât de sancțiune legală, cât și de ritual liturgic, dar Dumnezeu când a făcut Legământul cu Israel, l-a făcut după modelul pe care îl făceau statele suzerane cu vasalele lor, de fapt Deuteronom are structura așa cum ar avea-o un astfel de tratat, dar după primul Legământ, a venit al doilea, pe care Dumnezeu a vrut să-l facă cu Israel cf. Jer 31:33-34, dar din cauză că ei L-au respins pe Domnul Isus, neamurile au fost adăugate în acest legământ, cf Rom 9-11, urmând ca Israel să fie restaurat în Regatul Milenial al Domnului Isus, dar până atunci evreii care sunt salvați, sunt adăugații Bisericii, adică trupului lui Christos.

Haideți să ne imaginăm cum ar fi să trăim în Vechiul Testament, pe vremea călătoriei în pustie, Dumnezeu e acolo în nor ziua și în foc noaptea, dar noi nu ne putem apropia, nu putem ajunge la El, ci trebuie să mergem la preot, ca să aducem jertfe, care acoperă doar unele păcate, nu toate și să aducem noi sângele unui animal, nu cred că ne-ar plăcea, dar am ști că am muri dacă încercăm să intrăm la Dumnezeu, în prezența Lui sfântă când și cum vrem noi, am fi consumați de sfințenia lui, ar fi proaspătă în mintea noastră memoria a ceea ce s-a întâmplat cu Nadab și Abihu (Lev 10), așadar n-am avea ce să facem decât să ne uităm de la depărtare și nici măcar după moarte nu am fi cu Dumnezeu, ci în Sânul lui Avraam (Luke 16), deși noi nu am ști asta atunci, abia după învierea Domnului Isus am ajunge în prezența Lui.

Nu-i așa că e trist, să fie Dumnezeu acolo și să nu putem să ajungem la El, dar asta nu a fost niciodată idealul, asta a fost doar o soluție pentru problema păcatului până avea să vină Domnul Isus.

Acum știu că poate vă întrebați, ce legătură are tot ceea ce am spus cu Cina Domnului? Are o foarte mare legătură, pentru că Cina Domnului ne amintește de Jertfa Lui, prin care s-a vărsat Sângele Lui și care a deschis preoția Lui și conform cuvintelor Lui din Matt 26:28, prin sângele Lui s-a inaugurat Noul Legământ, la fel cum cel vechi a fost inaugurat cu sânge de animale (Ex 24:8)

Haideți să le luăm pe rând, prin Jertfa Domnului Isus Christos avem păcatele iertate, prin sângele Lui sunt acoperite (Eph 1:7, Col 1:14), și avem pace cu Dumnezeu (Rom 5:1). Așadar haideți să ne bucurăm pentru toate binecuvântările pe care le avem în Christos, pentru faptul că suntem dreptatea lui Dumnezeu în El (2 Cor 5:21) și că știm că mergem în Cer când murim (2 Cor 5:8), iar dacă nu ai siguranța aceasta, încrede-te în Domnul Isus Christos ca Salvator (Acts 16:31) și crede că El a murit pentru păcatele tale, a fost îngropat și a înviat a 3-a zi și că ceea ce a făcut El te-a salvat (1 Cor 15:1-4), pentru că El a salvat pe toată lumea, dar nu toată lumea e salvată fiindcă fiecare trebuie să accepte salvarea în dreptul lui/ei.

Apoi Legământul, în Vechiul Legământ, dacă am fi trăit atunci, am fi fost foarte restricționați, nu am fi avut voie să mâncăm anumite mâncăruri (Lev 11), ar fi trbuit să ținem tot felul de legi și ritualuri și cel mai important așa cum am văzut în acest mesaj, nu am fi avut acces direct la Dumnezeu, așadar haideți să fim recunoscători că avem acces direct la Dumnezeu prin Domnul Isus (Heb 4:14-16), și să profităm de acest acces, rugându-ne în fiecare zi, citind Cuvântul în fiecare zi, când se poate să mai ținem post, să îi ajutăm pe alții cât și cum putem, să încercăm și când facem orice activitate, chiar dacă doar cu o rugăciune scurtă, să-L implicăm pe Dumnezeu și să facem aceste lucruri cu dragoste și recunoștință pentru Dumnezeu.

Când cădem sau greșim, nu trebuie să disperăm, pentru că avem un Mare Preot care mijlocește pentru noi și care are milă de slăbiciunile noastre (Heb 4:15), de aceea dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios și ne iartă, iar sângele Lui ne curăță chiar și în umblarea noastră pământească cu Dumnezeu, ca să parafrazez un faimos verset (1 Jn 1:9). Asta nu înseamnă că avem voie să trăim în păcat (Rom 6:1), dar că atunci când cădem în păcat El ne va ierta, iar dacă nu ne pocăim, El va lua nuiaua (Heb 12:7).

Încheiere

Am văzut așadar că prin Domnul Isus ca Mare Preot, prin Jertfa și Sângele Lui vărsat, suntem în Legământ cu Dumnezeu, de aceea avem acces la El și putem să stăm la Masa Lui, de aceea haideți, cei care vom participa la Masa Domnului să o facem cu reverență și mulțumire, cu bucurie că putem sta în prezența Lui și în părtășie unii cu alții, că avem o Jertfă Perfectă a trupului Domnului Isus, a Sângelui care s-a vărsat pentru noi și Legământul cel Nou.