Inima lui Cain și inima lui Dumnezeu

Introducere

În vremea noastră nu suntem diferiți de primii oameni, mai ales când vine vorba de ce atitudine avem față de Dumnezeu, Care deși a dat totuul pentru noi este ignorat de lumea asta, dacă nu chiar și urât pentru că nu Se lasă modelat după tiparele noastre păcătoase și nu acceptă să primească orice, oricum din partea noastră și asta aveau să învețe Cain și Abel pe pielea lor, că Dumnezeu nu Se lasă batjocorit (Gal 6:7) și nu acceptă daruri aduse cu o inimă necurată.

În acest mesaj vreasu să vedem atituinea lui Cain, mai ales și lui Abel față de Dumnezeu și invers atitudinea lui Dumnezeu față de ei și față de noi, așadar haideți să intrăm în text și să vedem ce are El să ne vorbească.

Inima lui Cain față de Dumnezeu

După căderea în păcat, Adam și Eva au primii copii, pe Cain și Abel, care crescând au avut ocupații diferite, unul a fost lucrător al pământului, pe când celalat a fost păstor. Nu ni se spune cum au crescut frații, sau ce relație au avut cu părinții, textul sare la viața lor adultă sau adolescentă. Revenind la ei, îi vedem că au această inițiativă de a aduce o jertfă Domnului, acum acțiunea are loc cu mult înainte ca Domnul să dea Legea, așa că nu știm de unde aveau ei acest concept de jertfă, posibil ca Adam și Eva să fi adus jertfă un miel, de unde Domnul le-a făcut hainele de piele (Gen 3:21), textul nu specifică dar e ceva ce pare să fie spus implicit. Nici nu știm ce i-a determinat să aducă jertfa, dar au ados-o, Cain a fost primul, care a adus din roadele pământului, apoi Abel care a adus din oile întâi născute ale turmei sale. Textul nu ne spune de ce Domnul a acceptat-o pe cea a lui Abel și a respins-o pe cea a lui Cain, un indiciu poate să fie calitatea, Cain aduce din roadele pământului, dar nu ni se spune care dintre ele, pe când ni se spune că Abel a adus oi întâi născute, implicația e că Abel a adus ce avea mai bun, pe când Cain a luat ce a prins în mână și a adus jertfă.

După ce Dumnezeu îi respinge jertfa, acesta se supără așa de tare că îi cade fața, ceea ce în ebraică arată o supărare și o frustrare foarte mare și Domnul vine și pare că îl mustră, dar de fapt îl consiliază, când vorbește cu el. Acesta începe prin a-l întreba de ce s-a supărat, deși Atot-știutor, El voia să audă de la Cain care e problema, de ce e mânios, apoi îi arată unde a greșit, faptul că nu a făcut bine în jertfa lui și încheie cu fatul că dacă va face răul, păcatul stă la pândă, imaginea e cea a unui animal carnivor care stă la pândă să ucidă prada, iar când spune că dorința păcatului se ține după el, e acceași frază din capitolul 3, când Domnul îi spune femeii că dorințele ei se vor ține după bărbatul ei.

Cain nu Îl ascultă pe Dumnezeu, vedem că atunci când Adam a trebuit să fie convins să păcătuiască, Cain nu putea să fie convins să nu păcătuiască nici chiar de Dumnezeu. Acesta merge și îl momește pe Abel la câmp, fraza: „Haidem să ieșim la câmp!”, pare să lipsească din unele manuscrise, dar cert este că ei merg la câmp și Cain își omoară fratele, care este prima moarte înregistrată în Biblie și din câte știm noi, prima moarte din rasa umană, nu ni se spune cum la omorât, dacă și-a folosit mâinile sau un fel de armă, ideea e că l-a omorât, fără milă, fără să-i pese de Dumnezeu, de părinții lui sau de fratele lui, doar pentru că lucrurile nu au mers cum voia el, ceea ce a fost tot vina lui.

Imaginează-ți că lucrezi într-un birou și observi doi colegi care își prezintă rapoartele săptămânale la șeful lor. Unul dintre colegi își aduce raportul într-o manieră simplă, fără să se pregătească prea mult, ca și cum ar fi făcut-o doar ca să bifeze o sarcină de pe listă. Raportul lui e complet, dar superficial.

Celălalt coleg, însă, a petrecut timp în plus, a adunat date detaliate, a făcut grafice și a structurat informația cât mai clar. Se vede că i-a păsat să ofere ce avea mai bun, din respect pentru șef și pentru munca sa.

Când șeful examinează rapoartele, apreciază efortul depus de al doilea coleg și chiar îl laudă în fața echipei, dându-i sarcini mai importante pentru viitor. Primul coleg, în schimb, se simte ignorat și ajunge frustrat. În loc să-și analizeze propriile acțiuni, să-și îmbunătățească efortul și să înțeleagă că atitudinea contează, se lasă cuprins de invidie și resentimente.

În cele din urmă, din cauza supărării, primul coleg începe să-l vorbească de rău pe cel de-al doilea, să-l submineze și să-i pună piedici. În loc să-și învețe lecția și să evolueze, se lasă prins în capcana propriei mândrii rănite.

E clar faptul că Abel i-a dat ce a avut mai bun lui Dumnezeu, pe când Cain i-a dat ce i-a căzut în mână, iar de multe ori și noi facem la fel, cu timpul nostru, cu banii noștrii, cu atitudinea noastră, de multe ori alegem să ne distrăm decât să Îi dăm Domnului ce avem mai bun, de exemplu copiii și tinerii caută jocuri distracție și plăcere, mai rapid decât să citească Biblia sau să se roage, iar adulții și cei mai în vârstă s-ar uita la TV, la film, la meci sau la altceva, nu spun că acestea sunt rele, dar ar fi bine să începem ziua cu Cuvântul și rugăciunea și la fel să o și încheiem și tot ce facem pe lângă să fie cu o inimă care să fie dedicată Domnului, când ascult ceva sau mă uit la ceva să mă gândesc dacă Domnului Îi place și dacă fratele meu are succes, fie material, fie spiritual, să nu fiu invidos ca și Cain, ci să mă bucur pentru el, să îl încurajez să continue și să îi urmez exemplul pentru că e clar că face ceva bine.

Inima lui Dumnezeu față de Abel, Cain și noi

După ce își omoară fratele în sânge rece, Cain e confruntat de Dumnezeu Care îl întreabă unde e fratele lui, aproape că poți simți sarcasmul din răspunsul lui când acesta întreabă retoric dacă e păzitorul fratelui său. Dumnezeu îi spune că sângele fratelui său strigă la El, indicând că El nu e surd la nedreptate și fraza ebraică poate vorbi și despre sângele urmașilor lui Abel, arătând linia de oameni care a fost ștearsă odată cu moartea lui, sângele acesta îl condamna și Dumnezeu era gata să proclame sentința, Acesta la făcut pe Cain fugar pentru restul vieții lui și totuși a avut mai multă milă de Cain, față de câtă milă a avut el de Abel, ca să îi dea o marcă, ca oamenii să nu-l omoare, ceea ce i-a făcut el fratelui lui, ce vreau să spun e că deși Cain nu i-a arătat nicio milă sau considerație fratelui său, avea pretenția ca Dumnezeu să îi arate lui și El o face, îi protejează viața dar nu îl scapă de consecințele păcatului, fără niciun merit pentru că acesta nici nu se pocăiește.

Cain e epidemia răzvrătirii omului față de Dumnezeu, Care deși încearcă să îl convingă să nu cadă în păcat, el nu ascultă și tot el se supără când e pedepsit și cea mai tristă parte e că el a „ieșit din Fața (prezența) Domnului. Un aspect important al pedepsei lui Cain e că aceasta nu are nicio soluție, Cain e condamnat și nu se poate face nimic pentru el, iar autorul Epistolei către Evrei vede acest lucru de accea spune că Sângele Domnului Isus e mult mai bun decât cel al lui Abel, pentru că sângele lui Abel îl condamna pe Cain, ucigașul fratelui său, dar sângele Domnului Isus ne aduce iertare nouă, cei care L-am ucis prin păcatele noastre și retrospectiv chiar și lui Cain, dacă acesta s-ar fi pocăit și încrezut în Dumnezeu.

Imaginează-ți un tribunal modern. În fața judecătorului stă un criminal care a comis o crimă brutală, iar toți cei din sală sunt șocați de lipsa lui de remușcare. Întrebat de avocatul victimei despre fapta sa, răspunde cu sarcasm, ca și cum crima ar fi fost lipsită de importanță, fără să manifeste nicio urmă de regret.

Judecătorul ascultă plângerile celor afectați și decide sentința. Dar, spre uimirea tuturor, nu îi dă pedeapsa capitală, deși ar merita-o. În schimb, judecătorul îl condamnă la o viață de fugă și izolare, sub o strictă monitorizare, care să-i asigure viața și protecția, dar fără libertatea pe care o avea înainte. Criminalul va trebui să trăiască cu greutatea păcatului său pe umeri, știind că niciodată nu va putea repara ce a distrus.

Acest criminal nu înțelege mila pe care a primit-o, ba chiar o consideră un drept, în loc de un dar nemeritat. La fel a fost și cu Cain: deși nu arătase niciun pic de milă față de fratele său, avea pretenția să primească el milă din partea lui Dumnezeu. Și a primit-o, dar nu fără consecințe.

Apoi, în contrast, imaginează-ți un alt tribunal. Acolo, un acuzat stă în fața judecătorului, dar în locul unei crime fizice, vinovăția lui constă în păcatele împotriva lui Dumnezeu. În această sală, judecătorul este gata să-i ofere iertare completă, bazată pe o altă jertfă – nu a unei victime nedrepte, ci a unei jertfe de bunăvoie, prin Sângele Domnului Isus Christos. Sângele lui Abel îl condamna pe Cain, dar Sângele Domnului îi poate oferi iertare și salvare chiar și celui mai vinovat.

Dumnezeu este Drept, dar și plin de Har – El condamnă păcatul, dar oferă iertare celor care își recunosc vina și se întorc la El.

Oare noi cum am fi în locul lui Cain, am căuta Harul și Mila lui Dumnezeu, sau am fi indiferenți, poate chiar sarcastici și indolenți? Ne-a păsat nouă de Dumnezeu când am fost morți în greșeli și păcate? Nu, nu ne-a păsat, Lui în schimb ne-a păsat de noi până acolo că Și-a dat Singurul Fiu pentru noi în iubirea Lui. De aceea dacă stai aici și nu Îl cunoști pe Christos ca Salvator, fă-o până nu e prea târziu, nu îți închide inima ca și Cain, ci acceptă oferta lui Dumnezeu. Încrede-te în Domnul Isus Christos ca Salvator (Acts 16:31) și crede că El a murit pentru păcatele tale, a fost îngropat și a înviat a 3-a zi (1 Corinthians 15:1-4) și ceea ce a făcut El te-a salvat, pentru că El a salvat pe toată lumea, dar nu toată lumea e salvată pentru că fiecare trebuie să accepte salvarea personal.

Sau vrem ca și Cain să ducem faptele noastre, prezența la biserică, cititul Bibliei, rugăciunea etc? Vezi Mat 7:21-23, cf. Jn 6:40.

Încheiere

Am văzut în acest mesaj atitudinea fraților față de Dumnezeu, cum Abel a pus calitate în ceea ce a adus, dar Cain nu și apoi cum și-a ucis fratele și și-a suportat pedeapsa, dar mai ales am văzut unde intră Domnul Isus și Jertfa Lui în această ecuație, sper ca aceste adevăruri să ne fie de folos în a aduce mereu ce avem mai bun Domnului, cum și El ne-a dat nouă ce a avut mai bun.