Odihna lui Christos, Cuvântul și Marele Preot al lui Dumnezeu

Introducere

Continuănd seria din Evrei, rămânem la tema odihnei lui Christos, dar autroul ne vorbește despre Cuvântul lui Dumnezeu și Domnul Isus Christos ca Mare Preot, contiunăm să vedem cum El e superior a tot ceea ce a venit înainte și cum trebuie să ne raportăm la El, dar și cum să aplicăm lucrarea Lui la viața noastră, pentru că ceea ce a făcut El are o legătură mare cu noi și asta vreau să prezint în acest mesaj, anume cum să avem parte de odihnă și ce înseamnă asta, dar și ce îneamnă Cuvântul lui Dumnezeu și Marele Preot.

Continuarea invitației la odihna lui Christos

În acest capitol, autorul își continuă pledoaria și invitația de a intra în odihna lui Christos, spunând că ar trebui să ne temem, aici nu e vorba de panică sau frică incontrolabilă, ci e vorba de a avea o reverență, ca cea de la închinare, iarăși spunând că ne putem trezi că am venit prea târziu, traducerea BVA spune: „fiți atenți”, o atenționare cât se poate de serioasă, pentru că așa cum ei au auzit Evanghelia, vestea bună care pentru ei a fost eliberarea din Egipt și promisiunea de a merge în Cannan, dar ei nu au putut beneficia de ea prentru că nu s-a împletit, așa cum spun traducerile EDCR și NTR, cu credință, ci s-a lovit de niște inimi de piatră, care deși au văzut minunile lui Dumnezeu, nu s-au încrezut în El și în puterea Lui de a-I duce în Canaan, de aceea, autorul repetă în Heb 4:3 versetul din Ps 95:11, în care Dumnezeu vorbește și spune că: „Atât de mult M-au mâniat!”, din nou așa cum redă traducerea BVA, atât de mult L-au mâniat încât nu a vrut să îi lase să intre în odihna Lui, dar autorul spune că noi am intrat, pentru că am crezut, apoi redă ceea ce deja am menționat.

Apoi autorul arată că Dumnezeu Însuși S-a odihnit de lucrările Lui, când în Heb 4:4 el citează Gen 2:2, unde ni se spune că Dumnezeu S-a odihnit în ziua a 7-a, totuși aici cineva ar putea ridica o obiecție zicând că Dumnezeu lucrează, bazat pe textul din Jn 5:17, care spune că: „Tatăl Meu lucrează…!”, dar în acel context nu e vorba de creația, ci de susținerea a universului, așa cum face și Fiul și asta reconfirmă Heb 1:3, dacă ne amintim că acolo se spune că Domnul Isus Christos susține universul, așadar aici textul nu se contrazice, ci Dumnezeu Se odihnește de lucrarea creatoare, dar nu cea de susținere a universului.

Apoi autorul începe alt argument, reconfirmă Ps 95:11, dorind să arate că există o odihnă în care urmează să intre, în care cei din vechime n-au intrat, dar aceasta nu mai era cea din Canaan, pentru că așa cum ne arată textul, acea odihnă despre care vorbește prin David, (când spune: „prin David”, autorul are în vedere Psalmii, chiar dacă nu ni se spune în titlul Psalmului 95 cine l-a scris, autorul îl vede pe David ca autor general al Psalmilor), acea odihnă era ceva promis în viitor, pentru că atunci când a fost scris acest Psalm, evreii erau stabiliți în Canaan, folosind Ps 95:7-8, din nou face invitația ca astăzi să intrăm în odihna Lui, apoi îl menționează pe Iosua,în Heb 4:8 care alude la Deut 31:7 și Josh 22:4, ca să ilustreze că odihna pe care el le-a dat-o, când a cucerit Canaanul, era insuficientă și că el nu le-a putut da adevărata odihnă, pe care o poate da doar Christos.

Spunând că intră în această odihnă, se odihnește de lucrările sale, așa cum Dumnezeu S-a odihnit de ale Sale, autorul ne arată că salvarea nu se obține prin lucrări, tocmai pentru că mântuirea e un dar de la Dumnezeu (Eph 2:8-9), care este oferit celui ce nu lucrează (Rom 4:5), de aceea noi ne odihnim în Christos, Care e Sabatul nostru, din nou în context odihna nu este o relaxare perpetuă, ci o odihnă spirituală prin care noi am încetat să mai lucrăm ca să ajungem la mântuirea, pe care autorul ne cheamă să o apucăm repede, să ne grăbim cum spun mai multe traduceri românești ale lui Heb 4:11, ca să nu cădem în neascultare, împietrirea despre care ne vorbea Heb 3.

Consideră povestea unui bărbat care a muncit neobosit timp de ani de zile, punându-și toată inima și sufletul în cariera sa. A atins un mare succes, dar fiecare realizare îi aducea puțină satisfacție și simțea un gol tot mai mare în suflet. Într-o zi, a descoperit bucuria de a lua un sabat săptămânal, dedicând timp pentru reflecție, rugăciune și reconectare cu familia. Treptat, a realizat că adevărata împlinire nu vine din recunoașterea lumii, ci din pacea sufletului și relația cu Dumnezeu, iar acesta este mesajul central al capitolului 4 din Evrei—un memento că adevărata odihnă nu vine din realizările noastre lumești, ci din cunoașterea lui Christos. Numai în El găsim pacea autentică, odihna de care avem nevoie și o relație profundă care transformă întreaga noastră existență. Această odihnă nu este doar fizică, ci una care ne reînnoiește spiritul și ne ancorează viața în Dumnezeu.

Dă-mi voie să te întreb, încă vrei să lucrezi ca să fi salvat/ă, crezi că dacă vii la Biserică în fiecare duminică, te rogi de câte ori poți pe zi, cânți cântări frumoase și spui poezii frumos, că dacă citești Biblia zilnic, aceste lucruri te salvează? Nu mă înțelegeți greșit, aceste lucruri sunt bune și ar trebui să le facem de câte ori avem ocazia, mai ales rugăciunea și citirea Cuvântului, dar ele nu oferă salvarea, pentru că acestea sunt ceea ce am face noi pentru Dumnezeu, nu ceea ce a făcut El pentru noi.

Dacă vrei salvarea, odihna lui Christos, aceasta o vei primi doar prin credința în Domnul Isus Christos ca Salvator (Acts 16:31), crezând că El a murit pentru păcatele tale, a fost îngropat și a înviat a 3-a zi și că ceea ce a făcut te va salva (1 Cor 15:1-4), de fapt te-a salvat, El a salvat pe toată lumea, dar nu toată lumea e salvată pentru că trebuie fiecare să accepte în mod personal.

Dacă ești în Christos, atunci când te uiți la lumea din jur, la ce se întâmplă în politică, economie, sau orice alt domeniu, cum reacționezi, te îngrijorezi, te panichezi, te sperii? Dacă da, dă-mi voie să îți amintesc că Domnul Isus Christos e încă pe tron, la dreapta Tatălui, susținând universul (Heb 1:3), așadar El e în control, nimic nu se întâmplă fără știrea și aprobarea Lui, El care dacă ne amintim a învins păcatul, moartea și pe Satan (Col 2:14, Heb 2:14-15), așa că dacă El a rezolvat problema cea mai mare a omenirii, nu poate El să se ocupe de situațiiile din viața noastră care ne scapă de sub control. Indiferent cine e la conducerea țării, El e în control, indiferent cine se îmbolnăvește, El e în control, chiar dacă ne moare cineva drag, sau chiar când noi vom muri, El e în control, așadar să avem încredere deplină în El, pentru că e în control, ne iubește și ne vrea binele, chiar și în situații dificile (Rom 8:36-39).

Cuvântul și Marele Preot al lui Dumnezeu

Autorul își susține argumentul anterior, prin a continua să vorbească despre Cuvântul lui Dumnezeu, care în context poate fi revelația anterioară, adică Vechiul Testament, sau Logosul, Cuvântul Viu al lui Dumnezeu Care este Domnul Isus Christos, personal cred că în context ambele se aplică, dar aș merge pe interpretarea că e vorba de Domnul Isus Christos, pentru că El este și oferă odihna, Acest Cuvânt e viu și lucrător, adică activ, El nu stă pasiv și mereu produce roadă. Când spune că acest Cuvânt e viu, autorul are în vedere acest fapt că El trăiește, iar în alte traduceri, ni se spune că e rapid, apoi când se spune că e lucrător, asta înseamnă că e puternic și/sau eficient ca să aducă roade.

Autorul folosește imginea de despărțire a sufletului de duh, sufletul e partea noastră interioară care găzduiește emoțiile, conștiința și tot ce înseamnă partea psihică, pe când duhul e partea noastră spirituală care comunică cu Dumnezeu (Rom 8:16), ele sunt greu de separat și de destins, de aici și punctul autorului, apoi încheieturile și măduva, încheieturile sunt articulațiile, locuri unde oasele se întâlnes și măduva e un țesut aflat în interiorul oaselor, în context autorul iarăși face aluzie la exterior (încheieturi) și la interior (măduva), spune aceste lucruri ca să arate că Acest Cuvânt poate separa gândurile și simțurile sau intențiile inimi și dă imaginea unei săbii cu două tăișuri, care oricât de ascuțită ar fii, tot nu poate pătrunde în cele mai adânci părți ale ființei umane, aici autorul alude la Isa 49:2, autorul spune asta și continuă prin a spune că totul este vizibil în ochii lui Dumnezeu, El știe totul și nu există nimic din ceea ce suntem sau ce facem pe care El să nu-l știe, El este Cel Căruia Îi dăm socoteală, așa cum traduce EDCR.

Acest lcuru ar putea să ne sperie, dar aici autorul revine și ne reamintește că noi avem un Mare Preot, Care a trecut prin Ceruri și o să vedem în alt mesaj la ce se referă asta, Marele Preot Care așa cum am mai văzut în capitolul, nu e unul Care să nu poată să abiă milă de, sau să nu poată simpatiza cu slăbiciunile noastre, noi avem un Mare Preot Care a fost ispitit în toate domeniile, la fel ca noi, dar spre deosebire de noi, El nu a păcătuit niciodată, așa cum traduce BVA, așadar invitația rămâne să ne apropiem de Tronul Harului ca să fim ajutați la vreme de nevoie de har și să o facem cu deplină încredere, în atitudine și vorbire, nu cu nesimțire, dar să știm că dacă ne apropiem, vom fi primiți.

Să ne imaginăm pe noi, am făcut un păcat sau o serie de păcate, indiferent care ar fi acelea, ajungem cumva în fața Tronului lui Dumnezeu, vine Satan și Îl întreabă pe Dumnezeu: L-ai văzut/Ai văzut-o pe copilul tău ce a făcut, cum a făcut, de câte ori a făcut, cum mai poți să îl/o mai iubești, cum mai poți să îl numești fiul Tău/fiica Ta? Își termină pledoaria și fără niciun cuvânt, Domnul Isus Christos Îi arată Tatălui rănile, semnele cuielor în mâni și picioare și semnul suliței în coapsă, ca să arate că rănile Lui ne-au vindecat (Isa 53:5), păcatele noastre au fost ispășite și Satan nu are cu ce să ne acuze (Rom 8:33-34), Satan rămâne de rușine.

De multe ori atunci când cădem, Satan ar vrea să ne facă să uităm de lucrarea Lui de Mare Preot și să ne convingă că Dumnezeu nu mai vrea să ne ierte, că S-a săturat de noi, că vrea să ne abandoneze, că e mereu mânios de nou, dar nimic nu poate fi mai departe de adevăr, Domnul Isus stă la dreapta lui Dumnezeu și indiferent când și cum greșim El mijlocește pentru noi, așadar să mergem și să ne cerem iertare mereu pentru păcate și El ne va ierta (1 Jn 1:9), să nu stăm să ne apese conștiința, să mergem mereu și vom primi mereu iertare.

Asta nu înseamnă că avem voie să trăim în păcat, pentru că avem Cuvântul Viu al lui Dumnezeu și Cuvântul Scris, Biblia, prin care Duhul Sfânt ne convinge de sfințenie (Jn 16:8-11), anume că suntem copiii lui Dumnezeu și nu trebuie să trăim în păcat, de aceea nu avem libertatea să facem ce vrem, dar și în aceste situații El e Mare Preot, așadar să căutăm să trăim în sfințenie.

Încheiere

Am văzut în acest mesaj ce înseamnă odihna lui Christos, la ce se referă Cuvântul lui Dumnezeu și cum Domnul Isus Christos e Marele Preot, sper ca acest mesaj să ne ajutem să stăm aproape de Dumnezeu și să nu-l lăsăm pe Satan să ne oprească din a ne apropia de Tronul lui Dumnezeu ca să primim iertare și să continuăm să ascultăm de Cuvântul lui Dumnezeu, Care ne vrea binele.