Botezul lui Isus

Introducere

Stăm azi la sărbătoare și ne amintim de Cel ce a venit în lumea noastră și, într-o zi ca asta, deși sigur nu iarna, Domnul Isus Christos, Dumnezeul Întrupat, Care a intrat în creație, a pășit în Iordan ca să fie botezat. Vreau să vedem în acest mesaj ce a însemnat botezul Lui în apă, cum ne arată acesta spre botezul și mai mare al Mântuitorului, anume Moartea și Învierea Lui, și vreau să vedem cum ne impactează asta viețile noastre. Așadar, haideți să vedem ce se întâmplă în cadrul acestui botez.

Isus merge să fie botezat

Lucrarea pământească a Domnului Isus Christos a început cu botezul Său în Iordan. Biblia nu ne spune de unde vine această practică, dar putem să îi vedem originile dacă ne uităm în perioada inter-testamentară, cam prin anii 165-63 î.Chr., în perioada hasmoneană, când evreii îi botezau pe cei convertiți la Iudaism dintre neamuri, ca să aplice regulile ritualice de curățire date de Dumnezeu în Levitic. Așadar, în acest context apare Ioan Botezătorul, care merge să îi boteze pe oameni pentru a proclama mesajul lui Dumnezeu de iertare.

Apoi vine Domnul Isus, din Galileea, din Nazaret, ne spune Mark 1:9, iar Luke 3:21 ne spune că Domnul Isus a stat ca să fie ultimul botezat, ceea ce poate arăta atât separarea Sa de păcătoși, dar și umilința Sa, pentru că a lăsat oamenii înaintea Sa. Ioan nu vrea să Îl boteze inițial, pentru că își vede propria nevoie de a fi botezat de Duhul Sfânt, dar Domnul Isus îi spune să Îl lase, ca să împlinească toată dreptatea. În acest context, acest cuvânt se referă la îndatoririle lor religioase. Dar aici cineva se poate întreba: „Cum știm că asta a fost voia lui Dumnezeu?”, având în vedere că botezul nu apare în Vechiul Testament, nici în Lege, nici în profeți, nici în scrieri. Aici cred că sunt două răspunsuri: El a făcut voia Tatălui, care era cea de a-L confirma ca Mesia (Isa 40:3), și a confirmat lucrarea lui Ioan Botezătorul, pentru că Tatăl îi promisese că Îl va cunoaște pe deplin pe Mesia, pentru că Duhul Sfânt va veni peste El (Jn 1:32-34). De aceea, Domnul Isus a ales să fie botezat, ca să împlinească ceea ce era de împlinit.

Imaginează-ți un mare eveniment public, cum ar fi inaugurarea unui lider ales. Deși persoana a fost pregătită pentru acest rol, inaugurarea este momentul în care primește confirmarea oficială și recunoașterea publică. Totul este organizat pentru ca oamenii să înțeleagă cine este liderul și ce misiune urmează să împlinească.

Botezul Domnului Isus în Iordan este ca o "inaugurare" a lucrării Sale pământești. Deși El era deja Fiul lui Dumnezeu, perfect și fără păcat, acest moment a fost ales de Dumnezeu Tatăl ca o declarație publică a identității și misiunii Sale. Prin Duhul Sfânt Care a coborât peste El și prin vocea Tatălui Care a spus: „Acesta este Fiul Meu preaiubit, în care Îmi găsesc plăcerea” (Matt 3:17), întreaga lume spirituală și pământească a primit confirmarea că Isus este Mesia, Unsul lui Dumnezeu.

La fel cum o inaugurare este esențială pentru recunoașterea unui lider, botezul Domnului Isus a fost voia Tatălui pentru a-L face cunoscut ca Mântuitorul promis și a inaugura lucrarea Sa, arătând, în același timp, umilința și supunerea Sa desăvârșită față de planul lui Dumnezeu.

Domnul Isus Christos a ales să Se identifice cu noi, păcătoșii, mergând voluntar să fie botezat, așa cum mai târziu va merge voluntar la cruce. De fapt, botezul prefigurează moartea și învierea Sa, imagine pe care o va folosi și Pavel (Col 2:12), ca noi să ne putem identifica cu El. Fiind sfințenia lui Dumnezeu în El (2 Cor 5:21), a fost botezat în Iordan ca noi să fim botezați în El, pentru că, așa cum spune Ioan, avem doar două opțiuni: să fim botezați de El cu Duhul Sfânt sau cu foc, adică Iadul.

De aceea, dacă stai aici și nu-L cunoști pe Cel Care, într-o zi ca aceasta, S-a botezat în Iordan, te invit să îți pui încrederea în El ca Salvator (Acts 16:31) și să crezi că El a murit pentru păcatele tale, a fost îngropat și a înviat a treia zi (1 Cor 15:1-4) și ceea ce a făcut El te va salva, de fapt chiar te-a salvat, pentru că El a salvat pe toată lumea, dar nu toată lumea este salvată, deoarece fiecare persoană trebuie să accepte salvarea în dreptul său. De fapt, și această lucrare a Sa a fost un botez, unul greu și dureros, pentru că ne-a iubit.

Isus a fost botezat

Imediat după botezul Său, se întâmplă ceva miraculos: cerul se deschide, iar Duhul Sfânt vine peste Domnul Isus Christos, Care Se ruga, așa cum ne spune Luke 3:21, în chip de porumbel. Acest fapt este important, pentru că, în secolul I, evreii vedeau Duhul Sfânt asociat cu „mișcarea” Sa din Gen 1:2, iar acest fapt era menit să îi confirme și mai tare lui Ioan că El este Mesia (Jn 1:32-34). Apoi Tatăl vorbește din cer, declarând că Domnul Isus Christos este Fiul Său preaiubit în Care Își găsește toată plăcerea. Această afirmație are ecouri din Vechiul Testament: în Gen 22:2, unde Dumnezeu îi spune lui Avraam să-l ia pe fiul său, pe care-l iubește, și să-l aducă jertfă, dar și în Ps 2:7, unde Tatăl Îl declară pe Mesia ca Fiul Său pe Care L-a născut.

Ceea ce sare în ochi oricui citește acest text este prezența și unitatea Trinității la botezul Domnului Isus. Pe lângă Ioan Botezătorul, toată mulțimea a văzut Duhul venind peste El și pe Tatăl făcând această declarație din cer. Aceasta a fost inaugurarea lucrării Sale pământești. Așadar, vedem Dumnezeirea inaugurând și aprobând această lucrare. Poporul evreu putea și trebuia să primească mesajul Domnului Isus de a fi Mesia Cel trimis, dar textul nu ne redă reacția mulțimii. Cu toate acestea, vedem mai târziu că mulți din Israel Îl resping, unii mergând până acolo încât să pună pe seama lui Satan lucrarea Sa, pentru a-L discredita.

Un aspect important este faptul că, prin ceea ce face, Domnul Isus, așa cum spune Heb 2:10, este antemergătorul nostru, primind Duhul Sfânt ca să facă lucrarea prin El. Dar aceasta este și o imagine a nașterii din nou a omului pierdut, peste care vine Duhul lui Dumnezeu să Se odihnească atunci când are loc nașterea din nou. Ceea ce spune Tatăl aici, faptul că El este Fiul Preaiubit, se aplică credinciosului, pentru că atunci când am fost născuți din nou, Tatăl nu ne-a mai văzut pe noi cu greșelile și falimentele noastre, ci L-a văzut și Îl vede pe Christos, pe Fiul Preaiubit. Și, așa cum Își găsește toată plăcerea în El, o găsește și în noi prin El.

Așa cum spuneam, botezul prefigurează moartea și învierea, iar așa cum Domnul Isus Christos a fost credincios la botez, avea să fie și la cruce, la celălalt botez din viața Sa, la botezul cel mai greu, pentru că acest botez avea să Îl coste totul. Acest botez nu implică doar piroanele și bicele romane, ci implică faptul că El a devenit păcat pentru noi (2 Cor 5:21), adică a devenit lucrul pe care Îl urăște cel mai mult. Apoi a luat mânia sfântă a Tatălui asupra Lui (Isa 53:5) și a făcut ispășire pentru păcat cu sângele Său (Rom 3:25), murind pentru ca lucrarea, acest botez, să ia sfârșit (Jn 19:30). Aceasta a fost imersiunea Sa, nu în apă, ci în moarte, ca El să guste moartea pentru toți oamenii (Heb 2:9). Dar nu a rămas acolo, ci, în a treia zi, a înviat glorios din morți, biruind păcatul, moartea și pe Satan (Heb 2:14-15).

Haideți să ne gândim ce au însemnat pentru Domnul Isus aceste botezuri, atât cel de la începutul lucrării Lui, cât și crucea. Au fost niște angajamente pe care le-a făcut față de Tatăl pentru noi, angajamente de care S-a ținut până la capăt. Vedeți, noi avem două extreme când vine vorba de botez: fie îl tratăm ca pe ceva care ne salvează, deși Biblia e clară că nu botezul cu apă, ci cu Duhul Sfânt ne salvează. Acest botez are loc în momentul în care cineva a fost născut/ă din nou, în urma credinței în Evanghelie, Duhul Sfânt vine și Se sigilează în acea persoană (Eph 1:13), aplicându-i binecuvântările Jertfei lui Christos. Botezul cu apă este mărturia acelui cuget care a fost curățit, așa cum spune Epistola către Evrei: „Stropite cu apă curată.” Fie îl luăm ca pe ceva foarte ușor, pe care îl faci o dată în viață și gata. Dar acesta este un legământ cu Dumnezeu pe viață, să trăim cu El, să Îl iubim și să ascultăm. Unii oameni cred că dacă au fost botezați de copii mici au un fel de scutire și pot să facă ce vor, dar aici Îl vedem pe Domnul Isus Care face o alegere deliberată și inteligentă de a fi botezat, la vârsta de 30 de ani. De aceea noi credem că botezul trebuie făcut la vârsta maturității, bazat pe o decizie conștientă și prin imersiune, cufundarea în apă, pentru că așa ne arată limba greacă, unde cuvântul „baptizo” are această conotație de imersiune în apă.

Așadar, aș vrea să fie o provocare pentru noi cei ce ne-am botezat, să trăim într-o relație serioasă cu Domnul, să citim zilnic Biblia, să ne rugăm dimineața, în timpul zilei, seara, în orice facem să Îl avem pe Dumnezeu în minte, să îi ajutăm pe semenii noștri, să avem speranță și încredere că Dumnezeu Își va face partea Sa în legământ, și să ne cercetăm. Dacă am căzut în păcat, să ne pocăim și El ne va ierta (1 Jn 1:8-9). Dacă ne-am îndepărtat, să ne întoarcem, pentru că Dumnezeu ne va cere socoteală de credincioșia noastră la scaunul de judecată al lui Christos, în vederea răsplătirii.

Încheiere

Așadar, L-am văzut pe Domnul la botezul Său și ceea ce acesta a însemnat pentru El și ne-am uitat și la botezul cel mai dureros din viața Lui. Aș vrea ca acest mesaj să ne ajute să trăim cât mai aproape de Domnul, mai ales pentru că nu știm când vom pleca din această lume sau când va veni Domnul după noi. Și cred că fiecare am vrea să auzim că am fost niște robi buni și credincioși. Mă rog ca Domnul să ne ajute la asta, în fiecare zi, până în veșnicie.