Acces în Prezența Domnului

Introducere

Există locuri în lumea noastră unde accesul este strict interzis. Zone militare, încăperi securizate, uși pe care scrie clar: „Acces interzis”. Știm instinctiv că, dacă trecem dincolo de acele limite, riscăm consecințe serioase. De aceea, chiar dacă suntem curioși, chiar dacă am vrea să intrăm, ne oprim. Nu avem dreptul. Nu avem permisiunea.

Interesant este că mulți credincioși se raportează la Dumnezeu exact în același fel. Știu că Dumnezeu este acolo. Știu că este sfânt. Știu că Scriptura vorbește despre apropiere. Dar, în practică, rămân la distanță. Ezită să se apropie. Amână rugăciunea. Se simt nevrednici. Își spun: „Nu acum… nu după ce am făcut… nu în starea asta… poate mai târziu.” Ca și cum ar exista încă un semn invizibil deasupra prezenței lui Dumnezeu: „Acces restricționat”.

Problema nu este lipsa de informație. Mulți știu corect doctrina. Problema este reținerea. Lipsa de îndrăzneală. Trăim ca și cum accesul la Dumnezeu ar fi încă limitat, condiționat, rezervat altora sau dependent de performanța noastră spirituală. Aceasta este condiția noastră căzută: deși accesul a fost deschis, noi rămânem afară.

Tocmai aici vorbește Evrei 10:19–20. Textul nu ne spune ce trebuie să construim, ci ce a fost deja deschis. Nu ne cheamă să forțăm ușa, ci să înțelegem că ușa a fost deschisă de Dumnezeu Însuși, prin sângele lui Isus. Pasajul ne confruntă cu o întrebare simplă, dar incomodă: de ce trăim ca și cum apropierea de Dumnezeu ar fi încă interzisă, când Cristos a deschis o cale nouă și vie?

Pentru că Dumnezeu a deschis prin jertfa lui Isus o cale nouă și vie de acces direct la El, credincioșii sunt chemați să se apropie de Dumnezeu cu îndrăzneala legitimă pe care Cristos a câștigat-o pentru ei.

I. Accesul strict permis (de la accesul strict interzis)

(v.19a – „avem îndrăzneală să intrăm în Locul Preasfânt”)

Ce este locul Preasfânt?

Templul era alcătuit din 3 zone:

Curtea, care era accesibilă poporului

Locul sfânt care era accesibil doar preoților, separată de curte printr-o perdea

Locul Preasfânt sau Sfânta Sfintelor

Era accesibiă doar marelui preot o singură date pe an (Ziua ispășirii), nu fără sânge

accesul neautorizat = moarte

Levitic 16:2 - DOMNUL i-a zis lui Moise: „Spune-i fratelui tău, Aaron, să nu intre oricând în Locul Sfânt, dincolo de draperia dinaintea Capacului ispășirii, care este pe Chivot, ca să nu moară. Căci Eu Mă voi arăta în nor, deasupra Capacului ispășirii.

Numeri 18:7 - Dar tu și fiii tăi împreună cu tine să păziți preoția voastră, având grijă de orice lucru privitor la altar și de tot ce este dincolo de draperie; așa să îndepliniți slujba. Vouă vă dau preoția în dar. Străinul care se va apropia să fie omorât.

Locul Preasfânt era considerat locul prezenței lui Dumnezeu deoarece acolo se afla chivotul legământului, deasupra căruia Dumnezeu a declarat explicit că Se arată și de unde vorbea poporului Său.

Îndrăzneala este afirmată ca realitate prezentă („avem”), nu ca aspirație.

Obiectul îndrăznelii este intrarea în „Locul Preasfânt”, adică în prezența lui Dumnezeu.

Accesul nu este rezervat unei categorii speciale, ci este afirmat colectiv („fraților”).

Nu intră doar o categorie specială în prezența lui Dumnezeu.

Nu mai este un loc geografic unde trebuie să ajungem ca să intrăm în prezența lui Dumnezeu.

Problema nu este lipsa accesului, ci lipsa folosirii lui.

Biblia spune aici că avem și îndrăzneala, adică și puterea interioară ca să intrăm.

nu spune să cerem să avem îndrăzneală

nu ne spune să fim mai îndrăzneți

spune că avem

II. Cartela de acces

(v.19b – „prin sângele lui Isus”)

Sângele lui Isus este prezentat ca baza obiectivă a accesului.

Avem cartela de acces în acest loc innacesibil, „sângele lui Isus”

Textul exclude orice altă temelie: merite, ritualuri, performanță.

Noi, ne gândim că trebuie să facem noi diferite lucruri ca să ne primească Cristos. Trebuie să mă las de păcate, trebuie să fiu mai bun și apoi o să vin, pentru că nu mă primește așa.

Dragii mei, și când venim prima dată la Dumnezeu și când venim următoarele dăți, pentru a intra în sfânta sfintelor, în prezența lui Dumnezeu, nu putem să intrăm acolo decât pe baza sângelui lui Isus, și niciodată altfel.

Ce facem atunci când suntem vinovați și am păcătuit?

Accesul este sigur pentru că este legat de o lucrare deja împlinită.

Reținerea credincioșilor vine din mutarea bazei îndrăznelii de la Cristos la sine.

III. Cine ne-a dat acces?

(v.20 – „pe calea cea nouă și vie… prin draperie, adică trupul Său”)

Inițiativa aparține lui Dumnezeu („El a deschis-o pentru noi”).

Calea este „nouă” – inaugurată prin moartea lui Hristos.

sensul este de =„proaspăt ucis”, „recent”, „nealterat de timp”.

Calea este „nouă” nu pentru că Dumnezeu n-a mai avut niciodată o cale, ci pentru că efectul jertfei este permanent proaspăt

Calea este „vie” – eficientă, permanentă, activă.

Draperia este explicată explicit ca fiind trupul lui Isus: accesul este posibil prin jertfa Sa personală.

La ce draperia face referirea?

Exod (26:31) - Să faci o draperie din fire de culoare albastră, purpurie și stacojie și din fir de in subțire răsucit, cu heruvimi brodați pe ea cu măiestrie. (26:32) Să o prinzi pe patru stâlpi din lemn de salcâm, poleiți cu aur, care au cârlige de aur și care sunt fixați pe patru piedestale de argint. (26:33) Să atârni draperia de cârlige și să aduci Chivotul Mărturiei înăuntru, în spatele draperiei. Draperia va separa Locul Sfânt de Locul Preasfânt.

Marcu 15:37-38 - Dar Isus, strigând cu glas tare, Și-a dat suflarea. Atunci draperia Templului s-a rupt în două, de sus până jos.

Apropierea nu este un act de îndrăzneală umană, ci un răspuns la inițiativa harului.

Venim și ne rugăm Domnului nu datorită bunătății noastre, ci datorită sângelui lui Cristos.

Venim și putem să ne apropiem de Scripturi și să le citim, datorită jertfei lui Cristos.

Venim și putem să stăm la masa Domnului, datorită sângelui lui Cristos.

Rezumat:

Realitatea accesului (avem îndrăzneală)

Temelia accesului (prin sângele lui Isus)

Inițiativa și permanența accesului (cale nouă și vie, deschisă de Dumnezeu)

Culminează natural în: chemarea la apropiere cu îndrăzneală.

accesul la Dumnezeu nu mai este interzis

perdeaua a fost ruptă

calea este deschisă prin sângele lui Isus

problema nu a fost lipsa accesului

ci reținerea noastră de a-l folosi

să nu mai trăim ca și cum Dumnezeu ar fi inaccesibil

să nu mai stăm „în afara curții”, deși ușa este deschisă

apropiere reală de Dumnezeu

folosirea îndrăznelii câștigate de Hristos