Intrarea Triumfala a Regelui

1Când s-au apropiat de Ierusalim și au ajuns la Betfaghe, înspre Muntele Măslinilor, Isus a trimis doi ucenici, 2zicându-le: „Duceți-vă în satul dinaintea voastră. Imediat ce intrați în el, veți găsi un măgar legat și un măgăruș împreună cu el. Dezlegați-i și aduceți-i la Mine! 3Dacă vă va spune cineva ceva, să-i ziceți că Domnul are nevoie de ei. Și imediat îi va trimite“. 4Acest lucru s-a întâmplat ca să se împlinească ceea ce a fost spus prin profetul care zice:  5„Spuneți-i fiicei Sionului: «Iată că Împăratul tău vine la tine, blând și călare pe un măgar, alături de un măgăruș, mânzul unei măgărițe»“ . 6Ucenicii s-au dus și au făcut așa cum le poruncise Isus. 7Au adus măgarul și măgărușul, și-au pus hainele peste ei, iar Isus S-a așezat pe ele. 8Cea mai mare parte din mulțime își așternea hainele pe drum,  iar alții tăiau ramuri din pomi și le așterneau pe drum. 9Mulțimile care mergeau înaintea lui Isus și cele care-L urmau strigau: „Osana, Fiul lui David!“ „Binecuvântat este Cel Ce vine în Numele Domnului!“  „Osana în locurile preaînalte!“. 10Când a intrat în Ierusalim, toată cetatea a început să se agite, întrebându-se: ‒ Cine este Acesta? 11Mulțimile răspundeau: ‒ Acesta este Profetul Isus, din Nazaretul Galileei!

Daca privim in Scriptura, vom vedea in interactiunile pe care Dl Isus le are, ca mereu roaga persoanele cu care intra in contact, sa nu dezvaluie ce li s-a intamplat - sa nu spuna cine este El, sa nu Ii dezvaluie identitatea.

Ei bine, cu privire la acest pasaj, Dl. Isus, pt. prima data, procedeaza diferit - nu doar ca nu mai cere sa nu fie dezvaluit, ci El insusi atrage intreaga atentie asupra Lui, cu ocazia acestei intrari triumfale a Regelui. Si vom avea ocazia sa vedem cine este acest imparat, cine este acest rege si despre ce este aceasta intrare triumfatoare.

Contextul in care acest episod are loc este urmatorul - daca ne uitam in capitolul anterior, vedem ca Dl Isus le da o lectie ucenicilor despre ce inseamna cu adevarat sa fii cel mai mare, apoi, iasa din Ierihon si vedem relatat cum ca Dl Isus este urmarit in numar mare - 29Când au ieșit din Ierihon, o mulțime mare de oameni L-a urmat pe Isus.

Apoi, Ii se face mila de doi orbi care Il implora pe Isus pentru vindecare, acestia primesc vederea - si se alatura acestei mari multimi care Il urmeaza pe Isus.

Deci Isus se indreapta spre Ierusalim si o multime uriasa ii calca pe urme. Ajung la Betfaghe si Dl Isus le cere la 2 ucenici sa porneasca intr-o misiune:

1Când s-au apropiat de Ierusalim și au ajuns la Betfaghe, înspre Muntele Măslinilor, Isus a trimis doi ucenici, 2zicându-le: „Duceți-vă în satul dinaintea voastră. Imediat ce intrați în el, veți găsi un măgar legat și un măgăruș împreună cu el. Dezlegați-i și aduceți-i la Mine! 3Dacă vă va spune cineva ceva, să-i ziceți că Domnul are nevoie de ei. Și imediat îi va trimite“.

Oare de ce trebuia Dl Isus sa intre calare pe un magarus? Nu putea oare El sa mearga pe jos si astfel sa intre in cetate? Nu era nici bolnav, nici incapabil sa faca aceasta intrare pe propriile picioare. Atunci de ce a fost nevoie de acest act? Asa cum am spus si mai inainte, daca natura secretiva a mantuitorului a avut loc pana in acest punct - ptc. adevarata lui persoana sa nu fie dezvaluita inca - nu era inca momentul pt asta - nu erau inca infaptuita toata lucrarea mantuitorului - ei bine, acum a venit momentul ca poporul Israel sa cunoasca faptul ca regele lor vine. Iar un rege nu vine pe jos - nu asta e modul in care-si face intrarea in cetate.

Orice mare rege a avut un cal de nadejde - un cal renumit, care l-a purtat in razboaie, care l-a ajutat in victorii, care l-a adus in siguranta in tabara lui si desigur, cu care s-a intors triumfator in cetate.

Alexandru cel Mare a avut un armasar numit Bucefalus - unul din caii lui preferati, descris ca o bestie imensa, cu blana neagra, un cap mare si o stea alba in frunte. Imparatul roman Caligula, a iubit atat de mult calul lui, Incitatus, incat i-a construit o iesle din fildes si l-a imbodobit cu bijuterii scumpe. Napoleon Bonaparte si-a botezat calul Marengo, dupa victoria de la batalia u acelasi nume intre Franta si Austria. Acest cal a dat dovada de vitejie in multe lupte, iar printre multe altele, l-a purtat pe Napoleon intr-o lunga calatorie de la Paris la Moscova.

Un rege adevarat nu intra niciodata in cetate pe jos - intra calare pe calul care l-a ajutat in victorie. Isus prin acest act le arata poporului Israel ca regele este acasa, regele s-a intors - insa nu face asta pe un armasar puternic - nu intra calare in cetate pe un cal cu o istorie interesanta, cu un nume care sa faca ocolul lumii printr-o poveste fascinanta. El intra in aceasta cetate pe un magarus - pe manzul unei magarite care era atat de speriat incat era nevoie ca mama lui sa mearga alaturi de el in aceasta intrare a Dl Isus.

Acum, Dl Isus nu renunta complet la ideea de a intra calare in cetate - El face asta dar nu oricum - El vrea sa arate ca este un rege, dar nu orice rege. Iar Matei este suficient de descriptiv in a ne arata ce fel de rege este Hristos. El ne indreapta privirea spre ceea ce spune profetul Zaharia: - v.4Acest lucru s-a întâmplat ca să se împlinească ceea ce a fost spus prin profetul care zice: 5„Spuneți-i fiicei Sionului: «Iată că Împăratul tău vine la tine, blând și călare pe un măgar, alături de un măgăruș, mânzul unei măgărițe»“

Haideti sa citim si pasajul din Zaharia, unde profetul face referire la intrarea regelui David pe un magarus, dar care prevesteste intrarea regelui mai mare, Hristos: Zaharia 9:9Saltă de veselie, fiică a Sionului! Strigă de bucurie, fiică a Ierusalimului! Iată că Împăratul tău vine la tine, drept și învingător, smerit și călare pe un măgar, alături de un măgăruș, mânzul unei măgărițe. 10Voi distruge carele din Efraim și caii din Ierusalim, iar arcurile de luptă vor fi distruse. El va vesti națiunilor pacea, iar stăpânirea Lui se va întinde de la o mare la cealaltă și de la râu ▼ până la marginile pământului. 11Cât despre tine, datorită sângelui legământului Meu cu tine, îți voi elibera captivii din groapa fără apă.

Vedem aici ca este vorba de un rege mai victorios decat personajele amintite mai devreme si caii lor faimosi. Este un rege care a obtinut victoria - un rege care si-a dus batalia de unul singur. El nu este unul care se ascunde in spatele armatei sau in camera de control - nu lasa pe altii sa-i poarte bataliile, ci El insusi infrunta inamicul de unul singur, desi are la dispozitie toate legiunile de ingeri. Are la degetul mic toata puterea intregului Univers, si totusi alege sa infrunte moartea de unul singur.

In Ioan 16:33V-am spus aceste lucruri ca să aveți pace în Mine. În lume veți avea necazuri. Dar îndrăzniți! Eu am învins lumea. - Un rege victorios - Hristos a obtinut cea mai mare victorie pe care acest univers a vazut-o vreodata. Cei mai mari cuceritori ai acestei lumi sunt mici in comparatie cu ce a cucerit mantuitorul. In ziua judecatii citim ca toti acestia vor sta sub picioarele lui Hristos. Toti vor pleca genunchiul in fata Lui si il vor marturisi ca Domn al Domnilor! Ptc. merita! El este invingatorul suprem.

Iar victoria Lui nu a fost facuta prin planuri complexe, prin strategii puse la cale de multimi de consilieri, nu a fost infaptuita prin artilerii scumpe, prin bombe, prin avioane, prin tancuri - nu a fost obtinuta prin jocuri politice sau santajari - ci prin dragoste. - Asta este arma care i-a slujit Dl Isus in aceasta victorie. Dragoste fata de omul pacatos si dragoste fata de voia Tatalui.

Niciun mare cuceritor nu L-ar considera pe Hristos ca fiind un mare cuceritor, nu l-ar fi considerat de rangul lor - ptc pt lume, Hristos nu arata ca un cuceritor - in felul asta isi face si intrarea in cetate. El intra in umilinta, in smerenie, calare pe un magarus. Spuneam ca inainte cu un capitol, Dl Isus le explica ucenicilor ce inseamna cu adevarat sa fii cel mai mare dintre toti. Ei s-au suparat imediat ce au vazut o potentiala inegalitate intre ei - iar Dl Isus le spune - vreti sa fiti cu adevarat cei mai mari? Atunci slujiti-va unii altora - asta inseamna sa conduci, asta inseamna sa fii cel mai mare - sa slujesti, sa sacrifici - iar ce face Dl Isus in aceastra intrare, este un exemplu practic la ce a predicat inainte.

In zilele surprinse in acest pasaj, era mare forfota in Ierusalim. Imaginati-va cum este Sibiul de Craciun, cand targul de Craciun se deschide si este forfota mare in oras - sau cand festivalul international de teatru este in curs - ei bine, toata aglomeratia aceea nu este nimic fata de ce forfota era in Ierusalim in acea vreme. Isus a intrat în Ierusalim cu câteva zile înainte de Paște, una dintre cele trei mari sărbători de pelerinaj ale iudaismului. Asta comemora eliberarea evreilor din robia egipteană. În acea perioadă, Ierusalimul era literalmente inundat de pelerini — populația orașului putea crește de câteva ori față de normal, ajungând la sute de mii de oameni veniți de peste tot din lumea antică.

Pe atunci, Iudeea se afla sub guvernul roman. Ponțiu Pilat venea de obicei de la Cezareea la Ierusalim tocmai în perioada Paștelui, si aducea cu el trupe suplimentare, pentru a preveni revolte. Tensiunile erau foarte mari — evreii așteptau un Mesia eliberator politic, care să-i scape de romani. Fiecare sărbătoare a Paștelui era un moment potențial exploziv, un potential moment in care Regele se putea intoarce pt a elibera poporul.

Cand ajunge la Muntele Maslinilor - si acest lucru, iar, e important - ptc. in traditia rabinica, Mesia trebuia sa vina de la Muntele Maslinilor spre Ierusalim - era cunoscut acest fapt. Iar cand Isus ajunge aici si vede Ierusalimul, El cere celor 2 ucenici sa aduc magarusul si magarita, cu instructiuni clare. Iar in v 6 si 7 citim ca ei au facut intocmai: 6Ucenicii s-au dus și au făcut așa cum le poruncise Isus. 7Au adus măgarul și măgărușul, și-au pus hainele peste ei, iar Isus S-a așezat pe ele.

Aici Matei este mai la obiect ca Marcu, spre exemplu, care detaliaza ce Le-a spus Dl Isus celor 2 ucenici - in cap. 11 gasim scris: Isus i-a trimis pe doi dintre ucenicii Săi, 2zicându-le: „Duceți-vă în satul dinaintea voastră. Imediat ce intrați în el, veți găsi un măgăruș legat, pe care n-a încălecat încă niciun om. Dezlegați-l și aduceți-l! 3Dacă vă va spune cineva: «De ce faceți aceasta?», să-i ziceți: «Domnul are nevoie de el». Și imediat îl va trimite înapoi aici“. 4Ei s-au dus, au găsit măgărușul legat lângă ușă, afară în stradă, și l-au dezlegat. 5Unii dintre cei care stăteau acolo i-au întrebat: „Ce faceți? De ce dezlegați măgărușul?“. 6Ei le-au zis așa cum le spusese Isus și aceștia i-au lăsat să plece. 

Acum, nu vedem nicio urma de neascultare in dreptul ucenicilor, nu vedem vreo razvratire sau vreo mirare fata de aceasta cerere pe care Dl Isus le-o face. Lucrul asta nu diminueaza cu nimic lucrul absurd pe care Dl Isus il cere. Imaginati-va ca ni s-ar cere sa mergem in cartierul nostru, iar pe partea dreapta va trebui sa gasim o masina rosie pe care trebuie sa o aducem Dl Isus. Iar instructiunea pt o eventuala abordare, sa fie - spuneti-i ca Domnul are trebuinta de ea.

Ucenicii au dat dovada aici de cum ar trebui pusa in practica ascultarea unui ucenic adevarat al lui Hristos - ei nu schiteaza niciun fel de indoiala sau de necredinta in ceea ce le cere Dl Isus si nici in ceea ce Dl Isus prezice ca se va intampla. In ciuda absurditatii acestei cereri, ei fac intocmai. Asta este modul in care trebuie sa se manifeste si ascultarea noastra fata de lucrurile pe care suntem chemati sa le facem si care aparent nu au nicio logica, lucruri care poate par absurde - Domnul ne cheama sa le implinim si sa ascultam de Cuvantul Lui, chiar daca pt noi nu fac sens lucrurile pe moment. Suntem chemati sa ne punem toata increderea in judecata si in vointa Lui suprema. Trebuie sa nu uitam ca noi suntem limitati chiar si in modul in care vedem lucrurile din jurul nostru, circumstanele, problemele prin care trecem - insa Dzeu, este deasupra lor si vede inceputul lor, vede sfarsitul lor si vede si binele mai mare spre care conduc.

Cu privire la aceasta cerinta a Dl Isus - ca El sa incalece un magarus - ea trebuia sa aibe loc ptc profetia sa fie implinita. Profetia conform careia, Mesia va intra in cetate calare pe un magarus. O alta profetie care adaugata in dreptul lui Isus atesta ca El este cu adevarat Mesia.

Profesorul de matematica si astronomie, Peter W. Stoner, Împreună cu peste 600 de studenți, de-a lungul a 12 clase, au calculat probabilitatea ca o singură persoană să împlinească doar 8 din cele 353 de profeții mesianice din Vechiul Testament. Studenții au estimat în mod conservator (adică în favoarea unei probabilități mai mari, nu mai mici) șansele pentru fiecare profeție în parte.

Printre acestea se numărau: nașterea în Betleem (Mica 5:2), un vestitor care pregătește calea (Maleahi 3:1), intrarea în Ierusalim ca rege călare pe un măgar (Zaharia 9:9), trădarea, răstignirea (perforarea mâinilor și picioarelor — Psalmul 22:16) și altele. Probabilitatea ca un singur om să împlinească toate cele 8 profeții este de 1 la 10¹⁷, adică 1 la o sută de cvadrilioane - 1 urmat de 17 zerouri.

Stoner a ilustrat această probabilitate intr-un mod practic si mai usor de imaginat in felul urmator: dacă ai pune 100 de cvadrilioane de dolari de argint pe teritoriul statului Texas, aceștia ar acoperi fiecare centimetru pătrat al statului într-un strat de aproximativ 60 cm înălțime. Dacă ai marca doar unul dintre ei cu un X, ai lega pe cineva la ochi și l-ai lăsa să meargă oriunde dorește și apoi să aleagă un singur dolar — probabilitatea de a-l alege pe cel marcat este aceeași cu cea a unui om care împlinește acele 8 profeții.

Acum Hristos nu a implinit doar 8 profetii, ci a implinit tot ce era scris cu privire la El si care trebuia infaptuit pana in ziua de astazi. El este cu adevarat Mesia cel promis, Cel care a fost promis pt rascumpararea noastra.

Iar ucenicii aduc acest magarus si mama lui, isi pun hainele peste ei, Dl Isus se urca pe magarus si pornesc spre Ierusalim. Iar in v8. citim 8Cea mai mare parte din mulțime își așternea hainele pe drum, ▼ iar alții tăiau ramuri din pomi și le așterneau pe drum. 

Vedem cum multimea asterne covorul rosu pt intrarea regelui in cetate. Ramurile de finic sau de palmier aveau o semnificație foarte profundă în cultura și istoria evreiască. În lumea antică, ramurile de palmier erau un simbol universal al victoriei. Atât la greci cât și la romani, acestea erau oferite învingătorilor în competiții și războaie. Gestul mulțimii era deci unul de aclamare a unui biruitor — ei Îl primeau pe Isus ca pe un cuceritor triumfător.

Iar ce proclama aceasta multime vedem in versetul urmator:  9Mulțimile care mergeau înaintea lui Isus și cele care-L urmau strigau: „Osana, ▼ Fiul lui David!“ „Binecuvântat este Cel Ce vine în Numele Domnului!“  „Osana în locurile preaînalte!“. - Asta reprezenta un citat pe care-l =gasim in Ps. 118 - are sens ca asta sa cante multimea, avand in vedere ca facea parte din inchinarea liturgica pe care ei o aveau in apropierea pastelui. Cuvantul OSANA, in originalul ebraic hoșia na - inseamna O, Doamne, Te rugăm, mântuiește! (anna YHWH hoșia na). Aceasta fraza, la inceput era folosita ca un plans dupa ajutor, in sa cu timpul, a devenit mai mult o exclamatie a sperantei. De la: Doamne, salveaza-ne! - la Salvarea a venit!

Toata aceasta multime vedeau descendentul lui David, intorcandu-se pe tron - o speranta implinita. Toti cei care mergeau inaintea lui Isus si cei care-L urmau strigau aceste osanale - era deja suficient numarul coplesitor al oamenilor de acolo - acum imaginati-va atmosfera pe care aceasta invalmasala o creeaza. Auzim cantece, galagie, rasete, exclamari de bucurie, strigate de victorie, dansuri - acum, puteti sa va imaginati cum se simtea Dl Isus in mijlocul acestor proclamari? Credeti ca Hristos a simtit bucurie?

In niciun caz - din nou, Matei nu intra in detalii aici, dar Dr. Luca o face - iar cand ne uitam in cap. 19 41Când S-a apropiat de cetate și a văzut-o, Isus a plâns pentru ea. 42El a zis: „Dacă ai fi cunoscut și tu, în această zi, lucrurile care-ți puteau aduce pacea! Dar acum ele sunt ascunse de ochii tăi! 43Vor veni peste tine zile când dușmanii tăi vor ridica baricade împotriva ta, te vor înconjura și te vor asedia din toate părțile. 44Te vor strivi de pământ, pe tine și pe copiii tăi din mijlocul tău, și nu vor lăsa în tine piatră pe piatră, pentru că n-ai cunoscut vremea cercetării tale!“.

Isus, chiar daca se afla in mijlocul celebrarii Sale ca imparat, El vedea dincolo de asta - vedea intunericul din launtrul lor. Vedea ceea ce aceasta multime spera de la El. Vedea un spirit de turma pornit de niste sperante egoiste. Ei se asteptau ca acest Isus, Fiul lui David, sa le aduca ceea ce David le-a adus in trecut. Sa le ofere o era de aur - o era in care Israelul sa isi recapete puterile si sa se inalte la acelasi rang de autoritate militara si de prosperitate. Sperau ca acest Isus sa le ofere libertatea de sub conducerea romana. Isi doreau ca Isus sa isi scoata sabia din teaca si sa infrunte toti dusmanii Israelului - si cu ura si razbunare, sa le redea libertatea.

Insa nu asta era scopul cu care Hristos S-a intrupat pe pamant - nu pt asta a intrat in cetatea Israelului. Ar fi fost o motivatie mult prea mica, o sarcina multe prea usoara pt Domnul Domnilor si imparatul imparatilor. El a venit sa faca ce nimeni altcineva nu a facut vreodata. Ceea ce doar El putea implini. El nu a venit sa scape un popor de sub un alt popor. Ci a venit sa scape intreaga omenire de sub moarte si pacat - niste inamici mult mai puternici decat orice armata de pe acest pamant, din orice timp.

O armata care nu poate fi zdrobita cu arme omenesti, ci cu intelepciunea FIului si cu autoritatea inzestrata in El de catre Tatal. Moartea si fortele intunericului au fost nimicite cand au fost lasate sa creada ca sunt pe cale sa castige - la fel ca poporul Israel, nu au luat in considerare ce s-a profetit in trecut - au crezut ca daca distrug calcaiul, au parte de victorie - au fost lasate sa isi duca planul mai departe, pironindu-L pe mantuitorul - fara sa realizeze ca defapt prin ceea ce faceau, implineau planul de rascumparare al lui Dzeu, croit mai inainte de intemeierea lumii. Au fost uimiti de groaza cand au vazut mormantul lui Hristos gol - cand au vazut ca ranile rastignirii si-au lasat amprenta asupra trupului lui Hristos, insa nimic mai mult - nu au avut niciun efect asupra planului maret si perfect al lui Dzeu.

Poporul din Ierusalim care il aclamau pe Isus - Il vedeau pe Isus, ii cantau, insa nu-L cunosteau pe Isus. Nu il cunosteau drept Mesia, rascumparatorul sufletelor lor - ei aveau pretentii mult mai mici care asteptau sa fie implinite. Intr-adevar, David a oferit poporului Israel o domnie prospera - insa acea domnie a avut parte de sfarsit. Iar acest popor acum spera din nou la o domnie de aur, materiala, care in mod natural are un sfarsit, atat in durata cat si in ceea ce poate implini pt om.

Hristos nu este interesat in a ne oferi bucurii materiale - in a ne oferi impliniri cu termen de expirare pe acest pamant - a aratat asta chiar si in intrarea aceasta regala. El cunoaste cat de limitate si amagitoare sunt toate aceste bogatii de pe acest pamant. Cunoaste ce gust amar lasa in urma toata lumea cu ofertele ei. EL le pune in contrast cu adevarata bogatie - vine din imparatia Tatalui unde bogatia este la ea acasa, manifestata in mor principal prin slava radianta a lui Dzeu. Asta e bogatia pe care vrea sa ne-o ofere - partasia vesnica in prezenta Dzeului Creator. Restaurarea relatiei frante in Eden cu El.

Iar pt a castiga acest drept, a fost nevoie ca EL sa invinga aceasta lupta - lucru pe care L-a dobandit in urma smereniei si a sacrificiului pe care L-a depus pt noi. Victorie pe care o vedem descrisa in Filipeni 2:5Să aveți în voi gândul acesta, care era și în Cristos Isus. 6El, deși exista în chip de Dumnezeu, n-a considerat că, a fi egal cu Dumnezeu, este ceva de care Se poate folosi, 7ci S-a golit pe Sine, luând chip de sclav și devenind asemenea oamenilor. La înfățișare a fost găsit ca un om. ▼ 8S-a smerit și a devenit ascultător până la moarte, și încă moarte pe cruce. 9De aceea și Dumnezeu L-a înălțat nespus de mult și I-a dăruit Numele care este mai presus de orice nume, 10pentru ca în Numele lui Isus să se aplece orice genunchi din Cer, de pe pământ și de sub pământ, 11și orice limbă să mărturisească spre gloria lui Dumnezeu Tatăl, că Isus Cristos este Domn.

El, Dzeu a imbracat haina umila de om - si nu s-a rezumat la atat - ci a imbracat si haina care este considerata umila intre oameni. Ptc. un rege adevarat, un conducator demn, este un conducator care sacrifica, un rege care slujeste. Si toate astea pt a fi o jertfa vrednica de lucrarea care-i statea inainte. El nu a venit sa scape poporul Israel de poporul roman, ci a venit sa scape chiar si poporul roman. Iar asta ne este aratat in epistola cu acelasi nume, cand apostolul Pavel spune in cap. 9:22Dar dacă Dumnezeu, dorind să-Și arate mânia și să-Și facă cunoscută puterea, a suportat cu multă răbdare niște vase ale mâniei, pregătite pentru distrugere, 23pentru a-Și face cunoscută bogăția gloriei Sale față de niște vase ale milei, pe care le pregătise mai dinainte pentru glorie? 24Astfel, El ne-a chemat și pe noi, nu numai dintre iudei, ci și dintre neevrei. 25Așa cum spune în Osea: „Pe cel ce nu era poporul Meu îl voi numi «Popor al Meu», și pe cea care nu era iubită, o voi numi «Iubit㻓 ▼. 26Și „În locul unde li s-a spus: «Voi nu sunteți poporul Meu!», acolo vor fi numiți «fii ai Dumnezeului celui Viu»“ ▼.

Dupa ce intra in cetate, Isus nu pierde timpul - nu isi ia timp ca sa se odihneasca dupa aceasta experienta obositoare. El stie motivul pt care se afla aici si nu are timp de pierdut. Se indreapta catre templu unde citim urmatoarele: 12Isus a intrat în Templu și i-a scos afară pe toți cei ce vindeau și cumpărau în Templu. A răsturnat mesele schimbătorilor de bani și scaunele celor ce vindeau porumbei 13și le-a zis: „Este scris: «Casa Mea va fi numită o casă de rugăciune» ▼, dar voi faceți din ea o «peșteră de tâlhari».

Dupa aceasta interventie, il vedem facand o serie de vindecari, tot in templu - catre niste orbi si ologi, dupa care are parte de interactiuni cu niste copii din templu, care probabil inca fredonau cantecele auzite mai inainte in toata cetatea - la care, evident, preotii si carturarii au avut de comentat. Hristos se retrage in Betania, iar in ziua urmatoare, vedem urmatoarea intamplare: 18Dimineața, în timp ce Se întorcea în cetate, lui Isus I s-a făcut foame. 19A văzut un smochin lângă drum și S-a dus spre el, dar n-a găsit nimic în el, în afară de frunze. Atunci i-a zis: „În veci să nu mai iasă rod din tine!“. Și deodată smochinul s-a uscat.

Avand in vedere contextul, ce se intampla aici este cel putin interesant - vedem un smochin neroditor care are parte de blestemul Dl Isus. Iar ucenicii cand vad asta, nu reusesc sa faca legatura dintre cele intamplate, dintre ce a spus Dl Isus inainte sa intre in cetate si blestemarea acestui smochin. Ei sunt blocati si uimiti de minunea in care blestemarea acestui smochin a avut loc. Ei nu reusesc sa inteleaga imaginea pe care mantuitorul o creioneaza aici - nu vad ca aici este aratata starea bisericii din acel moment. O biserica care are doar aparente, are doar semne de viata, insa este fara rod - nu este buna pt nimic. In acelasi fel, cu o zi inainte, Hristos este aclamat, este laudat, este primit precum un rege in cetate, insa cu o motivatie complet gresita. O motivatie fabricata, artificiala, egoista - care slujeste propriilor interese. Care isi sarbatoreste regele pt beneficiile materiale pe care ei le puteau primi in urma incoronarii Lui si nimic mai mult.

Dzeu nu se lasa batjocorit - daca noi suntem entuziasmati pt Hristos doar pt binecuvantarile pe care am putea sa le primim, ne amagim singuri. La fel, daca vrem sa fim copii de Dzeu doar ca sa nu fim in iad, ne amagim singuri - daca vrem chiar sa fim copii de Dzeu pt a ajunge in rai, ne amagim singuri. Daca vrem sa fim in rai ptc citim ca e frumos si e aur pe jos, ne amagim singuri. Nimeni nu va putea mosteni Imparatia lui Dzu daca nu este nascut din nou. Iar daca suntem nascuti din nou, daca suntem parte a lucrarii DUhului Sfant, atunci in primul rand vrem sa fim in rai pt a fi cu Tatal, pt a sta la masa cu Fiul - pt a lauda pe Cel care ne-a rascumparat - pt a ne bucura de gloria si slava radianta a Tatalui. Pt a-i canta in veci Fiului care a murit in locul nostru si a facut rascumpararea posibila.

Daca nu facem asta aici pe pamant, in biserica in care Hristos ne-a ingaduit, atunci cum ne asteptam sa o facem o vesnicie intreaga? Daca nu gasim bucurie in partasie cu fratii, in cantare, in cuvant, in rugaciune - care sunt niste umbre a ceea ce ne asteapta in Imparatia lui Dzeu, atunci cum vom face asta in eternitate? Pt o persoana care nu gaseste bucurie si regufiu in aceste sacramente aici pe pamant, nu are cum sa fie diferit in ceruri.

De ce a intrat Isus in cetatea Ierusalimului calare pe un magar? El a facut asta ca sa implineasca proorocia referitoare la El - pt a implini proorocia cum ca S-a intors la ai sai, insa ai sai nu l-au primit. A intrat in aceasta cetate si desi toti cantau si strigau de bucurie, El plangea - ptc stia de ce se bucura acest popor. Stia motivele desarte pt care L-au primit cu atata dragoste. Stia ce asteptau de la El. Stia ca urmeaza ca aceasta multime de norod care acum striga de bucurie, care il preamareau pe Hristos, peste cateva zile urmau cu aceleasi glasuri sa strige ptc Hristos sa fie rastignit. Chiar daca acest fapt este plin de intristare - chiar daca starea poporului Israel a facut mantuitorul sa planga pt ei, exista motiv de bucurie. Ptc. fara neascultarea poporului ales, noi, neamurile, nu eram altoiti la acest maslin.

Asta arata catre minunatia si intelepciunea Tatalui manifestate prin acest plan perfect pe care L-a croit. Plan pe care apostolul Pavel il lauda si se minuneaza de el la sfarsitul capitolului 11 din ROmani: 33O, adâncul bogăției, înțelepciunii și cunoașterii lui Dumnezeu! Cât de nepătrunse sunt judecățile Lui și cât de neînțelese sunt căile Lui! 34„Căci cine a cunoscut gândul Domnului? Sau cine a fost sfătuitorul Lui?“ ▼ 35„Cine I-a dat mai întâi ceva, ca El să fie nevoit să-i dea înapoi?“ ▼ 36Fiindcă din El, prin El și pentru El sunt toate lucrurile. A Lui să fie gloria în veci! Amin.

Ce facem noi cu acest pasaj? Cum se aplica el la situatia noastra?

Pasajul acesta al intrarii regelui in cetate, este mai mult decat un text pe care-l citim poate odata pe an in preajma pastelor - el ar trebui sa ne slujeasca drept o analiza in dreptul nostru, al fiecaruia. Ar trebui sa ne intrebam care ar fi situatia daca Hristos s-ar apropia de cetatea Sibiului. Oare ar fi suficient sa-l vada de la departare pt a plange pt locuitorii din Sibiu stiind rautatea din inimile lor? Stiind cat de corupti sunt de pacat? Stiind ca daca Hristos intra in orasul Sibiu este aclamat pt toate motivele gresite si nu pt rascumpararea pe care o ofera? Oare cum ar fi primit Hristos de catre noi? Ce fel de laude am striga noi la adresa Lui? SI mai mult de atat - care ar fi intentia adevarata din spatele acestor laude? Ne-am bucura ptc Sibiul l-ar avea conducator pe Hristos si atat? Ne-am bucura de avantajele pe care le-ar aduce in cetatea noastra? Ca ne-ar scapa de o guvernare corupta, de taxe mult prea mari si de minciuni? Asta sa fie tot ce asteptam de la Mantuitorul nostru? Pt asta doar ne-am pus speranta in El?

Ucenicii ne arata si ei slabiciunea umana cand vor sa-I arate Dl Isus modul in care Templul era construit - vedem asta in cap. 24 - În timp ce ieșea Isus din Templu și pleca, ucenicii Lui s-au apropiat de El ca să-I arate clădirile Templului. 2Dar Isus, răspunzând, le-a zis: ‒ Vedeți voi toate acestea? Adevărat vă spun că nu va fi lăsată aici piatră pe piatră, care să nu fie dărâmată.

Toate aceste sperante lumesti pe care ni le dorim de la Hristos, nu au parte de o viata prea lunga - asa cuma profetit Hristos, dupa 40 de ani, templul de care se minunau ucenicii a fost distrus - nu a ramas piatra pe piatra, totul s-a facut praf si pulbere. Ii dam slava lui Dzeu ca Imparatia Lui nu poate avea aceiasi soarta. Ii dam slava ca Imparatia Lui daiunie in veci sub ocrotirea Tatalui atotputernic.

Pasajul nostru se incheie cu versetele 10 si 11: 10Când a intrat în Ierusalim, toată cetatea a început să se agite, întrebându-se: ‒ Cine este Acesta? 11Mulțimile răspundeau: ‒ Acesta este Profetul Isus, din Nazaretul Galileei!

Cine este Acesta - asta rasuna in intreaga evanghelie a lui Matei, de la inceput la sfarsit? Cine este acest fiu al lui Iosif si al Mariei - Cine este acest Fiu al lui David si al lui Avram?

Cine este Isus pt noi - acest lucru as vrea sa ne intrebam fiecare dintre noi. Cine este acest rege care se prezinta umil, calare pe un magarus - Ce importanta ii dam noi? Il folosim atunci cand avem nevoie? Ne adresam Lui atunci cand suntem in necaz? Ne alaturam multimii si spunem Osana Fiul lui David fiind bucurosi de faptul ca Isus poate cladi o imparatie pe care vrem noi sa o cladeasca? O imparatie care se poate darama precum templul? Sau Il recunoastem noi ca Domn si mantuitor al intregii lumi? Ca Cel a carei imparatie nu poate fi daramata de nimeni si de nimic.

Hristos a fost salvatorul de care poporul Israel avea nevoie, dar nu salvatorul pe care si-l doreau - Ei sperau la un salvator razbunator. Ei sperau la o imparatie fizica. Si imparatul razbunator care face toate lucrurile noi va veni, dar atunci cand va veni nu va veni sa cucereasca, ci ca sa razbune - in apocalipsa 19:11Apoi am văzut cerul deschis și iată că era un cal alb. Cel Ce îl călărea era numit „Cel Credincios și Adevărat“. El judecă și Se războiește cu dreptate. 12Ochii Lui erau ca flacăra focului, iar pe cap avea multe diademe. Avea un nume scris, pe care nimeni nu-l cunoaște în afară de El. 13Era îmbrăcat cu o haină înmuiată în sânge, iar numele Lui este „Cuvântul lui Dumnezeu“. 14Armatele care erau în Cer Îl urmau pe cai albi, fiind îmbrăcate în in fin, de un alb curat. 15Din gura Lui iese o sabie ascuțită cu care să lovească națiunile. El le va conduce cu un sceptru de fier ▼. El le calcă în picioare în presa de vin a mâniei aprinse a lui Dumnezeu, a Atotputernicului. 16Pe haina și pe coapsa Lui avea scris un nume: „Împăratul împăraților și Domnul domnilor“.

Cine este Acesta? Cine este acest Isus?

Cuvantul lui Dzeu nu ne lasa fara raspuns la aceasta intrebare - iar inainte sa se incheie, tot in ultima carte, gasim raspuns la aceasta intrebare in jurul careia se invartea intreaga Scriptura: „Iată, Eu vin în curând și răsplata Mea este cu Mine, ca să răsplătesc fiecăruia după fapta lui. 13Eu sunt Alfa și Omega, Cel dintâi și Cel de pe urmă, Începutul și Sfârșitul.

16Eu, Isus, l-am trimis pe îngerul Meu ca să mărturisească înaintea voastră aceste lucruri pentru biserici. Eu sunt Rădăcina și Descendentul lui David, Steaua strălucitoare de dimineață“.

20Cel Ce mărturisește cu privire la aceste lucruri spune: „Da, Eu vin curând“. Amin!