Caută prietenia cu Dumnezeu

Text: ;

A. Prietenia Domnului dă mântuire și curaj ()

Cuvintele Psalmului 25 ne-au dat un imn creștin binecunoscut. Ele sunt o rugăciune în care David caută prietenia Domnului (14) și ajutorul Său.

Rugăciunea are două teme principale, care revin ca un refren: „la tine vin și mă rog”, și „să nu fiu dat de rușine”. În v.1, în v.3, în v. 15 și în v. 20, aceste teme apar din nou, complet sau parțial.

Primul refren arată conștiința ajutorului care nu se găsește decât la Domnul, în ascultare de El și în prietenie cu El. Cel de al doilea, indică teama noastră de a nu fi înfrânți, de a nu fi dați de rușine.

Este acesta orgoliu omenesc, sau o căutare a gloriei lui Dumnezeu?

Mai întâi, David caută voia Domnului și recunoaște că a făcut greșeli în viață. El știe că în tinerețe nu a fost foarte înțelept (oare câți din noi admit asta? v.7, 11, 18).

De asemenea, și mai târziu a făcut păcate. Cum își vede David viața (11-19)?

El cere să i se ierte fărădelegea (19). Una din cele mai frumoase trăsături ale lui David a fost pocăința.

Nu poți căuta prietenia Domnului fără pocăință.

David caută, apoi, învățătură de la Domnul. El vrea să învețe despre căile Domnului, despre adevărul lui, despre bunătatea și dreptatea Domnului.

Nădejdea lui este sfatul și călăuzirea Domnului.

De ce Domnul ne dă călăuzirea Lui (8)? Prietenia lui se arată în sfaturile Lui, iar a noastră față de El se vede în ascultarea de călăuzirea Domnului.

În al treilea rând, David este covârșit de nevoia de mântuire, de izbăvire.

El este un om foarte sensibil. Este foarte marcat de confruntările și necazurile prin care trece.

El se roagă să fie scos din necaz (17), să nu mai fie urmărit de vrăjmași și de ura lor (19), să fie scăpat din laț – din capcană (15), să-i fie izbăvit sufletul (20). Și noi suntem la fel, adeseori, și căutăm eliberarea din situații grele.

Refrenul lui este „să nu fiu dat de rușine, să nu se bucure vrăjmașii mei de mine”. Înfrângerea unui om drept, de vrăjmași nedrepți și ticăloși, este o durere grea, un fel de rușine, o încercare greu de suportat. Lucrurile sunt și mai grele când cei ticăloși se bucură de căderea celui drept.

Nu este rușine să fii înfrânt de cei drepți, sau chiar lovit de ei () și să înveți adevărul de la ei, dar este o suferință să fii înfrânt de cei nedrepți și ticăloși, necinstiți și violenți, și să își bată joc de tine.

Poate acum înțelegem mai bine și suferința lui Hristos.

El a trecut pe aici și fost batjocorit de cei nedrepți și ticăloși. El, care era drept și sfânt.

Desigur, situația lui Hristos este diferită de situația lui David și de situațiile noastre, dar, iată, se vede același fel de suferință trupească și sufletească.

Adevărul este că Dumnezeu nu a lăsat ca trupul lui Hristos să fie batjocorit – și oasele lui nu au fost sfărâmate, și nu a lăsat ca trupul lui să putrezească în mormânt, ci a fost înviat a treia zi. Iar apoi, Isus s-a înălțat la dreapta Tatălui, de unde domnește cu autoritate. El nu a fost dat de rușine, ci a fost proslăvit cu putere.

Psalmul se termină prin extinderea rugăciunii lui David la Israel. David nu se roagă doar pentru sine, ci se roagă pentru întregul popor. Avem nevoie și noi de această viziune pentru țara în care trăim.

B. Acceptă evaluarea Domnului ()

David mărturisește că el caută nevinovăția și adevărul Domnului, și se roagă să i se facă dreptate, să fie izbăvit (1, 9, 11).

David caută pe mai departe prietenia Domnului și are câteva cereri importante.

De exemplu, el cere să fie verificat de Dumnezeu. El îl roagă să îi fie încercați rinichii (sau „rărunchii”; se referă la instinctele și acțiunile care îl motivează, care îi provoacă un surplus de adrenalină – hormon al glandelor suprarenale, care asigură pregătirea noastră de acțiune). Este deci, destul de curajos.

Câți dintre noi am dori să fim verificați cu privire la motivațiile reale ale acțiunilor noastre?

Apoi, cere să îi fie testată inima (prin inimă se înțelege mintea, gândurile, sentimentele, v. 2). Chiar și ochii (standardele etice, bunătatea, dreptatea, v. 3). Oare câți oameni pot spune la fel ca David că evită asocierea cu cei vicleni, care fac răul (4-5, vezi și , care este o „declarație - program” a psalmilor)?

Observați că psalmii lui David adesea se încheie cu dragostea de închinare, cu mărturisirea binefacerilor Domnului (6-8, 12; la fel și ).

Aplicații:

Ce înseamnă să fii prieten al lui Dumnezeu? Cine este numit în Biblie, prieten sau prieteni ai lui Dumnezeu și unde?

În ce privințe David îl roagă pe Dumnezeu să îi verifice viața? Cum este viața noastră în aceste domenii (psa. 26)?

De ce sunt importante cele trei direcții în care David caută prietenia lui Dumnezeu (pocăință, dorință de învățătură, dorință după mântuire)?

În ce privințe psalmii 25-26 se pot aplica lui Hristos și ce ne spun despre El?