Realitatea Domnului Isus în alegorie

Introducere

-Cum să prezinți realitatea lui Isus în vremuri când oamenii consideră că vorbești basme? Mituri?

Dar în vremuri când Isus este prigonit prin cei care sunt frații lui de suferință?

Apostolul Iubirii se afla într-o situație dificilă și nu numai el dar și biserica. Unul era urmărit pentru că promova pe Isus cel viu în imperiul roman. Ceilalți erau atacați prin tot felul de învățături eretice. Acești învățători falși itineranți se foloseau de ospitalitatea creștinilor și lansau erezii nimicitoare.

-Astăzi în România nu mai este această persecuție ca în timpul când ap. Ioan a scris această epistolă. Totuși în vremea de acum când valorile absolute sunt considerate prea ofensive și chiar arogante, trebuie să dezvolți capacitatea de a expune mesajul despre Isus la valoarea pe care Scriptura o menționează fără a intra în blocaj de comunicare cu persoana care ascultă. Altfel riști să pierzi audiența.

-Iată un exemplu care poate fi edificator: -Conform Scripturii noi afirmăm că Domnul ne-a mântuit prin credință fără fapte. Întrebarea interlocutorului va fi: -De unde ști mătălu-ță că ești mântuit? Ce poți tu să ști ce va hotărî Dumnezeu? Cu toate că apare verosimilă această atenționare și de asemenea pioasă, ea este bazată pe necredință și pe felul de a gândi al lumii, nu pe Scriptură.

-Iată de ce, important este să ne prezentăm mesajul fără nici o schimonosire a esenței lui, dar într-o formă care să nu mă aducă la un blocaj cu interlocutorul.

-Niciodată, nu trebuie să ne ferim de scandalul Evangheliei care îl prezintă pe Isus, Fiul lui Dumnezeu ca fiind crucificat în locul nostru, fără să fie vinovat, pentru păcatele noastre. Am fost la Wheaton și acolo m-am întrebat cum să fac să prezint Evanghelia așa cum o fac în România. Nu prea e posibil pentru că fiecare om este cu programul lui, cu slujba lui. Mă gândeam în ce mod totuși să mă apropii de ei. Singurul timp când se putea intra în legătură era când își făceau alergarea dimineața sau își plimbau câinele.

-Totuși, evanghelistul Ioan ne arată o altă modalitate care poate fi utilizată în a prezenta Evanghelia chiar într-o societate care consideră abuz verbal apelul la valorile morale absolute.

1.Ioan ne arată că limbajul dragostei câștigă totdeauna

-modul cum se adresează în această epistolă Bisericii pe care o personifică într-o aleasă Doamnă ce are o mulțime de copii.

-El declară direct că îi iubește cu adevărat, dar chiar mai mult și cei ce iubesc adevărul. Aceștia din urmă pot fi toți căutătorii sinceri ai adevărului care n-au ajuns încă copii alesei Doamne.

-Presbiterul înseamnă bătrânul. Numele de presbiter are conotație cultică pentru biserica creștină dar pentru omul imperiului roman nu însemna decât bătrânul. Acest mod de a se adresa al lui Ioan bisericii primare ne aduce aminte de modul de a se adresa al Domnului Isus:

”-Cine are urechi de auzit să asculte!” Ai fost ales de Tatăl Ceresc așa că ai urechi să auzi. Trăiești pentru diavolul și îl ai ca tată pe acesta nu poți înțelege ce se spune în scrisoare.

-Ce diferență mare între conducătorii bisericii astăzi și cei ce au fost la început? Ei erau prigoniți, trebuiau să fie atenți cum prezintă mesajul lui Dumnezeu astfel încât să nu-l dilueze ca să se facă răspunzători de sângele celor ce ar fi luat apoi ușor cuvântul Domnului, dar și să îl ascundă pentru cei ce nu aveau ochi să vadă.

-Cât de adesea oamenii mărturisesc că nu înțeleg nimic din Scriptură. Famenul Etiopian cu toate că cunoștea limba ebraică nu înțelegea despre cine vorbea prorocul Isaia în cap 53 despre el însuși sau despre un altul. Atunci este nevoie de noi ca să îl desfacem pentru cel care iubește adevărul, dar încă nu și-a deprins mintea cu aacesta și să dovedim din Scriptură că Isus este Christosul.

-Limbajul dragostei este foarte important în această treabă. Poți să dai cu scriptura în cap unui om și să-l bombardezi cu iadul și cu pocăința și să îl pierzi pe interlocutor.

-Haide să fim motivatori și să nu vedem în celălalt doar un păcătos pierdut iremediabil. Copiii noștri uneori se rezvrătesc dar cu răbdare și dragoste fără manipulare pot fi conduși către adevărul lui Christos.

-Întotdeauna trebuie să ne aducem aminte de faptul că nu persoana noastră este nesocotită ci a lui Dumnezeu, iar Dumnezeu se așteaptă să luăm asupra noastră ocările oamenilor și să răspundem cu binecuvântări când alții ne bleastămă. Nu ne cere să dezvoltăm un zel fanatic care să provoace probleme celorlalți cu în dragoste și modestie să prezentăm cuvântul lui Dumnezeu.

2. Credința în Domnul Isus trebuie să mă facă creativ în a prezenta mesajul Evangheliei.

-Ap. Ioan scrie această scrisoare cu măiestrie foslosind personificări deosebite.

-Vorbește despre o soră, biserica dintre iudei care este ca o soră pentru biserica dintre neamuri.

-Noi trebuie să fim creativi în prezentarea mesajului. Uneori trebuie să fim atenți la firul discuției pentru a ne folosi de elemente ale ei pentru a prezenta evanghelia.

-Fratele Wurbrand era în tren și unul citea ziarul Scânteia, ce era vârful de lance al îndoctrinării comuniste. Un ofițer în fața lui stătea și citea ziarul. Atunci, Wurbrand când a fost un moment prielnic i-a zis acestuia: Uite că și în ziarul acesta marcsist scrie despre Isus Christos. Speriat ofițerul căuta să vadă care este articolul care a scăpat la cenzură cu astfel de informație. Wurbrand a continuat cu faptul că orice ziar are pe frontiscipiu anul în care suntem ce este calculat de la nașterea lui Christos.

3. Învățătura nu are fisură

-Ap. Ioan nu face rabat de la nici o poruncă a Domnului Isus când atrage atenția bisericii dintre neamuri. Ne vorbește de porunca dragostei lui Isus.

Ne vorbește de învățătorii amăgitori, ne vorbește de faptul că sunt unii care o iau înaintea învățăturii lui Christos.

-Nici înainte nici pe lângă nici altfel ci în pașii Domnului Isus.

-ap. Pavel de partea lui le spune bisericilor: Călcați pe urmele mele întrucât și eu calc pe urmele lui Christos.

1 Corinthians 11:1

1 Corinthians 11:1 BDC

Călcaţi pe urmele mele, întrucât şi eu calc pe urmele lui Hristos. *1Cor. 4:16; Eph. 5:1; Php. 3:17; 1Thes. 1:6; 2Thes. 3:9

1J

-aici este aroganță; când o iei înaintea lui Isus cu învățătura și dezvolți o altă învățătură cum făceau gnosticii evrei și dintre neamuri. Aceștia propovăduiau printre altele că Isus nu a venit în trup. Trupul este păcătos deci Isus nu era în trup, ci într-o formă de imagine ca o nălucă. Ei zicau că trupul poate fi dat păcatului căci oricum nu va ajunge niciodată în cer dar sufletul să nu fie întinat. Adevărul este că trupul este cel care întinează sufletul așa că trebuie să avem grijă și la suflet și la trup.

-aici este aroganță; când o iei înaintea lui Isus cu învățătura și dezvolți o altă învățătură cum făceau gnosticii evrei și dintre neamuri. Aceștia propovăduiau printre altele că Isus nu a venit în trup. Trupul este păcătos deci Isus nu era în trup, ci într-o formă de imagine ca o nălucă. Ei zicau că trupul poate fi dat păcatului căci oricum nu va ajunge niciodată în cer dar sufletul să nu fie întinat. Adevărul este că trupul este cel care întinează sufletul așa că trebuie să avem grijă și la suflet și la trup.

-Iubirea este nu doar un sentiment ci trăirea după poruncile Domnului.

-ce adesea, suntem tare banali în prezentarea evangheliei! După primele cuvinte toți sunt plictisiți. Uneori nu putem să întoarcem o discuție pe făgașul propovăduirii ci ne fură vorba lumii cu tot felul de cuvinte.

-Mesajul Evangheliei oricât de scandalos pentru unii trebuie vestit în întregime. Trebuie să spunem oamenilor că Christos este Cel ce a murit pentru păcatele noastre. Astăzi este scandalos să-i spui omului că este păcătos. Păcatului îi spunem slăbiciune ca să nu fim ofensivi și astfel diluăm mesajul Evangheliei. Nu le spunem despre puterea rugăciunii pentru că este umilitor. Nu le mai vorbim despre Duhul Sfânt pentru că ne cred niște mistici vrăjitori sau niște exaltați care ne provocăm prin exerciții spirituale extreme, postul negru și rugăciuni aceste momente de fericire.

-învățătura curată a Domnului Isus trebuie propovăduită chiar și astăzi pentru că sunt învățători mincinoși care strecoară erezii. Am auzit un pastor că el consideră pe mulți lgb din biserica lui că au Duhul lui Dumnezeu. Nu trebuie să respingem pe lgb de la a fi slujiti cu evanghelia și să le arătăm aceeași dragoste a lui Isus ca și celorlalți dar nu trebuie de dragul lor să abdicăm de la învățătura bibliei.

-miaduc aminte că pe vremea când eram tânăr o fată, femeie m-a abordat și mi-a spus că vrea să se întâlnească cu mine în parc. Eram la biserică când mi-a făcut această propunere directă. A fixat locul de întâlnire că avea să mi se destăinuie cu ceva ce nu putea să-l spună la nimeni. Am fost la întâlnire în parc cu frică ca nu cumva să mă ispitească la cine știe ce viață de păcat.

-Ceea ce nu a putu nicicum să scoată de la mine era faptul că păcatul care îl săvârșea ea ca metresa unui tip mai în varstă eu nu puteam să spun altceva despre el decât că este păcat. I-am spus politicos că nu pot să trec peste ce este scris în Scriptură și ceea ce face ea este păcat de care trebuie să se lase.

-Noi nu trebuie să fim mai iubitori decât Dumnezeu ci noi trebuie să călcăm pe urmele Domnului care chiar dacă nu a aruncat cu piatra în femeie prinsă în adulter a afirmat: Du-te dar să nu mai păcătuiești!

-viețuirea după poruncile Domnului este învățătura adevărată și nu trăirea altfel decât ceea ce spune Domnul.

Chemarea

-Domnul ne indică să prezentăm o evanghelie a dragostei.

-Domnul ne cere să fim creativi în exprimarea mesajului Evangheliei, nu sâcâitori dar nici indiferenți și fără curaj pentru că așa sunt vremurile și nu mai este bine primit să te bagi într-o discuție despre politică și să o întorci spre Dumnezeu.

Domnul ne cere să rămânem credincioși la valorile prezentate în Scriptură despre Dumnezeu și să o facem motivați de dragoste trăind aceste porunci și aplicându-le în viața de zi cu zi.