Prețuiește pocăința și iertarea Domnului

Text: și 32

Psalmii 31-32 ne îndeamnă la pocăință și la prețuirea iertării Domnului. Pocăința și rugăciunea sunt două forțe mari în viața creștinului și ele te fac tare și puternic în încercări (). Iertarea și restaurarea sunt socotite și ele o adevărată fericire și o mare binecuvântare ().

A. Fii tare în încercări ()

Psalmul 31 recapitulează unele din subiectele preferate ale lui David, dar are și nuanțe specifice. Mai întâi, vs. 1 și 17 arată rugăciunea lui David de a nu fi dat de rușine, când se roagă, ci vrăjmașii care se slujesc de răutate, ei să fie rușinați. Aceasta este o rugăciune cu care ne putem identifica bine. Adesea ne rugăm ca omul credincios și drept să nu rămână de rușine că se încrede în Dumnezeu și Dumnezeu nu intervine. Rușinea înfrângerii și condamnării aparțin celor care nu îl ascultă pe Domnul. Toți dorim o societate perfectă, dar lumea este făcută din oameni drepți și nedrepți, din oameni cu teamă de Dumnezeu și credincioși și oameni care nu cred și nu au frică, nici de Domnul, nici de cei din jur sau de legi. De aceea, aceste rugăciuni sunt foarte actuale.

Chiar Domnul Isus a rostit pe cruce, cuvintele din Psalmul 31:5, „în mâinile Tale îmi încredințez duhul!” Această siguranță trebuie să fie în viața fiecărui credincios. Doar El trebuie să primească spiritul nostru și toată închinarea. Când Jan Hus a fost ars pe rug în 6 iulie 1415, pentru că a predicat evanghelia și l-a critica pe papă, episcopul care l-a condamnat a spus: „încredințăm sufletul tău diavolului”, dar Hus a răspuns: „Eu îl încredințez îndurătorului Domn Isus Hristos”.

David arată în Psalmul 31:7-13 că este foarte afectat de atacurile celor răi. El este neliniștit (7) și se roagă pentru eliberare (8). Înfățișarea celui care este trist și este acuzat pe nedrept, se schimbă (David scrie că fața, sufletul și trupul i se topesc, sunt de nerecunoscut – v. 9). Bârfa și veștile neadevărate îl fac să fie evitat de ceilalți (10). Se simte uitat, fără putere, simțurile sunt parcă și mai acute: aude și mai tare vorbele rele și vede și mai tare nedreptățile din jur (12-13). David se simte aproape de moarte (13). Dacă ai trecut prin dificultăți, tu cum ai reacționat, ce te-ai simțit? Cine te-a înțeles? Cum te-ai rugat Domnului în acea situație?

Reacțiile noastre pot fi atât de intense în astfel de încercări, încât putem să ne simțim părăsiți de Dumnezeu (22-23). Două semne de imaturitate pot apărea în viața creștinului. Să creadă, atunci când îimerge bine că niciodată nu vor veni încercări (30:6) și să creadă, atunci când trece prin încercă că Dumnezeu l-a părăsit, l-a alungat și nu îl mai ascultă (22). De aceea, trebuie să învățăm să fim credincioși experimentați. În necaz, să știi că Domnul continuă să te iubească, te păzește și va răspunde rugăciunilor. Smerenia sufletească și iubirea de Domnul sunt calități care ne țin aproape de El (23).

Versetele 14-16, 19-21 și 24 ne îndeamnă să fim tari, să ne îmbărbătăm și să ne încredem în Domnul. Tăria în dificultăți vine din pocăință, din rugăciune și din încrederea în Domnul.

B. Puterea mărturisirii și a iertării (Psă. 32).

Ținta și idealul oricărui om păcătos și a oricărui credincios care a greșit în vreun fel, este să aibă parte de iertarea Domnului și de oportunitatea unui nou început. Astfel, David își începe psalmul 32 cu una din fericirile celebre din Vechiul Testament: „ferice de cel cu fărădelegea iertată... ferice de cel în duhul căruia nu este viclenie” (1- 2). Conform poeziei ebraice, David echivalează trei expresii aici la care ar trebuie să medităm un pic: fărădelege iertată, păcat acoperit, nelegiuire neimputată.

Este importantă iertarea păcatului, dar o primești dacă mai întâi are loc și o mărturisire sinceră. Onestitatea are mare preț înaintea lui Dumnezeu. Ce se întâmplă dacă nu suntem onești și nu mărturisim păcatul înaintea lui Dumnezeu? David enunță câteva efecte psihologice și somatice (fizice, trupești): gemi în sufletul tău, chiar oasele le simți slabe, îți pierzi energia (3-4). Toate acestea au o explicație, nu sunt doar efecte ale păcatului. Ele sunt și rezultatul unei influențe a lui Dumnezeu asupra noastră. O conștiință informată biblic este un instrument prin care Dumnezeu poate lucra intens în viața ta. Dacă cineva nu este mustrat de conștiință, ori nu cunoaște adevărul, ori Dumnezeu nu îl apasă pentru că nu îi aparține lui acel om. Evrei 12:8 spune că Dumnezeu nu îi disciplinează decât pe copiii săi. Aceasta poate fi adevărat și despre mustrările conștiinței.

Trebuie să iei o decizie să îți recunoști păcatul înaintea Domnului, în rugăciune, și doar atunci vei beneficia de iertare și eliberare. 1 Ioan 1:9 spune „Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios şi drept, ca să ne ierte păcatele şi să ne curăţească de orice nelegiuire.” David știe din experiență sa proprie – de o viață - că Dumnezeu nu rămâne dator celui care își mărturisește păcatele și își cere iertare. „Orice om evlavios să se roage la momentul potrivit și Domnul intervine”, spune Psalmul 32:6-7. Aceasta este experiența lui David și mulți pot da mărturie la fel.

Domnul dă călăuzire, dar este nevoie de cooperarea și ascultarea noastră. Natura noastră păcătoasă ne face să încercăm, să testăm, dacă se poate și altfel. Iar Dumnezeu zice – Nu. De aceea, El ne învață și ne călăuzește atent (8) dar nu trebuie să fim „ca un cal sau ca un catâr fără pricepere, pe care-i struneşti cu un frâu şi o zăbală cu care-i legi, ca să nu se apropie de tine” (9). Oare a fost David, vreodată, așa neascultător? Credeți că întrebarea lui Isus din Fapte 9:5, pentru Saul: „ți-ar fi greu să să arunci înapoi cu piciorul într-un ţepuş?” se referă la același lucru? Ați experimentat vreodată, atunci când doriți să corectați un defect de care sunteți lămuriți bine, sau să vă lăsați de un viciu, că încă ai nevoie de strunire sau de corecții repetate?

Finalitatea pocăinței este binecuvântarea Domnului. Lucrul acesta se vede bine în 32:10-11. Nepocăința duce la multe dureri și suferință, și răutatea prelungită, dar cine vine la Domnul are altă soartă. El experimentează îndurarea lui Dumnezeu, sănătatea spirituală, dreptatea și bucuria. Ar fi bine ca psalmii 31-32 să ne conducă pe această cale a tăriei și bucuriei care vin prin pocăință și mărturisire.

APLICAȚII

În câte feluri descrie David pe omul cu păcatul iertat, în ? De ce o numește „fericire”?

Care sunt greșelile pe care le poate face un creștin din lipsă de maturitate, atunci când toate îi merg bine și atunci când trece prin dificultăți?

Ce se întâmplă când nu ne mărturisim păcatele lui Dumnezeu? Cum acționează El?

Ce vrea să spună Iacov 5:16. „Mărturisiţi-vă unii altora păcatele, şi rugaţi-vă unii pentru alţii, ca să fiţi vindecaţi”? Păcatele trebuie mărturisite lui Dumnezeu sau și oamenilor?

Cum ne avertizează Dumnezeu cu privire la încercările de continua cu greșelile sau erorile (păcatele) noastre? Cum tratăm cazurile de dependență biologică sau psihologică?