Cere ajutorul Domnului

Text: și

În Psalmii 38-39 David nu se mai roagă doar în legătură cu vrăjmașii săi (12, 16, 19-20), ci se roagă lui Dumnezeu în principal despre starea sa, despre păcatele sale proprii. Cei doi psalmi sunt de jelire.

Omul lui Dumnezeu trebuie să fie sincer: uneori este clar că te confrunți cu oameni răi și violenți, dar și cei buni au păcatele lor, greșelile lor, și trebuie să își ceară iertare de la Domnul.

Ei au nevoie să ceară curățire și înnoirea vieții. Chiar și cei buni pot păcătui, de aceea trebuie să fim atenți. Uneori, chiar în mijlocul confruntării celor răi, îți dai seama că există și o suferință interioară, o luptă interioară pentru curățirea propriului suflet.

Ce să faci când ești în probleme? Te vei considera victimă sau vei fi un luptător până la capăt?

A. Caută îndreptarea vieții proprii ()

David își dă seama de greșelile sale proprii. De aceea, el spune „nu mă pedepsi în urgia ta”. El își recunoaște păcatul (3, 18).

Uneori, suferim din cauza păcatului pentru că Domnul ne mustră sau ne pedepsește. Alteori, există o suferință interioară adâncă pentru că resimțim efectele păcatului: durere, povară, lipsă de putere, un miros neplăcut, o stare de infecție generală, o lipsă de sănătate spirituală (3-5).

Păcatul în sine și chiar și regretul față de păcat are nu doar efecte spirituale, dar are chiar și efecte fizice, biologice. Chiar și mersul este afectat pentru că simțim durerile sufletești (6), suntem întristați și simțim dureri aparte în organele interne (7), lipsește puterea fizică și morală (8), ne simțim zdrobiți și cu sufletul tulburat (8), dorințele nu le putem împărtăși că nu suntem înțeleși, suspinăm și vedem cum și prietenii se depărtează de noi (9-10).

În aceste ultime două versete, David se compară cu Iov (Iov 2:8-13).

Este clar că își dă seama că există o anumită asemănare: este părăsit de toți. E posibil să își fi dat seama și de o cauză neștiută pentru suferințele sale, așa cum a fost cu Iov, pe care Dumnezeu l-a lăsat să fie încercat de Satan, ca să se vadă frumusețea dreptății, sfințeniei și a caracterului lui Iov.

Adevărul este că și pe David Dumnezeu l-a încercat, dar l-a și susținut prin Duhul Sfânt și l-a inspirat să scrie psalmi.

Ei sunt spre inspirația noastră sufletească și, așa cum am văzut de multe ori, acești psalmi născuți din rugăciunile durerii și confruntării cu cei răi, vorbesc de măreția luptei și victoriei lui Hristos împotriva păcatului și a celor răi.

La fel ca în cazul lui Hristos, cei răi i-au întins curse și au plănuit capcane (12). Înainte ca să scrie Isaia capitolul 53, David spune „Iar eu sunt ca un surd, n-aud; sunt ca un mut care nu deschide gura. Sunt ca un om care n-aude şi în gura căruia nu este niciun răspuns. Doamne, în Tine nădăjduiesc; Tu vei răspunde, Doamne Dumnezeule!”

(13-15). Asemănarea cu smerenia și suferința lui Hristos în fața acuzațiilor false este uimitoare.

Versetul 38:19 este citat de Isus în evanghelia după Ioan 15:25. „Dar lucrul acesta s-a întîmplat ca să se împlinească vorba scrisă în Legea lor: M-au urît fără temei.”

B. Planul lui Dumnezeu este bun ()

Atunci când treci prin greutăți, nu mai vezi că Dumnezeu are, totuși, planuri bune pentru noi.

Asemănarea cu suferința lui Iov continuă și în Psalmul 39 (ca în 39:13, Iov 10:20-21). Și la fel, ca în cazul lui Iov, când crezi că nimeni și nimic nu te ajută, El vine în ajutor cu mântuirea sa cea mare.

Să observăm trei sfaturi importante: a. Uneori, planul lui Dumnezeu se îndeplinește într-un timp mai lung. Nu este suficient să taci, să veghezi, și să reziști față de ispitele celui rău (39:1). Este nevoie de perseverență. b. Uneori ne rugăm gata să îi cântăm slavă lui Dumnezeu. Alteori, inima se umple de o durere irezistibilă, de o dorință intensă să dăm glas tristeții. Așa se întâmplă cu David în 39:3. El se roagă în 39:4-11 și se smerește înaintea Domnului. Viața e scurtă, puterea noastră este mică, comorile noastre sunt trecătoare, suntem doar o suflare (5). c. David folosește două îndemnuri speciale spre meditație și luare aminte, în acest psalm, exprimate prin cuvântul „oprire” (shelah). El îl folosește în versetele 5 și 11, la sfârșitul a două propoziții cu același mesaj „omul este doar o suflare”. Să ne oprim, deci, și noi ca înțelegem acest cuvânt.

Pe deoparte, este grav și adevărat: suntem doar o suflare care încetează, și murim (heb: tot un abur (hebel), omul tot; ca în Iacov 4:14, „viața voastră este ca un abur care se arată puțintel, apoi piere”, vezi și Iov 7:9). Viața noastră este foarte scurtă. Pe de altă parte, omul (adam) este o ființă vie din cauză că Duhul (ruach) lui Dumnezeu a fost suflat în el. Deci, suflarea sa este mult mai prețioasă decât aburul... \

Avem, astfel, două imagini pentru scurtimea vieții omului: comparația cu iarba sau floarea de pe câmp și comparația cu aburul care piere.

Aplicații

În mijlocul încercărilor, uită-te și la viața ta sufletească. Cum poți folosi ocazia aceasta ca din încercări să ieși mai puternic și mai curat?

Vino cu pocăință și bazează-te pe ajutorul Domnului. Crezi că pot fi eviata efectele fizice ale tristeții, regretelor și ale deznădejdii? Cum poți lupta împotriva deznădejdii? Dar a depresiei?

Fă-ți timp și mulțumește-i lui Dumnezeu că ne-a dat Duhul său și nădejdea unei moșteniri veșnice.