Urmează căile Domnului

Text: și

Cu psalmii 40-41 se încheie prima carte de psalmi a lui David (1-41). Psalmul 40 este un final glorios, în care David vorbește despre relația sa cu Dumnezeul veșnic al lui Israel și al întregii lumi și își aduce mărturia cu privire la încercările și izbăvirile de care s-a bucurat. Aici aflăm cine este Domnul, cum s-a implicat El în viața lui David. Apoi, Psalmul 41 adoptă un ton mai personal și reia subiectele rugăciunilor zilnice ale lui David. Marile momente de bilanț sunt importante, dar și continuarea părtășiei zilnice cu Domnul. Desigur, în ambii psalmi aflăm profeții despre slujirea, lupta și victoria lui Hristos, Domnul nostru.

A. Urmează modelul ascultării lui Hristos ()

Domnul nu înșeală nădejdea și credința copiilor săi. Primul verset spune „Îmi pusesem nădejdea în Domnul... și El mi-a ascultat strigătele”. David scrie, de fapt „am așteptat și am așteptat pe Domnul... și El mi-a ascultat strigătele”.

Viața adesea include această așteptare a Domnului. Nu trebuie să te grăbești, El lucrează în viețile multor oameni. David a așteptat și nu și-a luat singur împărăția, nu s-a răzbunat el pe Saul. Pe de altă parte, regele Saul nu a putut să îl aștepte pe profetul Samuel pentru aducerea jertfei, nici împăratul Ozia nu a așteptat preoții (2 Cronici 26:17-20). Așteptarea și perseverența sunt calități deosebite.

Cum spunea cineva „a aștepta nu înseamnă inactivitate... ci să lucrezi intens înăuntrul tău”.

David dă o mărturie frumoasă care poate fi mărturia fiecăruia dintre noi: „m-a scos din groapa pieirii,... mi-a pus picioarele pe stâncă” (2-3). Mărturia bună a credinciosului îi încurajează pe cei ce trec prin greutăți asemănătoare (3).

De la 4-9 găsim o declarație care se potrivește Domnului Hristos. O putem numi, chiar „declarația lui Mesia”. David declară o nouă fericire sau binecuvântare: „fericit este cine se încrede în Domnul” și nu caută (ajutor) dela cei mândri și mincinoși.

Parcă amintește de Psalmul 1. Ajutorul vine doar de la Domnul. El lucrează minunat.

Ce dorește El, în schimb? El așteaptă o ascultare și o dedicare pe viață (6-8). De fapt, 6-8 ni se potrivesc și nouă, dar mai ales s-au potrivit în viața lui Isus, așa cum se vede și din Evrei 10:5–7. Nu jertfele îl interesează pe Dumnezeu, nici chiar cele de ispășire – ci ascultarea de poruncile Lui.

Să îl ascultăm pe El, așa cum un slujitor îl slujește cu dragoste și dedicare pe stăpân, așa cum un fiu îl ascultă pe tatăl său (într-o familie ideală, bineînțeles).

Să îl ascultăm printr-o viață sfântă cu trupurile noastre, pentru că de aceea El ne-a dăruit un trup. 1 Corinteni 6:13 „ ... trupul nu este pentru curvie; el este pentru Domnul, şi Domnul este pentru trup”.

nu este pentru curvie; el este pentru Domnul, şi Domnul este pentru trup”. David este un împărat mare, dar și un mare evanghelist. Aceasta este ceea ce spune el în 9-11. Noi trebuie să vestim îndurarea lui Dumnezeu, bunătatea și credincioșia Lui (caracterul Lui frumos și de încredere), în fața tuturor oamenilor. Psalmul 40:12-16 conține „rugăciunea lui Hristos”. Isus și-a dat viața pentru noi, dar toți vrăjmașii săi au fost rușinați, toți ce au râs de El, când era pe cruce. Domnul nostru este victorios. Un singur verset nu s-ar potrivi, poate, anume 40:12. Domnul nu a avut păcate, întradevăr, dar el s-a încărcat cu păcatele noastre, pe cruce, iar povara a fost uriașă. În final, relația noastră cu Dumnezeu există datorită lui Hristos. Chiar dacă suntem săraci, neînsemnați și lipsiți El se gândește la noi. Psalmul se termină la fel ca Apocalipsa: Vino, Doamne Isuse!

David este un împărat mare, dar și un mare evanghelist. Aceasta este ceea ce spune el în 9-11. Noi trebuie să vestim îndurarea lui Dumnezeu, bunătatea și credincioșia Lui (caracterul Lui frumos și de încredere), în fața tuturor oamenilor.

Psalmul 40:12-16 conține „rugăciunea lui Hristos”. Isus și-a dat viața pentru noi, dar toți vrăjmașii săi au fost rușinați, toți ce au râs de El, când era pe cruce. Domnul nostru este victorios. Un singur verset nu s-ar potrivi, poate, anume 40:12. Domnul nu a avut păcate, întradevăr, dar el s-a încărcat cu păcatele noastre, pe cruce, iar povara a fost uriașă.

În final, relația noastră cu Dumnezeu există datorită lui Hristos. Chiar dacă suntem săraci, neînsemnați și lipsiți El se gândește la noi. Psalmul se termină la fel ca Apocalipsa: Vino, Doamne Isuse!

B. Ascultarea și îndurarea vor fi răsplătite ()

Psalmul 41 continuă de unde se încheie Psalmul 40. Sunt sărac și lipsit, dar Domnul se gândește la mine. Ferice de cine se îngrijește de cel sărac (41:1). Totuși, Psalmul 41 ne îndreaptă în altă direcție – ferice de cel milostiv!

Dumnezeu binecuvântează pe cel care se îndură de oameni în lipsurile lor (41:1-3). Psalmul 41 începe, astfel, cu o nouă fericire. Avem o serie întreagă de fericiri, începând cu Psamul 1. Nu este de mirare că și Domnul Isus a descris împărăția lui Dumnezeu prin mai multe astfel de „fericiri” sau „binecuvântări”.

Totuși, merită făcută o observație importantă. Dacă în Psalmul 1 aflam că Hristos – sau omul după voia lui Dumnezeu, este drept și victorios, până

În Psalmul 41 spre deosebire de Psalmul 1 am aflat că Hristos – sau omul după voia lui Dumnezeu este și vulnerabil. El poate suferi, el este atacat, el se roagă pentru victorie și ajutor de la Domnul. Domnul nostru a murit pentru păcatele noastre și a fost înviat de Dumnezeu a treia zi (Fapte 2:24; 10:40, Romani 10:9).

Versetele 4-9 cuprind un conflict al rugăciunilor. Cei răi se roagă să moară cel credincios. Trădarea prieteniei este unul din efectele majore ale păcatului. Astfel, 41:9 este versetul care i se potrivește foarte bine lui Iuda, cel ce l-a trădat pe Hristos: „Chiar şi acela cu care trăiam în pace, în care îmi puneam încrederea şi care mânca din pâinea mea, ridică şi el călcâiul împotriva mea.”

Finalul psalmului este o rugăciune de mulțumire și laudă (12-13). Dumnezeul lui Israel îl binecuvântează pe Împăratul lui Israel, pe vecie, adică pe Hristos.

Aplicații

Câte fericiri ai observat în seria de psalmi 1-41? Câte le poți aplica în viața ta?

În ce fel psalmii 40-41 îl vestesc pe Hristos în suferința Sa și în victoria Sa veșnică?

De ce și cum răsplătește Dumnezeu pe cel care este generos față de cei săraci și îndurător?

De ce este bine să aștepți lucrarea Domnului, răspunsul lui și să nu deznădăjduiește în greutăți? Ce este bine să faci în timpul așteptării? Așteptarea Domnului înseamnă să nu faci nimic?

Este Domnul interesat de jertfele noastre sau de ascultarea noastră și de felul în care trăim în trupurile noastre? Ce versete ne explică acest lucru?