Să trăim neîntinați într-o lume întinată

Text: Iuda

Care este răspunsul creștinului într-o lume afundată în imoralitate și care, la orice pas, arată tutror că este nemulțumită cu ce a creat Dumnezeu?

Aceasta este întrebarea căreia îi răspunde Iuda în scrisoarea sa către toți creștinii. Iuda a dorit la început să le scrie sau să le descrie mântuirea primită de toți, ca să beneficiem cu toții de ea: iertarea lui Hristos, roadele Duhului, trupul Bisericii. Scrisoarea însă ne arată că a apărut o urgență spirituală: a simțit nevoia să le scrie despre altceva. Anume,

Iuda arată în această scrisoare urgența despre care fiecare creștin trebuie să țină seama: lupta împotriva imoralității, despre nevoia de a mărturisi cu putere credința în lumea idolatră și imorală ca cea de atunci.

Într-un fel, situația este foarte asemănătoare și în lumea de azi. Referendumul din 6-7 octombrie 2018, despre familie, a descoperit o mare confruntare pe plan moral. A avut și el slăbiciunile sale politice, organizatorice sau teologice, dar în sine, era o ocazie de a afirma atașamentul față de ideea unei familii sănătoase, formate după modelul biblic iudeo-creștin și în directă consecință a afirmării feminității și masculinității biologice naturale. S-a descoperit însă o mare vulnerabilitate în lumea creștină din România: nu toți știu sau vor să apere ceea ce merită apărat.

Pe ce căi vine imoralitatea în Biserică?

Iuda spune că oamenii care proclamau acest mod de viață erau răzvrătiți față de autoritate și o contestau în orice fel. Pentru ei, Dumnezeu nu are dreptate, familia nu are autoritate, Biblia nu contează, drepturile celorlalți nu contează.

În contrast, îngerii sunt dați ca exemplu: ei respectă ordinea și poruncile divine, recunosc autoritatea și suveranitatea lui Dumnezeu și chiar pe Satana nu îl mustră decât cu respectul datorat funcției și creației. Arhanghelul Mihail în confruntare cu Satana îi spune ferm: Domnul să te mustre (sau să te pedepsească)! Ca să faci față imoralității, trebuie să recunoști autoritatea lui Dumnezeu și a cuvântului Său.

În al doilea rând, imoralitatea vine în Biserică prin transformarea înțelesului iubirii și prin ispitiri ascunse.

Oamenii imorali veneau la Iuda 11 mesele comune luate în Biserică, dar aveau în gând să ispitească pe ceilalți și se uitau la chipul și formele fizice ale comesenilor, poftindule trupul.

Ei au venit pe neobservate, au mimat pocăința, dar acum schimbă harul lui Hristos (bunătate, acceptare, libertate) în destrăbălare.

Noi trebuie să fim atenți: creștinii nu sunt sub lege, ci sub har, dar harul nu înseamnă imoralitate. Legalismul și inflația de regulie în biserică distrug părtășia, sunt mortale. Dar și libertinismul distruge harul. De aceea, este nevoie de libertate în exprimare, dar și de curăție, de sfințenie, de o mărturie bună.

Să ne gândim la câteva exemple: ce mâncăm, ce bem, cum ne îmbrăcăm, ce cântăm, cum ne jucăm, cum ne relaxăm, cum știm să petrecem, cum muncim, cum plătim, etc. În ce privințe suntem expuși legalismului, în ce privințe suntem expuși imoralității, în ce fel putem arăta și har și responsabilitate de mărturie creștină?

Cei imorali sunt descriși ca promisiuni deșarte, stele fără lumină și rătăcitoare, nori fără ploaie, valuri periculoase și zbuciumate. Tot ce fac este lipsit de roadă bună, de liniște, de putere creatoare de rezultate bune. Observi că imoralitatea nu aduce libertăți, ci mai degrabă servituți și probleme? Caracteristicile celor imorali pătrunși în Biserică arată că ei nu au Duhul Domnului (nu s-au pocăit cu adevărat și nu sunt născuți din nou, nu trăiesc călăuziți de Duhul). Apoi, creează certuri și dezbinări. Ei creează partide pentru că știu să lingușească liderii și să se facă acceptați. Apoi, sunt ascunși și ispitesc pe alții. Lângă ei, oamenii devin nesiguri și îmbrățișează o viață de păcat.

Iuda ne încurajează în două moduri principale.

Mai întâi, trebuie să ne aducem aminte că toți cei răi nu au viitorul de partea lor și să gândim pozitiv. Ca în cazul Egiptului, al Sodomei și Gomorei, și al îngerilor căzuți, Domnul le vede pe toate și are o zi a judecății. Pentru că Dumnezeu încurajează și cere sfințenia și pentru că El va pedepsi imoralitatea, trebuie să avem încredere și să nu ne închipuim că dreptatea va fi încălcată la nesfârșit, ci va fi judecată.

În același timp, trebuie să acționăm cu o mărturie și principii clare, și să fim gata și de persecuții.

În al doilea rând, trebuie să fim activi într-un sens sfânt.

Trebuie să ne zidim sau să ne consolidăm în credința noastră sfântă. De aceea, este nevoie de un studiu biblic continuu, ca să știm cum este omul, cum este Dumnezeu, ce a făcut Dumnezeu și ce așteaptă de la noi. Studiul biblic te echipează ca să ai un răspuns bun în ziua ispitei și aproblemelor.

Apoi, este nevoie de rugăciune în Duhul Sfânt. Apoi de acțiune și viață trăită în dragostea lui Dumnezeu.

Apoi de pregătirea pentru viața veșnică prin maturizare și sfințenie. De aici, rezultă o viață care beneficiază de îndurarea Domnului Hristos pentru noi, și care ne îndeamnă să arătăm și noi îndurare față de cei păcătoși, doritori de sfințenie, dar nesiguri!

Creștinii nu trebuie să îi urască pe cei păcătoși, ci doar păcatul. Față de oamenii nesiguri trebuie să avem îndurare și precauție – ca nu cumva din milă pentru ei să cădem și noi în greșelile lor sau în unele asemănătoare.

Aplicații

În ce privințe imoralitatea atacă pe credincioși în Bisericile de azi? Enumeră câteva.

Ce înseamnă să fii legalist? Ce înseamnă să fii libertin? Ce înseamnă să trăiești în libertatea și responsabilitatea harului?

În ce feluri pot credincioșii să se împotrivească activ acestui atac subteran sau fățiș al imoralității și al dezordinii?

Descrie în ce fel dragostea și îndurarea trebuie să lucreze în evanghelizare și în consilierea creștină?

În ce fel scrisoarea lui Iuda este o încurajare pentru noi să trăim curat într-o lume întinată?