Planul divin: oameni după chipul lui Dumnezeu

Text

Creația reprezintă un mare și glorios început, începutul tuturor începuturilor. Relatarea din Geneza începe chiar cu aceste cuvinte: „La început Dumnezeu a creat...” (). Toate au un capăt, au un început.

Acesta este începutul cosmic material: care nu este măsurat în timp decât atunci când viața omului devine scurtă.

Domnul în mijlocul laudelor crează lumea

Job 38:7 BDC

atunci când stelele dimineţii izbucneau în cântări de bucurie şi când toţi fiii lui Dumnezeu scoteau strigăte de veselie? *Job 1:6

Job 38:4–7 BDC

Unde erai tu când am întemeiat pământul? Spune, dacă ai pricepere. *Ps. 104:5; Prov. 8:29; Prov. 30:4 Cine i-a hotărât măsurile, ştii? Sau cine a întins frânghia de măsurat peste el? Pe ce sunt sprijinite temeliile lui? Sau cine i-a pus piatra din capul unghiului, atunci când stelele dimineţii izbucneau în cântări de bucurie şi când toţi fiii lui Dumnezeu scoteau strigăte de veselie? *Job 1:6

Job 38:6–7 BDC

Pe ce sunt sprijinite temeliile lui? Sau cine i-a pus piatra din capul unghiului, atunci când stelele dimineţii izbucneau în cântări de bucurie şi când toţi fiii lui Dumnezeu scoteau strigăte de veselie? *Job 1:6

Job 38:4–8 BDC

Unde erai tu când am întemeiat pământul? Spune, dacă ai pricepere. *Ps. 104:5; Prov. 8:29; Prov. 30:4 Cine i-a hotărât măsurile, ştii? Sau cine a întins frânghia de măsurat peste el? Pe ce sunt sprijinite temeliile lui? Sau cine i-a pus piatra din capul unghiului, atunci când stelele dimineţii izbucneau în cântări de bucurie şi când toţi fiii lui Dumnezeu scoteau strigăte de veselie? *Job 1:6 Cine a închis marea cu porţi, când s-a aruncat din pântecele mamei ei? *Gen. 1:9; Ps. 33:7; Ps. 104:9; Prov. 8:29; Jer. 5:22

Revelation 4:11 BDC

„Vrednic eşti Doamne şi Dumnezeul nostru, să primeşti slava, cinstea şi puterea, căci Tu ai făcut toate lucrurile şi prin voia Ta stau în fiinţă şi au fost făcute!” *Rev. 5:12. **Gen. 1:1; Acts 17:24; Eph. 3:9; Col. 1:11; Rev. 10:6

Job 38:

Dumnezeu este prezentat că poruncește să se facă divizări, numește lucruri, face ca unul cu o inventivitate la a depăși orice apare imposibil. De aceea lăudându-l pe El vom putea să avem succesul asigurat la orice lucrare a Lui. Domnul evaluează tot ce a creat dacă este bun.

Domnul crează totul și așteaptă că ceea ce a ieșit din mâna Lui să ne ajute să-L lăudăm și apoi ele însele să laude pe Domnul. Aceasta este ceea ce trebuie să facem și noi, lucruri care să laude pe Domnul și să arate către El.

Deuteronomy 4:19 BDC

Veghează asupra sufletului tău, ca nu cumva, ridicându-ţi ochii spre cer, şi văzând soarele, luna şi stelele, toată oştirea cerurilor, să fii târât să te închini înaintea lor şi să le slujeşti: căci acestea sunt lucruri pe care Domnul Dumnezeul tău le-a făcut şi le-a împărţit ca să slujească tuturor popoarelor, sub cerul întreg. *Deut. 17:3; Job 31:26, 27. **Gen. 2:1; 2Ki. 17:16; 2Ki. 21:3. †Rom. 1:25

Deut 4:19

Psalm 136:7–9 BDC

Pe Cel ce a făcut luminători mari, căci în veac ţine îndurarea Lui! *Gen. 1:14 Soarele, ca să stăpânească ziua, căci în veac ţine îndurarea Lui! *Gen. 1:16 Luna şi stelele, ca să stăpânească noaptea, căci în veac ţine îndurarea Lui!

Ps 136:

Psalm 148:3 BDC

Lăudaţi-L, soare şi lună, lăudaţi-L, toate stelele luminoase!

Ps

Psalm 143:5 BDC

Mi-aduc aminte de zilele de odinioară, mă gândesc la toate lucrările Tale, cuget la lucrarea mâinilor Tale. *Ps. 77:5, 10, 11

Ps 143:

Dumnezeu binecuvântează-împuternicește dar și bine cuvântă și așteaptă să împuternicim și noi și să bine cuvântăm. Când delegi autoritate altuia nu faci altceva decât să binecuvânți. Când vorbești de bine binecuvânți.

Omul este creat să fie administrator al lucrării lui Dumnezeu dar mai ales să fie preot al creației.

Ziua a șaptea este o zi de odihnă. O zi în care noi învățăm să ne odihnim cum s-a odihnit Dumnezeu. Ziua a șaptea este o zi în care îl lăudăm pe Dumnezeu pentru ceea ce ne-a dat în administrare din creația Lui și pentru persoana Lui care lăudată vine în prezența ta.

După ce ni se prezintă lista procesului verbal al lucrurilor înfăptuite de Dumnezeu pentru creația pământului autorul se adresează unei probleme pe care o rezolvă Dumnezeu.

-Nu era ploaie dar mai ales nu era cineva care să lucreze pământul. De aceea un alt motiv pentru crearea omului a fost aceea de a continua prin el dezvoltarea ecosistemului.

-Dumnezeu a continuat apoi să observe nevoia omului de a nu fi singur. La nivel trupesc și spiritual avea nevoie de femeie dar la cel duhovnicesc avea nevoie de Isus

Ephesians 5:30–32 BDC

pentru că noi suntem mădulare ale trupului Lui, carne din carnea Lui şi os din oasele Lui. *Gen. 2:23; Rom. 12:5; 1Cor. 6:15; 1Cor. 12:27 „De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va lipi de nevasta sa, şi cei doi vor fi un singur trup.” *Gen. 2:24; Mat. 19:5; Mark 10:7, 8. **1Cor. 6:16 Taina aceasta este mare – (vorbesc despre Hristos şi despre Biserică). –

Eph 5:

Observați că omul mai întâi a fost în relație cu Dumnezeu și apoi a fost în relație cu femeia lui.

Numai Dumnezeu este în afara și dincolo de aceste margini, El este din veșnicii. Un al doilea început în istorie, extraordinar prin consecințe, și de aceeași mărime cu evenimentul creației, este Întruparea lui Hristos – nașterea Fiului divin, Domnul nostru. De aceea, evangheliile celor doi apostoli ai lui Isus, Ioan și Matei încep prin asemănare evidentă cu Geneza. Apostolul Ioan scrie în mod asemănător cu Geneza 1:1, „La început era Cuvântul și Cuvântul era cu Dumnezeu... ” (Ioan 1:1). Apostolul Matei începe cu listă de genealogii ca în listele din Geneza: „Cartea genealogiei lui Isus Hristos (biblos geneseōs Iēsou Hristou), fiul lui David, fiul lui Avraam. 2. Avraam a născut pe Isaac; Isaac a născut pe Iacov; Iacov a născut pe Iuda şi fraţii lui...” (). Cu ocazia acelui început, Creatorul a intrat în creația Sa, a venit întru ale sale, la ai săi – ca să îi mântuiască. De atunci încoace, Sfânta Treime este și deasupra întregii creații, dar și în interiorul ei, prin întrupare. În Geneza 1 și în Geneza 2-4 avem două relatări despre Întrupare, prima este generală, și Dumnezeu este numit Elohim, iar a doua este mai focalizată pe istoria omului, iar aici Dumnezeu este numit Yahweh (Iehova). Prima privește la toate cele șapte zile ale creației, cu ziua de odihnă inclusă în ele, iar cea de-a doua se concentrează pe ziua a 6a și pe cele care au venit după ea. Ziua de odihnă nu este menționată, dar ar putea fi undeva între capitolul 2 și capitolul 3, după crearea Evei și porunca despre Pomul cunoștinței binelui și răului, înainte de ispitirea șarpelui (în momentul ispitirii șarpelui, lucrurile nu mai puteau fi numite „bune”, în întregimea lor, ca în ziua de odihnă). Dacă privim la creație, în sine observăm, că totul începe cu menționarea lui Dumnezeu. El este activ. Orice început bun îl are la bază pe Dumnezeu și acțiunile Lui, și planurile Lui. Apoi vedem că Duhul lui Dumnezeu ține în control apele, întunericul, întrecul potențial al lucrurilor care vor fi. Și începutul Bisericii este făcut prin venirea Duhului Sfânt. Nu există nici o lucrare fără binecuvântarea, fără revărsarea și fără controlul Duhului Sfânt. Zilele creației ne comunică fiecare, câte ceva important pentru orice început bun. Începuturile bune se bazează pe Dumnezeu. Se bazează Geneza 9 pe deosebirea între lumină și întuneric (Dumnezeu este cel ce dă lumina și definește lumina și întunericul, binele și răul). El a creat lucrurile în perechi, în diversitate și în ordine. El a creat mai întâi mediul de existență, apoi locuitorii – sau beneficiarii mediului. Așa a făcut pentru soare și lună și stele, pentru păsări și pești, pentru animale – și pentru om, în final. Pentru om El a creat mai întâi Edenul, în întregime ca pe o grădină special amenajată pentru exercitarea atribuțiilor de început ale omului. Ideea de progresie, de echilibru, de diversitate și distincției a funcției și a formelor este esențială creației. Dumnezeu a creat apoi prin cuvânt, prin puterea cuvântului Său. Cine vrea începuturi bune trebuie să privească la calitatea comunicării, a planificării, a cuvintelor. Constituția unei țări este importantă, declarația de intenție este importantă, actul de constituire a unei firme, jurămintele de la începutului unei căsătorii. Cuvintele noastre sunt importante pentru că în mod similar și cuvintele lui Dumnezeu au fost importante – și sunt, iar cuvintele noastre sunt făcute să se asemene cu cuvintele Lui. Aici, creația are o însemnătate aparte. Dintre toate ființele, posibil și îngerii, omul este singurul creat să fie după chipul și asemănarea lui Dumnezeu. De aceea, chemarea lui este foarte înaltă. Să îl reprezinte și să îl exprime pe Dumnezeu în creație. Nu vom putea fi liniștiți și împliniți până nu îl vom reflecta cu credincioșie pe El, în sfințenie, în bunătate, în dragoste, în fermitate pentru bine și împotriva răului, etc. Dumnezeu îi omului ocazia să participe, prin familie, la crearea vieții, la nașterea de oameni. Aici omul se aseamănă cu Dumnezeu. În alt fel însă, prin existența celor două genuri, feminin și masculin, omul se aseamănă cu multe din vietățile animale. Cu toate acestea, el naște ființe superioare, oameni care se aseamănă cu Dumnezeu, nu alte animale. În același timp, omul este chemat la o viață socială, în comunitatea dragostei, așa cum Sfânta Treime trăiește în comuniunea iubirii. Acest lucru depășește total sfera asemănării cu animalele. Fiind creat în perechi am putea spune, totuși, că omul se aseamănă mai mult cu Dumnezeu, decât cu animalele. În final, Domnul Hristos ne spune că oamenii nu se vor mai căsători, ci după înviere ei vor fi ca îngerii. Atunci va rămâne doar comuniunea dragostei și prieteniei, și a curăției, în numele lui Hristos. Familia, astfel, este proiectul lui Dumnezeu. Astăzi ea nu mai este o instituție perfectă, ea a fost creată în Eden, dar continuă să existe în afara Edenului. Meritele ei însă sunt incontestabile, ea este soluția lui Dumnezeu împotriva singurătății, în favoarea relației și echilibrului psihic și social, în favoarea continuității vieții, în favoarea educației, care începe în familie, în favoarea mântuirii care vine printr-o familie cu o mamă și un fiu... 10 Geneza În final, creația ne atrage atenția că Dumnezeu evaluează totul. De fiecare dată când crează ceva, El spune că „era bun”. Orice început bun va trebui să țină seama de evaluările lui Dumnezeu. În orice început, dacă dorim să fie unul bun, ar trebui să ținem seama de asemănarea noastră cu Dumnezeu și de modelul lui Dumnezeu arătat în creație. Conform Bibliei, noi nu ne putem găsi liniștea decât în prietenie de Dumnezeu, în asemănare cu El. Prezintăți planurile lui Dumnezeu, încredințează-le Lui, fii conștient de suveranitatea Lui. Caută asemănarea cu El: acționezi în mod planificat? Ești bine informat și pozitiv, etic? Ai ordine logică în ceea ce faci? Există consultare în inițiativele tale? Există evaluare și verificare? Există odihnă? Există continuitate? Ce faci tu și cum îi implică sau solicită pe ceilalți? Lucrezi în echipă?

Aplicații

Crezi că putem învăța principii din creația Domnului și să le aplicăm în lucrările și proiectele noastre? De ce da și de ce nu? Există anumite limite?

Pune pe hărtie planuri și proiecte pentru anul acesta. De care din principiile arătate de Dumnezeu la creație crezi că ai nevoie?

Asigură-te că ai loc în planurile tale pentru creștere progresivă, pentru diversitate și colaborare.

Asigură-te că ai loc în planurile tale pentru odihnă și evaluare.

Cât de important este pentru tine faptul că ai fost creat după chipul și asemănarea lui Dumnezeu, ca să îl reprezinți și să poată acționa în lume prin tine?