Primejdiile începutului: ispita și nevegherea

Text: și 4:6-7.

Orice plan și proiect are oportunitățile și responsabilitățile sale, are exigențele și primejdiile sale. Primejdiile în Geneza 3-4 vin din neascultarea avertizărilor lui Dumnezeu. Deși Dumnezeu l-a pus pe om în Eden, unde toate erau perfecte, totuși a dorit să îl confrunte de la început cu etica alegerii. Ce este mai importantă: viața sau cunoașterea binelui și a răului?

Testul omului ca reprezentant al lui Dumnezeu pe pământ a fost prin pom și șarpe două elemente din regnuri mai joase unul vegetal și cel animal. Omul însă a capotat jalnic așa cum va face mereu de-a lungul istoriei biblice: Vezi Petru care se prăbușește la întrebarea unei femei slujnice.

Adam și Eva ar fi trebuit să ia din acel pom al vieții, care se afla și el în centrul grădinii, la fel ca pomul cunoștinței binelui și răului. Ei însă au fost atrași de cunoașterea binelui și răului. Cunoașterea este importantă, dar adevărata cunoaștere începe cu ascultarea de Dumnezeu (Solomon o numește „frica de Domnul”), cu valoarea lui Da și Nu. Da, era permis să se bucure de toată grădina, mai puțin să mânânce dintr-un pom anume. Nu, nu trebuia să mânânce din acel pom. Cunoașterea nu începe cu satisfacerea apetitului.

Nici Isus în ispitirea din pustie nu a început cu tranformarea pietrelor în pâini.

Cunoașterea începe cu ascultarea de Dumnezeu, cu hrănirea din cuvintele Lui, în cazul nostru, din Sfânta Scriptură, din Biblie. Testul acesta rămâne valabil și azi. Oare am acționa mai bine dacă am cunoaște mai mult sau dacă am fi mai ascultători de Dumnezeu? Dacă Adam și Eva ar fi ascultat, eram în altă situație. Dacă ar fi ascultat Cain, Abel era în viață. Dacă Lameh ar fi căutat dreptatea Domnului, și nu pe a lui personală, poate nu ar fi început sistemul justiției abuzive și răzbunarea oamenilor față de oameni (după cum nu ar fi început nici familiile cu mai multe soții, nici abuzurile etc.). Cu ce calități trebuie să fim echipați atunci când suntem confruntați cu situații dificile, în care ne trezim că suntem invitați să acționăm împotriva lui Dumnezeu? Ar trebui să avem o memorie bună a cerințelor lui Dumnezeu. Eva, sub presiunea dorinței și a invitației, adaugă la restricțiile Domnului. Ea spune în 3:3, „Dumnezeu a zis: Să nu mâncaţi din el şi nici să nu vă atingeţi de el, ca să nu muriţi”. Domnul însă nu spusese „să ne se atingă de el”. Privește la esența poruncilor lui Dumnzeu și ia aminte. Nu cita incorect, mai aspru decât trebuie, nici nu cita trunchiat. Eva arată că deja simțea o repulsie interioară, o frustrare. Crezi că Domnul îți refuză ceva bun în viață și că o face din capriciu? A doua cerință este să avem încredere în natura prin definiție bună a lui Dumnezeu. Șarpele strecoară ideea în 3:4 că Dumnezeu este răuvoitor față de oameni. Ai fost tentat vreodată să crezi același lucru? Nesiguranța despre natura bună lui Dumnezeu reprezintă în mod clar o influență demonică. Cine se apropie de Dumnezeu trebuie să creadă că El este și că răsplătește pe cei ce Îl caută (Evrei 11:6). Geneza 13 A treia cerință este ne consultăm cu partenerii credincioși. Dacă Eva s-ar fi consultat cu Adam, în mod clar, poate că răul ar fi fost evitat. Mama lui Samson se consultă cu Manoah, tatăl lui Samson, cu privire la dialogul cu îngerul Domnului. Iov și soția lui stau de vorbă despre dezastrul lor, iar Iov arată un bun spirit de conducere, spre lauda Domnului. Lipsa de consultare în decizii de viață conduce la erori majore. Este adevărat că există și primejdia unei consultări defectuoase, a unui sprijin reciproc în facerea răului. Haman se consultă cu soția lui, în cartea Estera, cu privire la uciderea lui Mardoheu, și ea îl aprobă să construiască o spânzurătoare uriașă în curtea lor. Anania și Safira se consultă despre declarația de venit și despre darurile la Biserică, dar iau hotărârea amândoi să spună neadevărul. Este nevoie deci, de o consultare bună, biblică. Seria reacțiilor Evei rămâne un model celebru al drumului spre greșeală: Ea a văzut,... i-a plăcut.... a dorit... și a luat – și a dat și altuia...! (3:6). Cine nu are principii clare în alegerile sale, poate aluneca pe același drum: vedere, plăcere, dorință, acțiune și – influențarea altora! Se observă apoi că și la Cain, avertizarea Domnului nu a avut nici un efect. Gelozia fie și în lucrurile religioase, naște păcate periculoase: Cain îl ucide pe Abel, pentru că Dumnezeu primise jertfa acestuia, iar pe a lui Cain, nu.

Căderea omului este precum căderea unui copil dintr-o familie în o greșeală. Copilul se asociază cu cineva din afara familiei și încearcă să rezolve ceea ce a greșit. Ei pot face aceasta într-un mod superficial cum a încercat Adam și Eva cu sorțurile de frunze. Apoi prin acceptarea a altor subterfugii se depărtează de vocea iubirii și a bunătații care l-ar ajuta împăcarea.

-Atunci când nu se mai poate obține decât înstrăinarea unul din membrii familiei mama sau tata face un pas către fiul cel pierdut.

-Tatăl nu acceptă răutatea acestora dar corectează și limitează răul printr-o atitudine de dragoste dar și de a arăta clar consecințele acestei situații.

-Pentru limitarea răului părintele nu mai poate acorda o încredere deplină ci pune garduri ia inițiative să urmărească pe fiul ca să îl poată ajuta să nu mai fie ispitit. Autodisciplinarea este semnul maturității fiului dar acesta nu poate pentru o vreme să facă aceasta oricâtă încredere i-ai acorda.

Omul este limitat în obținerea hranei prin solul sărac.

Femeia prin naștere dureroasă. Dorințele acesteia sunt legate de soț nu de șarpe.

Hainele pe care le confeționează Dumnezeu sunt un indiciu al seriozității greșelii făcute, o viață a costat rebeliunea omului, o viață nevinovată este luată pentru o greșeală.

The Lord made clothes from skin of animals that the man will see how

The death will come in time. The limitation will be with eternal life. The reality is that one thousand of years will not help them to escape the problems that will come from the sin.

Westermann captures the force of the passage by writing that

what he [the author of ] really wants to say is much more sober: just where the woman finds her fulfillment in life, her honor and her joy, namely in her relationship to her husband and as mother of her children, there too she finds that it is not pure bliss, but pain, burden, humiliation and subordination.

House, P. R. (1998). Old Testament theology (pp. 65–66). Downers Grove, IL: InterVarsity Press.

Aplicații:

De ce a lăsat Dumnezeu ca șarpele să îi ispitească pe Adam și Eva? De ce Adam a tăcut și de ce Eva nu i-a cerut părerea? Acest comportament lasă să se înțeleagă atitudini și tendințe mai generale, la bărbați și femei? Cum a început moartea să fie activă în viața primilor oameni? Ce legătură are neascultarea lui Adam și a Evei cu faptul că ei au descoperit că sunt goi? Este relația intimă păcătoasă în vreun fel? Ce legătură este între păcat și dorința de a te ascunde de Dumnezeu? Se poate spune că Dumnezeu pune bazele științelor juridice și ale scrisului în Geneza 3-4 (porunca pomului, semnul lui Cain, declarația lui Lameh)? Cum înțelegeți Geneza 3:26? În timpul lui Enos este începutul religiei?