Reafirmarea planului divin: oameni drepți și sfinți

Geneza 9-10

Capitolele 9-10 par o ilustrație a adevărului din , „Cei neprihăniţi vor stăpîni ţara şi vor locui în ea pe vecie”. Mântuitorul Isus are și o altă formulă când spune în Matei 5:5 că „acei blânzi vor moșteni pământul”.

La a doua venire a lui Isus, pământul nou și cerurile noi, cei credincioși vor primi în dar noul univers din partea lui Dumnezeu.

Astfel, după potop, Domnul re-așează omenirea pe pământ, prin Noe și familia lui, și o binecuvântează într-un mod foarte asemănător cu binecuvântările date în Geneza 1. Mandatul omenirii rămâne același, dar apar câteva modificări, datorită situației noi, de cădere în neascultare. Citiți și comparați binecuvântările din 9:1-3 și 1:28-30. Ce asemănări și ce deosebiri se pot observa? Ce semnificație au ele?

O observație importantă este că în ceea ce privește distrugerea lumii de către Domnul unii și-au pus întrebarea dacă n-ar fi fost mai bine ca Dumnezeu să nu creeze de loc lumea.

A famous rabbinic debate, between Beit Hillel and Beit Shammai, about whether it would have been better had the world, and humankind, never been created.!* The dispute raged for several years, with one group arguing that being given the opportunity to do God’s will outweighed the risk of sinning, and the other group taking the exact opposite view. Ultimately, the matter was put to a vote, and the majority decided the question in the negative.

Este important să remarcăm că, indiferent de început, este esențială binecuvântarea lui Dumnezeu. Fără binecuvântarea Domnului nu este posibil nici un progres, nici un nou început de succes.

Apoi remarcăm că hrana s-a modificat. Acum oamenii au primit drept hrană nu doar plantele, ca la început, dar și animalele (încă nu se face aici vreo restricție de hrană, între animale curate și necurate). O singură restricție apare: să se respecte viața și să nu se mănânce cu sânge, sau câtă vreme sângele mai curge prin corp. Este și o regulă igienică, dar și una de respect etic față de viața creată de Dumnezeu.

A apărut între timp, între ființele de pe pământ, posibilitatea să se distrugă unele pe altele, să se ucidă. De aceea, este posibilă și schimbarea tipului de hrană. Dumnezeu însă nu lasă nepedepsită uciderea de oameni, pentru că ei îl reprezintă pe Dumnezeu și sunt după chipul și asemănarea Lui. De aceea, animalele care ucid oameni, vor fi trase la răspundere (Legea de pe Sinai, poruncește sacrificarea lor). Oamenii nu au voie nici ei să ucidă alți oameni. Dumnezeu își păzește investiția din om și trage la răspundere pe oricine nu ascultă de aceste restricții. Cât de mult respectă civilizațiile pământului astăzi acest respect față de ființele vii și, mai cu seamă, față de viața omului?

În al treilea rând, se observă că primejdia pentru viața umană este atât de mare, încât Dumnezeu ia măsuri speciale. El pune o anumită teamă instinctivă în animale față de om. Psihologii și biologii recunosc această tendință în animalele de pe pământ. Fără acest model comportamental ar fi mult mai greu pentru oameni să exercite stăpânire asupra vieții de pe pământ. Desigur, asta ridică o întrebare profundă, cât de mult și de ce atât de mult are de a face păcatul cu moartea și, în special, cu moartea omului?

Reluarea binecuvântărilor divine se încheie cu porunca din 9:7, „Iar voi, creşteţi şi înmulţiţi-vă; răspândiţi-vă pe pământ şi înmulţiţi-vă pe el!” Mandatul, deci, rămâne același.

Binecuvântările sunt însă urmate de un Legământ universal. Dumnezeu promite să nu mai adauge blestemului din Geneza 1 o distrugere globală, prin apă și oferă refracția luminii în picăturile de ploaie din nori, ca semn: adică, oferă curcubeul. Rămâne o întrebare: a creat Dumnezeu atunci legile refracției, sau de abia de atunci au existat picături de ploaie în atmosferă, așa încât să fie posibil curcubeul? Oricum, curcubeul a rămas un semn al îndurării divine.

Mișcarea minorității homosexuale a adoptat acest semn, curcubeul, ca emblemă a diversității pe care și-o doresc. Totuși, el rămâne un semn al judecății și îndurării divine față de păcatele omenirii ().

Episodul 9:18-29 este foarte important pentru înțelegerea decăderii țării Canaan. Oamenii de aici, urmași ai lui Canaan și ai lui Ham, tatăl lui, au arătat în timp aceeași inclinație spre neseriozitate ca strămoșii lor.

lor. Conform Bibliei, a fost greșit că la o sărbătoare a recoltei Noe nu șia dat seama de tăria vinului, dar mai greșit a fost că Ham și Canaan sau distrat cu lucrul acesta și l-au făcut public, în loc să încerce să repare ceva, cu discreție și respect față de părintele lor. Sem și Iafet, în schimb, au dovedit rușine și respect pentru părintele lor în vârstă, care construise cu credincioșie arca, prin care scăpaseră toți din potop. Ce au făcut ei, acoperindu-l pe Noe, trebuia să facă și Ham și Canaan. Caracterul omului și respectul reciproc, și dragostea în familie, sunt adesea calități mai importante decât ne dăm seama. Este prima dată în istorie când un om rostește o binecuvântare și un blestem cu efecte peste veacuri (9:25-27). Oamenii se aseamănă aici, iarăși, cu Dumnezeu, pentru că ei pot să binecuvinteze și să judece prin blestem. De aceea, Romani 12:14 ne învață cu intenție clară „Binecuvîntaţi pe cei ce vă prigonesc: binecuvîntaţi şi nu blestemaţi.” Sensul biblic al capitolului 10 este că toate popoarele lumii (în număr de 70, în lista din Geneza 10) au plecat dintr-un om singură familie, de la Noe și soția sa, și din cei trei fii ai săi, Sem, Ham și Iafet, și soțiile lor, după potop. Numărul 70 apare și în a doua trimitere a ucenicilor în misiune în Luca. Sensul este acolo că și Israel și toate Neamurile au primit evanghelia.

Conform Bibliei, a fost greșit că la o sărbătoare a recoltei Noe nu și-a dat seama de tăria vinului, dar mai greșit a fost că Ham și Canaan sau distrat cu lucrul acesta și l-au făcut public, în loc să încerce să repare ceva, cu discreție și respect față de părintele lor. Sem și Iafet, în schimb, au dovedit rușine și respect pentru părintele lor în vârstă, care construise cu credincioșie arca, prin care scăpaseră toți din potop. Ce au făcut ei, acoperindu-l pe Noe, trebuia să facă și Ham și Canaan.

Caracterul omului și respectul reciproc, și dragostea în familie, sunt adesea calități mai importante decât ne dăm seama. Este prima dată în istorie când un om rostește o binecuvântare și un blestem cu efecte peste veacuri (9:25-27). Oamenii se aseamănă aici, iarăși, cu Dumnezeu, pentru că ei pot să binecuvinteze și să judece prin blestem. De aceea, Romani 12:14 ne învață cu intenție clară „Binecuvîntaţi pe cei ce vă prigonesc: binecuvîntaţi şi nu blestemaţi.”

Pg 189

We referred above to the Torah's genealogical list of the postdiluvian genera- tions, in which most of those listed began to have families at around the age of 30, as opposed to the antediluvian generation in which none produced children before they were in their sixties. The average age for procreation, spread over the ten generations from Adam to Noah, was 155 years 6 months.

Sensul biblic al capitolului 10 este că toate popoarele lumii (în număr de 70, în lista din Geneza 10) au plecat dintr-un om singură familie, de la Noe și soția sa, și din cei trei fii ai săi, Sem, Ham și Iafet, și soțiile lor, după potop. Numărul 70 apare și în a doua trimitere a ucenicilor în misiune în Luca. Sensul este acolo că și Israel și toate Neamurile au primit evanghelia.

There are no less than five separate Divine directives for him to have more children after the Flood: (1) the original commandment/blessing of Pru Urvu from Creation, giv- en to Adam and Eve as representatives of humankind generally (1:28)2) )؛ God's explanation for why He is saving Noah, his family,5 and the animals from the Flood: in order to repopulate the world (7:3)3) )؛ the instraction to leave the Ark as couples, ending the separation of genders which applied inside (8:16)4) )؛ the follow-up Pru Urvu commandment/blessing - which is specifically addressed to Noah personally, together with his sons (9:1), which (5) is repeated a second time a few verses later (9:7).

Noah, having witnessed the evil of his generation, did not want to get married, fearing he might have children who were wicked like the others of his evil generation.

Aplicații:

De ce legământul cu Dumnezeu este important pentru toți oamenii? Ce anume s-a păstrat și azi din legământul lui Noe și ce nu, pentru noi?

De ce caracterul unui om este foarte important, și pentru el și pentru urmașii săi?

De ce creștinul trebuie să binecuvinteze, nu să blesteme?

Cum trebuie înțeles faptul că și înainte și după potop animalele sunt împărțite în curate sau necurate? De ce Domnul permite să se mănânce din toate animalele? De ce acum li se permite oamenilor să mănânce nu doar plante, dar și hrană animală?

În ce fel destinul omenirii a rămas același și în ce fel s-a schimbat după potop?