Începutul poporului credincios și chemarea divină

Proiectul omului și proiectul Domnului

Introducere

Până în Geneza 11 avem istoria generală a omenirii, iar capitolul 11 se încheie cu lista descendenților lui Sem. În linia lui apar și Avraam, și tatăl său, Terah, iar cu Avraam începe poporul evreu, unul din proiectele cele mai de seamă ale lui Dumnezeu (11:10-32). Capitolul 12 începe istoria uimitoare a chemării lui Avraam de către Dumnezeu ca să fie strămoșul credincios al poporului Israel, din care va veni profeții și Hristos, la timpul potrivit, precum și apostolii.

În 11:1-9 este descris incidentul semnificativ de la Babel (Babilon). Nimrod, nepotul lui Ham, un rege puternic, construise Babelul, ca semn al puterii oamenilor, și a pus și temeliile cetății mari Ninive. Tot fiu al lui Ham a fost și Mițraim, care este numele biblic al Egiptului și al egiptenilor. Fiii lui Ham au fost: Cuş, Miţraim, Put şi Canaan (10:6-19).

Urmașii lui Sem, Ham și Iafet, conduși de Nimrod, probabil, erau gata să folosească materiale mixte, noi (cărămizi și bitum, ca la arcă) și să construiască un turn uriaș ca să rămână uniți și să scape de un nou potop, dacă va veni. Poate încă nu credeau legământul curcubeului. Dumnezeu le spusese însă de două ori în capitolul 9 (9:1, 7), altceva: să meargă pe tot pământul! Presiunea socială în Babilon era foarte mare. Chiar și urmașii lui Sem erau forțați să participe la construcție. De fapt, nu este ușor să trăiești în ascultare de Dumnezeu, nici azi, când există presiuni enorme, contrare, din partea societății. O viziune bună de viață are nevoie însă de principii corecte.

Încurcarea limbilor i-a împiedicat să se mai înțeleagă, deși psihologia și educația lor era comună. Biblic vorbind, toate limbile au o origine comună, limba lui Noe la potop. Multe limbi au apărut și s-au dezvoltat însă mai târziu, după experiența din Babel. În același timp, și nu întâmplător, doar după încetarea proiectului Babel s-a putut forma și dezvolta poporul Israel.

La Babel, Dumnezeu încurcă limbile, ca oamenii să nu se unească în neascultare, dar în ziua Cincizecimii (rusaliile), El unifică limbile ca să fie vestită evanghelia și oamenii să fie aduși împreună în Biserică, în jurul lui Hristos.

-Vechiul Testament este revelat în Noul Testament. O comparare a Babelului cu Noul Iserusalim din ne ajută să înțelegem cum planul lui Dumnezeu pentru om se închide frumos după ce pornește datorită condiției păcătoase a omului destul de neînțeles.

-Când omul nu realizează ceea ce Domnul poruncește ajunge de râsul lui Dumnezeu.

Psalm 2:4 BDC

Cel ce şade în ceruri râde, Domnul Îşi bate joc de ei. *Ps. 11:4. **Ps. 37:13; Ps. 59:8; Prov. 1:26

Ps 2:

-Pavel spune că Domnul a hotărât un destin special omului acela de a beneficia de gloria lui Dumnezeu:

Romans 2:10 BDC

Slavă, cinste şi pace va veni însă peste oricine face binele: întâi peste iudeu, apoi peste grec. *1Pet. 1:7

Totodată cel ce ascultă de Domnul intră în bucuria lui Dumnezeu:

Romans 5:11 BDC

Şi nu numai atât, dar ne şi bucurăm în Dumnezeu, prin Domnul nostru Isus Hristos, prin care am căpătat împăcarea. *Rom. 2:17; Rom. 3:29, 30; Gal. 4:9

În Dumnezeu e bucurie și umor când mergi cu El și agenda Lui chin, batjocură rușine când mergi împotriva Voiei Sale.

1.Omul pornește să realizeze ceva împotriva poruncii lui Dumnezeu în câmpia Șinear.

-Când omul descalecă să se stabilească într-un loc ce începe să facă babelul său sau lucrează pentru împărăția cerului?

-În Apocalipsa totul este realizat de Dumnezeu pentru apariția Noului Ierusalim. Cerul și pământul dintâi pieriseră.

Rev 21:1

Revelation 21:1 BDC

Apoi am văzut un cer nou şi un pământ nou; pentru că cerul dintâi şi pământul dintâi pieriseră, şi marea nu mai era. *Isa. 65:17; Isa. 66:22; 2Pet. 3:13. **Rev. 20:11

21:1

2.Deplasare către întuneric sau către lumină

Există o deplasare de la est către vest în relatarea Babel și de sus în jos în Apocalipsa

-omul se deplasează în lucrarea lui de la răsărit la apus. Se îndreaptă către întuneric pe zi ce trece.

Revelation 21:2 BDC

Şi eu am văzut coborându-se din cer, de la Dumnezeu, cetatea sfântă, Noul Ierusalim, gătită ca o mireasă împodobită pentru bărbatul ei. *Isa. 52:1; Gal. 4:26; Heb. 11:10; Heb. 12:22; Heb. 13:14; Rev. 3:12; Rev. 21:10. **Isa. 54:5; Isa. 61:10; 2Cor. 11:2

3. Alegerea locului de ședere și dezvoltare a planurilor

Există un loc o câmpie pentru Babel, Sodoma și Gomora

iar pentru Noul Ierusalim din înălțime

Revelation 21:10 BDC

Şi m-a dus, în Duhul, pe un munte mare şi înalt. Şi mi-a arătat cetatea sfântă, Ierusalimul, care se cobora din cer de la Dumnezeu, *Rev. 1:10; Rev. 17:3. **Ezek. 48; Rev. 21:2

Rev 21:10

-aceasta nu înseamnă că trebuie să locuiești numai la munte ca să fi sfânt. Ceea ce ne este arătat e că Domnul alege locul unde coboară harul Său și acolo noi să fim.

A. Care sunt acțiunile noastre către pământ sau către cer?

În Geneza 11:3 și 11:4 apare același verb ca în Ap 21:9-10 Veniți să facem care în biblia română este tradusă cu ”Haidem” Hortativul.

În Apocalipsa Îngerul invită pe Ioan din Patmos să vină să vadă mireasa, soția Mielului.

Dumnezeu în Geneza se invită să vadă cetatea oamenilor și în Apocalipsa Dumnezeu îl invită pe om să vadă Cetatea Sfântă, Noul Ierusalim.

În Geneza omul vrea să aibă comuniune cu Dumnezeu prin construcția cetății materiale și apoi a turnului iar în Apocalipsa este invers Dumnezeu este amfritionul care îl invită pe om să vadă locul unde se întâlnește Dumnezeu cu omul.

Aplic. Adevărata comuniune între om și Dumnezeu poate fi numai inițiativa lui Dumnezeu și nu a noastră.

B. Pentru cine ne luptăm în viața aceasta?

Haide să construim pentru noi.

Babilonul este construit pentru oameni, Noul Ierusalim este construit nu de mâini omenești dar pentru a avea pe Dumnezeu în centru.

Revelation 21:11 BDC

având slava lui Dumnezeu. Lumina ei era ca o piatră preascumpă, ca o piatră de jasp, străvezie ca cristalul. *Rev. 21:23; Rev. 22:5

Rev 21:11

C.Cetatea Babilonului și turnul ei era spre fală umană sau spre fala lui Dumnezeu

-în schimb Cetatea Noului Ierusalim era protejată de ziduri mari înalte ca lungime și lățime. Apare nu ca un cub ci ca un cort al lui Dumnezeu pentru oameni.

Psalm 61:3 BDC

Căci Tu eşti un adăpost pentru mine, un turn tare împotriva vrăjmaşului. *Prov. 18:10

Un oraș care seamănă cu Babel în Europa este Paris cu turnul Efell.

D. Cetatea Babel este o încercare a omului de a se urca către Dumnezeu

pe când Noul Ierusalim este o descindere de la Dumnezeu către om culminarea fiind în incarnarea Domnului Isus pe pământ și a pogorârii Duhului Sfânt.

E.Să ne facem un nume

spuneau oamenii când clădeau Babel

Pe când lui Avraam, Domnul îi face un nume mare În Noul Ierusalim sunt înscrise pe cele 12 porți numele semințiilor lui Israel iar pe cele 12 temelii numele apostolilor.

Revelation 21:12–14 BDC

Era înconjurată cu un zid mare şi înalt. Avea douăsprezece porţi, şi, la porţi, doisprezece îngeri. Şi pe ele erau scrise nişte nume: numele celor douăsprezece seminţii ale fiilor lui Israel. *Ezek. 48:31-34 Spre răsărit erau trei porţi; spre miazănoapte, trei porţi; spre miazăzi, trei porţi, şi spre apus, trei porţi. *Ezek. 48:31-34 Zidul cetăţii avea douăsprezece temelii, şi pe ele erau cele douăsprezece nume ale celor doisprezece apostoli ai Mielului. *Mat. 16:18; Gal. 2:9; Eph. 2:20

Avraam aștepta o altă cetate:

Rev.

Hebrews 11:10 BDC

Căci el aştepta cetatea care are temelii tari, al cărei meşter şi ziditor este Dumnezeu. *Heb. 12:22; Heb. 13:14. **Heb. 3:4; Rev. 21:2, 10

Heb 11:10

E. Împrăștiere sau adunare

Dispersia oamenilor către marginile pământului este în contrast cu reuniunea tuturor în Noul Ierusalim

Revelation 21:24–26 BDC

Neamurile vor umbla în lumina ei, şi împăraţii pământului îşi vor aduce slava şi cinstea lor în ea. *Isa. 60:3, 5, 11; Isa. 66:12 Porţile ei nu se vor închide ziua, fiindcă în ea nu va mai fi noapte. *Isa. 60:11. **Isa. 60:20; Zech. 14:7; Rev. 22:5 În ea vor aduce slava şi cinstea neamurilor. *Rev. 21:24

-

F. Unificarea este obținută de și în Christos

care a trimis Duhul Sfânt ca să unească oamenii și limbile la Cinzecime

Acts 2:5–12 BDC

Şi se aflau atunci în Ierusalim iudei, oameni cucernici din toate neamurile care sunt sub cer. Când s-a auzit sunetul acela, mulţimea s-a adunat şi a rămas încremenită; pentru că fiecare îi auzea vorbind în limba lui. Toţi se mirau, se minunau şi ziceau unii către alţii: „Toţi aceştia care vorbesc nu sunt galileeni? *Acts 1:11 Cum, dar, îi auzim vorbind fiecăruia din noi în limba noastră, în care ne-am născut? Parţi, mezi, elamiţi, locuitori din Mesopotamia, Iudeea, Capadocia, Pont, Asia, Frigia, Pamfilia, Egipt, părţile Libiei dinspre Cirena, oaspeţi din Roma, iudei sau prozeliţi, cretani şi arabi, îi auzim vorbind în limbile noastre lucrurile minunate ale lui Dumnezeu!” Toţi erau uimiţi, nu ştiau ce să creadă şi ziceau unii către alţii: „Ce vrea să zică aceasta?”

Acts 2:

Revelation 7:9–10 BDC

După aceea m-am uitat şi iată că era o mare gloată pe care nu putea s-o numere nimeni, din orice neam, din orice seminţie, din orice norod şi de orice limbă, care stătea în picioare înaintea scaunului de domnie şi înaintea Mielului, îmbrăcaţi în haine albe, cu ramuri de finic în mâini; *Rom. 11:25. **Rev. 5:9. †Rev. 3:5, 18; Rev. 4:4; Rev. 6:11; Rev. 7:14 şi strigau cu glas tare şi ziceau: „Mântuirea este a Dumnezeului nostru, care şade pe scaunul de domnie, şi a Mielului!” *Ps. 3:8; Isa. 43:21; Jer. 3:23; Hos. 13:14; Rev. 19:1. **Rev. 5:13

Limbajul folosit ca să promoveze agenda omului, la Babel, se schimbă în a promova ”lucrările minunate ale lui Dumnezeu”

Revelation 2:1 BDC

Îngerului Bisericii din Efes scrie-i: „Iată ce zice Cel ce ţine cele şapte stele în mâna dreaptă şi Cel ce umblă prin mijlocul celor şapte sfeşnice de aur: *Rev. 1:16, 20. **Rev. 1:13

Acts 2:11 BDC

cretani şi arabi, îi auzim vorbind în limbile noastre lucrurile minunate ale lui Dumnezeu!”

Rev

Judecată sau răsplată

De la Babel popoarele sunt împrăștiate ca o judecată; de la Ierusalim sunt împrăștiate să ducă evanghelia care va produce unitate globală. Sfânta cetate va aduce un alt moment de unificare astfel încât firul roșu al planului lui Dumnezeu merge în istorie de la Babel() la Cinzecimea din Ierusalim (Fapte 2) și de la căderea Babilonului () la Iersualimul ceresc din .

Chemare

În vremurile acestea ale globalizării chemarea Domnului este privind la istoria biblică să considerăm numai acele lucruri care îl slăvesc pe Dumnezeu în loc să ne facem un nume pentru noi. Omul încă nu a împlinit porunca lui Dumnezeu să umple pământul.

-Ce proiect ne absoarbe toată energia noastră? Cel de a clădi lumea aceasta sau cel de a căuta Împrăția lui Dumnezeu.

-Rezultatul va fi desbinarea, ura și răutatea în primul caz iar în al doilea bucuria pacea și slava.

-Rezultatul va fi judecata sau răsplata pentru o alergare bună.

A closing thought: In an age of globalization, humanity is invited and urged by the stories of Babel and the Heavenly City to consider using the things that we have in common to glorify God rather than to make a name for ourselves! Human beings still fail to follow God’s command to fill the earth.

-Clădind pentru lumea aceasta nesocotind porunca Domnului de a fi mărturisitor al împărăției de dincolo ajungi să clădești o religie formală în care Dumnezeu vine să vadă clădirea doar pentru a te lovi iar pentru împărăția cerurilor să găsești părtășia cu El.

Din genealogia lui Sem – până la Terah și Avraam (Terah a avut trei fii, Avraam, Nahor și Haran), se poate evalua că Sem era în viață atunci când Avraam a fost chemat în Canaan. Sem a trăit în total 602 de ani, iar la moartea lui, Avraam avea 140 de ani. Relatările despre potop au putut fi, deci, asigurate, până aproape de Avraam, Isaac și Iacov. Primul care pleacă din Ur in Haran, la nord de Canaan, este Terah, care îl ia pe Avraam și pe Lot, fiul lui Haran, căci Haran murise de tânăr (11:31).

Avraam este chemat la 75 de ani să plece din Haran, și să ajungă în Canaan, să formeze un nou popor. Dumnezeu se implică direct în istoria popoarelor și în istoria mântuirii. Chemarea lui Avraam are elemente de binecuvântare și blestem, foarte asemănătoare cu binecuvântarea oamenilor de la creație și de după potop. Printre greutățile naturale în calea acestei profeții erau faptul că Avraam și Sara nu aveau copii, că Avraam ca întâi născut și ca unchi a trebuit să aibă grijă și de Lot, nepotul său orfan, și că Avraam era singur și lipsit de influență în Canaan. Oamenii începuseră să fie din ce în ce mai violenți, și Avram se temea că odată, cineva îl va ucide să îi ia soția, pe Sara, și posesiunile. De fapt, aproape că s-a întâmplat lucrul acesta în Egipt, în Geneza 12:10-20, la curtea faraonului (Farao – însemna Casă sau Curte, ca în limba turcă: Înalta Curte sau Înalta Poartă). Aici apare o interesantă temă biblică. În Egipt, Israelul scapă de foamete și primește daruri – ca aici Avraam, 12:16, dar ajunge și în primejdie de moarte și este alungat și trebuie să plece (12:20). S-a întâmplat și pe timpul lui Iacov și Moise, și chiar și mântuitorul Isus, cu Maria și Iosif, pleacă în Egipt să scape de persecuția lui Irod, și se întorc mai târziu. Dumnezeu îi promite țara lui Avraam în 12:1 și 12:7. Este remarcabil că Avraam ascultă cu mult curaj, strânge tot ce are și pleacă în această aventură. El face mai multe altare, din loc în loc, sfințind țara cu aducerea aminte a chemării Domnului și cu elemente de închinare, și se îndreaptă hotărât spre răsărit, venind din nord-vestul Canaanului (12:8-9).

APLICAȚII:

Observă paralelismul între acțiunile și vorbele lui Dumnezeu și ale oamenilor, în Geneza 11:1-9. De ce a fost greșit proiectul Babel?

Ce beneficii și ce primejdii vedeți astăzi din cauza unificării culturale, politice și economice, a lumii? Viața de sfințenie devine mai ușoară? Persecuția devine mai ușoară?

Care este chemarea dată lui Avraam în Geneza 12 și care sunt binecuvântările și profețiile despre el? Mai există chemări personale de la Dumnezeu pentru oameni și astăzi?

Ce decizii bune de viață și închinare a pus Avraam la baza acestei ascultări de porunca Domnului?