Începutul bun și detaliile revelației

Introducere

În aceste capitole se vede nevoia de repetare a promisiunilor lui Dumnezeu, ca să putem continua cu perseverență în viața de credință. Poate un proiect bun să fie afectat dacă nu înțelegem toate detaliile lui? Experiența lui Avraam arată că putem merge înainte prin credință, iar Domnul clarifică detaliile cuvântului Său și ale voiei sale, în timp.

În Geneza 15 Domnul îl reasigură pe Avraam, în două viziuni, una înainte și alta după jerfa specială, că va moșteni țara Canaan și va avea parte de un moștenitor aparte, de urmași ce vor umple pământul.

El face un legământ special cu Avraam. Observăm și temerile lui Avraam, precum și asigurările Domnului. Avraam întreabă „Doamne, ce-mi vei da?” și „prin ce voi cunoaște?” (15:2, 8). Domnul îl asigură de pază, de moștenire și de răsplătire. Cuvintele lui încep cu porunca „nu te teme”, ca în mesajele din evanghelii. Expresia „nu te teme”, este un fel de salut evreiesc, dar aici are semnificații mai generale, de asigurare din partea Domnului. Domnul este răsplata lui Avraam (iar regele David își va aminti de lucrul acesta în psalmii săi).

Cea mai mare moștenire este relația cu Domnul, prietenia cu El. Aici apare unul din versetele cele mai celebre: „Avram a crezut pe Domnul, şi Domnul i-a socotit lucrul acesta ca neprihănire” (15:6). Avraam are nevoie de asigurări suplimentare și de o perspectivă de ansamblu, iar Dumnezeu i le dă în timpul unei jertfe speciale și în cadrul legământului. Este prima dată când se dau granițele generale ale moștenirii lui Avraam, într-un legământ (15:18-21). De asemenea, se vede că Domnul știe și conduce toată istoria. Domnul îi comunică istoria lui Israel, cu robia din Egipt, și reîntoarcerea în Canaan, pentru următorii 400-500 de ani.

Geneza 16 este o paranteză despre nesiguranța lui Avraam și despre capacitatea lui Dumnezeu de a menține controlul în orice situație. După viziunea și legământul moștenirii, Avraam ar fi trebuit să aștepte cu credință nașterea unui fiu. Totuși, în temerile lui, care continuă, el acceptă sugestia Sarei că fiul acesta ar putea veni din altă parte, prin adopție, nu prin naștere din Sara. De fapt, Sara îi propune o adopție legală folosită des în timpul acela: stăpânul putea avea un copil cu roaba soției sale, iar copilul era adoptat, chiar de la naștere, de soția sa legitimă, care îl așeza pe genunchii ei, ca și cum l-ar fi născut. Era un fel de metodă de mamă surogat.

Avraam acceptă ideea și adoptă copilul lui Agar, dar Ismael nu este copilul promis de Dumnezeu și viața lui Avraam se complică mult. Concurența apare între Sarah și Agar, iar Agar este alungată. Domnul o sprijinește pe Agar în fuga ei și îi binecuvintează copilul, dar nu cu Geneza 29 binecuvântările date lui Avraam, ci cu binecuvântări celebre care descriu bine destinul popoarelor arabe în lume, căci arabii se trag din Ismael. Ei nu sunt nici mai buni, nici mai răi decât restul oamenilor, dar au stilul lor specific. Iar Domnul îi menține „în fața fraților lor”, și astăzi. Putea fi evitată această paranteză a temerii, în viața lui Avraam? Trecuseră 10 ani de stat în Canaan, Avraam avea 86 de ani, și nu vedea nici un fiu. Uneori, așteptarea ne dezorientează. Totuși, Domnul va învinge cu succes a acelor greutăți: Sara nu putea avea copii și devenea tot mai în vârstă, ca și Avraam, dincolo de limitele biologice ale fertilității. Totuși, Domnului îi place să acționeze la limită, atunci când omenește nimic nu mai este posibil, ca să se știe că El însuși a intervenit acolo.

Concurența apare între Sarah și Agar, iar Agar este alungată. Domnul o sprijinește pe Agar în fuga ei și îi binecuvintează copilul, dar nu cu Geneza 29 binecuvântările date lui Avraam, ci cu binecuvântări celebre care descriu bine destinul popoarelor arabe în lume, căci arabii se trag din Ismael. Ei nu sunt nici mai buni, nici mai răi decât restul oamenilor, dar au stilul lor specific. Iar Domnul îi menține „în fața fraților lor”, și astăzi. Putea fi evitată această paranteză a temerii, în viața lui Avraam? Trecuseră 10 ani de stat în Canaan, Avraam avea 86 de ani, și nu vedea nici un fiu. Uneori, așteptarea ne dezorientează. Totuși, Domnul va învinge cu succes a acelor greutăți: Sara nu putea avea copii și devenea tot mai în vârstă, ca și Avraam, dincolo de limitele biologice ale fertilității. Totuși, Domnului îi place să acționeze la limită, atunci când omenește nimic nu mai este posibil, ca să se știe că El însuși a intervenit acolo.

În sfârșit, capitolul 17, reia viziunile și promisiunile Domnului, pe când Avraam avea 99 de ani. Deja Avraam locuia deja de 24 de ani în Canaan și începea să creadă că Ismael, la 13 ani, era moștenitorul promis. Domnul i s-a arătat fizic (17:1, 22) și a înnoit legământul cu Avraam, spunându-i că din el și Sara se va naște Isaac, după un an de zile. A detaliat că vor ieși multe neamuri din Avraam (include și pe Isaac și pe Ismael, 17:4, 6, 20), i-a cerut să fie neprihnănit și să trăiască credincios înaintea Domnului (17:1) și a dat tăierea împrejur ca semn al legământului acesta (17:10-14). Tăierea împrejur nu este doar pentru Israel, ci și pentru Ismael, și nu reflectă doar Legea de pe Sinai, ci pornește de aici, de la legământul cu Avraam. Totuși și creștinii vor fi incluși în legământul credinței lui Avraam și în legământul despre Isaac, copilul promisiunii (17:21), deci al credinței, iar Agar va deveni un simbol al Legii și al robiei (Galateni 3:6-4:31; Romani 4:1-25, 9:6-13). Creștinii însă nu au nevoie de semnul tăierii împrejur, ca semn al legământului sau al mântuirii (, ; ).

APLICAȚII:

Ce credeți, s-a schimbat ceva cu privire la modul în care avem acces la mântuire, prin credință, de atunci și până acum (15:6)?

Experimentăm și noi temeri și dezorientări ca ale lui Avraam (15:2, 8)? De ce? Ce este de făcut în aceste situații?

A atins vreodată Israel granițele menționate în 15:18-21? Ce înseamnă lucrul acesta?

Ni se aplică și nouă cerința de a fi neprihăniți și de a trăi credincioși înaintea Domnului (17:1)? Cum și de ce?