Judecarea imoralității și mărturia subculturii

Introducere

Geneza 18-19 prezintă confirmarea finală a nașterii lui Isaac, pe cand Avraam avea 99 de ani, și judecata Sodomei și Gomorei. Domnul vestește ultima oară nașterea lui Isaac, cu un an înainte de eveniment – și confruntă necredința Sarei, căreia nu-i venea să creadă că este posibil și începuse să râdă (de fapt, și Avraam a râs în 17:17, iar Dumnezeu i-a zis atunci, și ca mustrare, dar și ca poruncă, în 17:19 „vei pune fiului tău numele Isaac (adică, râs)”).

-Domnul râde cu noi și se bucură până la momentul când râsul nostru se transformă în necredință. Sara a învățat că mai presus de autoritatea soțului este autoritatea lui Dumnezeu. Dacă pe soț îl numea Domnul ei cu atât mai mult trebuia să arate respect pentru Domnul soțului și al ei:

1 Peter 3:6 BDC

ca Sara, care asculta pe Avraam şi-l numea „domnul ei”. Fiicele ei v-aţi făcut voi, dacă faceţi binele fără să vă temeţi de ceva. *Gen. 18:12

Poți să râzi cu Domnul câtă vreme te temi de El când râsul iese afară de teama de Domnul atunci trebuie să te întorci la seriozitate.

-Sara se temea că soțul ei la vârsta de 99 de ani nu mai avea pofte, dar Domnul are putere să îți dea și pofte.

-Ap Pavel are o afirmație despre firea pământească:

Romans 8:20–21 BDC

Căci firea a fost supusă deşertăciunii – nu de voie, ci din pricina celui ce a supus-o – cu nădejdea însă, *Rom. 8:22 că şi ea va fi izbăvită din robia stricăciunii, ca să aibă parte de slobozenia slavei copiilor lui Dumnezeu.

-Aici în persoana lui Avraam și a Sarei firea umană a experimentat slobozenia slavei copiilor lui Dumnezeu pentru faptul că ceea ce era imposibil ca urmare a legile umane a devenit posibil prin lucrarea lui Dumnezeu.

Astfel nu trebuie să ajungem în extrema autoflagelării trupului nostru căci este păcătos, ci să înțelegem că firea pământească așteaptă descoperirea slavei copiilor când după ce i-a fost răstignită legea păcatului prin Domnul Isus așteaptă să vadă transformarea mădularelor în unelte ale neprihănirii.

În cadrul aceleiași vizite, în care Dumnezeu a luat chip uman în forma a trei călători, Domnul îl anunță pe Avraam că va distruge Sodoma și Gomora. Acceptă mijlocirea lui Avraam, într-o discuție minunată, dar, din păcate în aceste cetăți nu au fost nici 10 oameni credincioși, ca să fie iertate de distrugere (18:32-33).

Rolul de mijlocitor al oricărui credincios este atât de bine evidențiat de Avraam. Locul acela care părea ca grădina lui Dumnezeu îl scoate pe Dumnezeu prin păcatul omului din ecuație. Chiar dacă uniunea Europeană ajunge ca o grădină a Domnului dacă îl alungă pe El trebuie să se aștepte cu dezastrul, cu această curățire prin foc a locurilor.

În capitolul 19, Dumnezeu îl salvează pe Lot, prin doi îngeri și distruge cetățile păcătoase. Lot este salvat, dar familia lui se destramă. Cele două capitole arată cum Dumnezeu îi binecuvintează familia lui Avraam care a rămas credincios, și o scapă și pe cea a lui Lot – dar cu pierderi, din cauza necredincioșiei care începuse să îi afecteze și pe ei, în vreme ce locuiau în Sodoma. Și din Avraam și din Lot vor ieși popoare numeroase, dar din Avraam vor ieși mulți oameni credincioși, Israelul și Biserica, iar din Lot, două popoare cu probleme, moabiții și amoniții.

-Prin Lot avem un crâmpei a ceea ce se va întâmpla în ziua Domnului când unul va fi luat iar altul va fi lăsat. Nevasta lui Lot este luată în pedeapsă iar Lot cu ficele lui sunt lăsați. Lovirea cu orbire este ca în:

Acts 13:11 BDC

Acum, iată că mâna Domnului este împotriva ta: vei fi orb şi nu vei vedea soarele până la o vreme.” Îndată a căzut peste el ceaţă şi întuneric şi căuta bâjbâind nişte oameni care să-l ducă de mână. *Exod. 9:3; 1Sam. 5:6

Acts 15:11 BDC

Ci credem că noi, ca şi ei, suntem mântuiţi prin harul Domnului Isus.” *Rom. 3:24; Eph. 2:8; Tit 2:11; Tit 3:4, 5

-Putem ajunge să cerem ca Domnul să ierte locuri care ar fi trebuit distruse și DOmnul să ne facă hatârul acesta în loc să curețe totul.

Lot este considerat neprihănit dar ascultă mai greu de Domnul pentru că a prins rădăcini în lumea Sodomei și Gomorei. Dacă prinzi rădăcini în lumea aceasta ajungi să fi încet la ascultarea Domnului.

-Suntem responsabili pentru tânăra generație ceea ce face noi are impact asupra viitorului nostru. Copii rămân cu stigmatele neascultării părinților.

În consecință, rămânem cu aceste două mari discuții: judecarea imoralității și eficiența unei mărturii bune contra culturii păgâne. Domnul judecă imoralitatea Sodomei și Gomorei, și binecuvintează mărturia lui Avraam. Lot este numit în 2Petru 2:7-8 „neprihănitul Lot,... cel foarte întristat de viaţa destrăbălată a acestor stricaţi”, dar mărturia lui nu a fost puternică. A întârziat la ieșire din Sodoma și l-au forțat îngerii să plece, soția lui a privit înapoi la flăcările distrugătoare și a murit, fetele lui au avut idei stranii despre cum trebuie să supraviețuiască rasa umană după cataclismul focului. Au folosit vinul ca pe un mijloc al păcatului, dovedind că educația primită în Sodoma era plină de influențe rele.

În aceste două capitole vedem și trei proiecte (sau începuturi noi) cu trei destine diferite. Pe deoparte, se vede continuarea proiectului lui Dumnezeu de construire a unui popor deosebit, al Său, și de venire a lui Mesia – Hristos, pentru care l-a chemat pe Avraam să vină în Canaan și i-a vestit acum nașterea unui fiu, a lui Isaac. Acest proiect merge cu putere înainte, chiar dacă Sara și Avraam nu știu ce să mai creadă și obosesc din cauza așteptării îndelungi. Dumnezeu îl vizitează pe Avraam, îl asigură de binecuvântarea sa și nașterea lui Isaac, și acceptă o discuție foarte frumoasă cu Avraam, despre o posibilă Geneza 31 iertarea Sodomei și a Gomorei. Această discuție ne aduce aminte de intervenția lui Moise din .

Al doilea proiect este proiectul lui Lot, care a plecat cu Avraam, s-a despărțit de acesta și alesese să locuiască acum în Sodoma și Gomora, pentru că acolo era abundență de resurse, hrană, de civilizație. Nu întotdeauna abundența este o casă bună pentru credință. Agur se roagă în Proverbe 30:8-9, „nu-mi da nici sărăcie, nici bogăţie, dă-mi pâinea care-mi trebuie. Ca nu cumva, în belşug, să mă lepăd de Tine şi să zic: "Cine este Domnul?" Sau ca nu cumva, în sărăcie, să fur şi să iau în deşert Numele Dumnezeului meu.” Dar care este costul unei mărturii bune? Este posibil un compromis? Cât de departe poate merge? Cum vedem binecuvântarea lui Dumnezeu prin comparație cu favorurile bunăstării?

Al treilea proiect era chiar proiectul de civilizație a acestor două cetăți: el se va încheia sub pedeapsa lui Dumnezeu. Acești canaaniți au arătat că, deși trăiau ca într-un fel de nou Eden, o grădină a lui Dumnezeu, ei au stricat-o prin imoralitate, pofte și nedreptate. Au vrut să își bată joc de îngeri, iar pe Lot l-au respins violent, deși era concetățeanul lor de multă vreme, și deși Avraam îi salvase pe toți de la jaf și prizonierat, câțiva ani mai înainte. Viața de păcat este agresivă, intolerantă, disprețuitoare, nerecunoscătoare, și cu oamenii și cu Dumnezeu. Dumnezeu a distrus această păcătoșenie extremă prin foc – nu a mai adus potopul. Deci, și-a ținut legământul. Dar focul s-a dovedit extrem de puternic și nimicitor, deși a fost aplicat local. Chiar și soția lui Lot a fost afectată, numai când s-a uitat.

Aplicații

Cum pot fi afectate proiectele noastre de civilizația lipsită de credință din jurul nostru?

Cum a fost mărturia lui Avraam și cum a fost mărturia lui Lot? Ce puncte tari și slabe au avut ele?

Cum trebuie să ne încredințăm proiectele în grija Domnului și să cerem binecuvântarea lui? Cum trebuie planurile noastre, munca, afacerile să indice valorile Dumnezeu?

Ce valori de credință și etică se văd în munca ta, în afacerile tale, în proiectele tale?