Predestinarea biblică: confirmare și responsabilitate

În Geneza 25, un capitol lung, vedem o trecere de la biografia lui Avraam, la istoria vieții lui Isaac, Esau și Iacov. În comparație cu ceilalți patriarchi, istoria vieții lui Isaac este spusă cu mai puține întâmplări specifice. Deși există multe istorisiri cu Isaac, destul de multe se referă mai degrabă la Avraam sau la fiii săi, Esau și Iacov. Capitolul 25 începe cu o privire de ansamblu asupra familiei lui Avraam, în timp.

Urmașii lui Ismael sunt prezentați în 25:12-18. Ni se atrage atenția că s-au împlinit întocmai cuvintele Domnului din 16:12 și 17:20, adică aceștia vor fi rebeli, vor locui în fața fraților lor și se vor aduna după 12 conducători, toți fii ai lui Ismael.

După moartea Sarei, aflăm că Avraam s-a recăsătorit cu Chetura, și fiii lor sunt prezentați în 25:1-4 (teologii evrei talmudiști susțin că Hagar s-a reîntors și că ea este Chetura, „tămâie”, „parfum”, vezi și 1 Cronici 1:32-33). Dintre acești urmași, nepoții Seba și Dedan au fost națiuni de comercianți, iar din Madian s-a născut o națiune puternică, uneori prietenă, alteori vrășmașă lui Israel. Dintre toți însă, urmașii lui Isaac – evreii, și ai lui Ismael – arabii sunt cei care sunt foarte numeroși și trăiesc până în ziua de azi. Practic, din Avram au ieșit foarte multe popoare, ca să nu mai punem la socoteală că toți cei credincioși în Dumnezeu sunt numiți „fiii lui Avraam”. Toți fiii săi au primit daruri, dar au fost îndepărtați din Canaan.

Averea lui Avraam și misiunea de a continua plantarea unui popor pentru Dumnezeu, în Canaan, a preluat-o Isaac. El și-a așezat reședința lângă fântâna Lahai-Roi (24:62 și 25:11), un amănunt care ne arată că îi plăceau oazele cu apă și verdeață, și aici obișnuia să cugete la lucrările lui Dumnezeu. S-ar putea ca el să aibă un rol foarte important în transmiterea în popor a acestor istorisiri despre Geneza și Avraam, care au ajuns până la Moise. Avraam a murit la 175 de ani și a fost îngropat tot în peștera Macpela.

Călăuzirea Domnului în formarea poporului Israel a continuat prin nașterea lui Esau și Iacov. Istoria nașterii lor este importantă pentru că ridică întrebări importante despre viața umană: câte lucruri se știu despre noi, chiar de la naștere? Ce rol au deciziile noastre în schimbarea condițiilor și cursului vieții noastre? Geneza 24 este des citat atunci când este vorba de predestinare (vezi Romani 9). Isaac și Rebeca au așteptat vreme de 20 de ani până au avut copii, pentru că erau probleme medicale. Isaac s-a rugat Domnului și Domnul l-a ascultat. Rugăciunea cu credință și sfințenie este ascultată de Dumnezeu în astfel de cazuri, foarte des.

Unele trăsături ale temperamentului omului sunt cunoscute chiar dinainte de naștere: un copil poate fi activ, unul mai liniștit, etc. Rebeca era nelămurită și nu știa ce înseamnă confruntarea pruncilor ei, din timpul sarcinii. Suntem încă în perioada când din fiecare om aproape, sau din mulți, se nășteau popoare întregi, neamuri numeroase. Când ei întreabă pe Domnul, primesc un răspuns în termeni de destine și popoare, unul va fi mai tare și cel mai mare va sluji pe cel mai mic (25:23).

Totuși, nu doar aspecte ale temperamentului pot fi cunoscute de la naștere. Dumnezeu ne cunoaște toate zilele și tot caracterul, toate faptele, așa cum se vede din Psalmul 139. Înseamnă aceasta că nimic nu mai ține de noi, ci totul a fost programat? Este greșit să gândim așa. Noi avem diverse tendințe și depinde de noi ce se întâmplă cu viața noastră. Dumnezeu acceptă un cadru general (familie, țară, naționalitate, temperament), dar caracterul nostru și deciziile specifice depind de noi. De asemenea, în funcție de părinți, dar și în funcție de mediu, precum și de planurile lui Dumnezeu acest cadru general are diverse trăsături.

Pe timpul lui Isus, un om s-a născut orb, pentru ca Isus să îl vindece și să își arate puterea și gloria. Pe Moise, Dumnezeu l-a făcut să se nască foarte frumos și inteligent, să fie adoptat și crescut în casa lui Faraon, dar l-a lăsat să aibă un defect de vorbire. Totuși, Dumnezeu l-a folosit cu mare putere și în ciuda defectului. De fapt, și pe Pavel, în Noul Testament, l-a lăsat să cunoască o suferință („țepușa” din trup, cum o numește el), ca să îi modereze energia și inteligența și să nu se umfle de mândrie.

Suferința în general este o urmare a păcatului din Eden, dar uneori Dumnezeu alege să lucreze prin ea, în această parte a istoriei, adică înainte de înviere, când vom avea trupuri perfecte și un duh ascultător de Dumnezeu. Așa cum scrie în

Romans 9:10–16 BDC

Ba mai mult, tot aşa a fost cu Rebeca. Ea a zămislit doi gemeni numai de la părintele nostru Isaac. *Gen. 25:21 Căci, măcar că cei doi gemeni nu se născuseră încă şi nu făcuseră nici bine, nici rău – ca să rămână în picioare hotărârea mai dinainte a lui Dumnezeu, prin care se făcea o alegere, nu prin fapte, ci prin Cel ce cheamă – *Rom. 4:17; Rom. 8:28 s-a zis Rebecăi: „Cel mai mare va fi rob celui mai mic”, *Gen. 25:23 după cum este scris: „Pe Iacov l-am iubit, iar pe Esau l-am urât.” *Deut. 21:15; Prov. 13:24; Mal. 1:2, 3; Mat. 10:37; Luke 14:26; John 12:25 Deci ce vom zice? Nu cumva este nedreptate în Dumnezeu? Nicidecum! *Deut. 32:4; 2Chron. 19:7; Job 8:3; Job 34:10; Ps. 92:15 Căci El a zis lui Moise: „Voi avea milă de oricine-Mi va plăcea să am milă; şi Mă voi îndura de oricine-Mi va plăcea să Mă îndur.” *Exod. 33:19 Aşadar, nu atârnă nici de cine vrea, nici de cine aleargă, ci de Dumnezeu care are milă.

și

Malachi 1:2–3 BDC

„V-am iubit, zice Domnul! Şi voi ziceţi: „Cu ce ne-ai iubit?” Nu este Esau frate cu Iacov? – zice Domnul; totuşi am iubit pe Iacov, *Deut. 7:8; Deut. 10:15. **Rom. 9:13 şi am urât pe Esau, i-am prefăcut munţii într-o pustietate, şi moştenirea lui am dat-o şacalilor din pustiu. *Jer. 49:18; Ezek. 35:3, 4, 7, 9, 14, 15; Obad. 1:10, etc.

și Maleahi 1:2-3, Dumnezeu știe tipul de persoană și îl aprobă sau îl dezaprobă. Aceasta nu înseamnă că nu poate exista pocăință și schimbare, sau că nu poate exista un plan divin pe care unii oameni să îl respingă (Luca 7:29-30). În astfel de cazuri există mereu planuri alternative ale lui Dumnezeu, așa că, în final, toți intră în planul lui Dumnezeu într-un fel. Așadar, există o anumită cooperare între Dumnezeu și noi, între lucruri pe care El le lasă sau le decide pentru noi, și lucruri în care noi îi răspundem, cu ascultare sau neascultare. Esau a crescut și a ajuns un om practic, foarte bun vânător și bucătar. În același timp, și Iacov a crescut și a ajuns un bun gospodar și administrator, un om liniștit, care organiza bine casa și era și el un bun bucătar. Aici frații se asemănau. Esau pregătea un grătar bun, Iacov era priceput la supe și alte rețete.

Mal 1:2-3

, Dumnezeu știe tipul de persoană și îl aprobă sau îl dezaprobă. Aceasta nu înseamnă că nu poate exista pocăință și schimbare, sau că nu poate exista un plan divin pe care unii oameni să îl respingă

Luke 7:29–30 BDC

Şi tot norodul care l-a auzit, şi chiar vameşii au dat dreptate lui Dumnezeu, primind botezul lui Ioan; *Mat. 3:5; Luke 3:12 dar fariseii şi învăţătorii Legii au zădărnicit planul lui Dumnezeu pentru ei, neprimind botezul lui. *Acts 20:27

Luk 7:29-30). În astfel de cazuri există mereu planuri alternative ale lui Dumnezeu, așa că, în final, toți intră în planul lui Dumnezeu într-un fel. Așadar, există o anumită cooperare între Dumnezeu și noi, între lucruri pe care El le lasă sau le decide pentru noi, și lucruri în care noi îi răspundem, cu ascultare sau neascultare. Esau a crescut și a ajuns un om practic, foarte bun vânător și bucătar. În același timp, și Iacov a crescut și a ajuns un bun gospodar și administrator, un om liniștit, care organiza bine casa și era și el un bun bucătar. Aici frații se asemănau. Esau pregătea un grătar bun, Iacov era priceput la supe și alte rețete.

În astfel de cazuri există mereu planuri alternative ale lui Dumnezeu, așa că, în final, toți intră în planul lui Dumnezeu într-un fel. Așadar, există o anumită cooperare între Dumnezeu și noi, între lucruri pe care El le lasă sau le decide pentru noi, și lucruri în care noi îi răspundem, cu ascultare sau neascultare. Esau a crescut și a ajuns un om practic, foarte bun vânător și bucătar. În același timp, și Iacov a crescut și a ajuns un bun gospodar și administrator, un om liniștit, care organiza bine casa și era și el un bun bucătar. Aici frații se asemănau. Esau pregătea un grătar bun, Iacov era priceput la supe și alte rețete.

Problema era alta. Prin firea lui, Esau nu prețuia lucrurile spirituale, ci numai aventura și acțiunea. Prin firea lui, Iacov era mai liniștit și, în plus, el prețuia credința în Dumnezeu și dreptul întâiului născut.

Dreptul de întâi născut era prețios pentru că el asigura conducerea poporului lui Dumnezeu în Canaan, și asigura și genealogia lui Mesia. Mesia se va naște din linia lui Avraam și Isaac, și a întâiului născut a lui Isaac. Aici Biblia este clară: Esau și-a nesocotit dreptul de întâi născut și l-a vândut, când era obosit, pentru o farfurie de supă. La început, totul a părut un fel de glumă, dar în final, când și-a pierdut binecuvântarea părintească, Esau a fost foarte trist.

El a avut posibilitatea să se pocăiască, și a plâns, dar nu a putut schimba nimic în istorie. Evrei 12:16-17 spune așa: „Vegheaţi să nu fie între voi nimeni curvar sau lumesc ca Esau, care pentru o mâncare şi-a vândut dreptul de întâi născut. Ştiţi că mai pe urmă, când a vrut să capete binecuvântarea, n-a fost primit; pentru că, măcar că o cerea cu lacrimi, n-a putut s-o schimbe”.

Aplicații

Ce soluții sunt, atunci când o familie dorește copii și nu îi poate avea? Ce roluri pot avea rugăciunea și tratamentul medical? Cum și când putem lua în considerație adopția? Ce trăsături aveau temperamentele lui Esau și Iacov, din naștere? Ce trăsături aveau Esau și Iacov în comun? Ce deosebiri aveau? Unde a fost, de fapt, greșeala lui Esau? A fost o greșeală hotărâtă din naștere sau nu? A fost Iacov un tânăr fără greșeli? Credeți că Dumnezeu l-a disciplinat pentru că avea un caracter care voia să câștige cu orice preț, chiar și cu prețul vicleniei sau înșelării?