Principiile familiei: fidelitate și binecuvântare

Aceste capitole ne aduc adânc în interiorul vieții lui Isaac. Primul, Geneza 26 îl arată pe pe fiul lui Avraam continuând opera de așezare a unui noi popor în Canaan, la care Dumnezeu îl chemase pe Avraam. Acum este rândul lui Isaac. Cel de al doilea, Geneza 27, ne invită înăuntrul familiei lui Isaac, unde găsim și bucurii și tristețe, și experiențe frumoase și dezamăgiri, și calități și defecte și unde vedem care din cei doi fii, Esau și Iacov, sunt oameni spirituali sau nu, și cum își arată ei aceste înclinații. De asemenea, vedem care este atmosfera în familie și ce loc ocupă călăuzirea lui Dumnezeu. Dumnezeu binecuvintează credincioșia și ascultarea de el și respinge imoralitatea și necredincioșia.

Geneza 26, Chemările lui Isaac

Dumnezeu îi înnoiește promisiunile și chemarea lui Isaac, la fel ca lui Avraam. Chiar și unele din experiențele vieții sunt la fel: țara trece prin foamete, iar Isaac se simte amenințat, și el și soția lui, de obiceiurile păgâne ale oamenilor din jur, la fel cum s-a întâmplat altădată cu Avraam. Mai mult, conflictele cu Canaaniții încep să vină la suprafață la fel ca pe timpul lui Avraam. Apare, deci, un conflict cu Abimelec („cancelarul”, noul rege conducător al coaliției de cetăți filistene), și cu Picol, ministrul forțelor armate – noul coordonator militar; acestea erau nume de funcții, nu doar nume de oameni). Domnul îl sprijinește însă pe omul ales de El. În mijlocul diplomației din mileniul 2 înainte de Hristos vedem și progresul și bogăția crescândă a lui Isaac, împreună cu nevoia lui de curaj, de călăuzire și de îndreptare sufletească. Întărirea sufletească și călăuzirea spirituală vin doar de la Domnul (26:1-6 și 26:24). Pot veni peste noi aceleași necazuri cum au venit și peste strămoși, dar soluția nu este aceeași, întotdeauna. Avraam a fugit în Egipt pe timp de foamete, pentru că egiptenii aveau belșug și supraviețuiau din cauza apelor Nilului. În același timp, localnicii din Canaan erau zgârciți și violenți, aveau o mentalitate de grup și se fereau de străini, îi ucideau și le luau averile.

Avertizările Domnului, soluțiile omului.

Dumnezeu îl avertizează, așadar, pe Isaac, să nu fugă în Egipt. Isaac era un om care ar fi vrut să evite conflictele. Când a apărut foametea și potențialul de conflict a crescut, a dorit și să scape la fel ca Avraam, altădată, și să plece în Egipt. Dumnezeu știa însă că Isaac este mai temător și ar fi putut rămâne în Egipt, unde viața era mai ușoară, iar oamenii mai primitori. De aceea, i-a poruncit să nu plece și l-a binecuvântat, arătându-i ce planuri avea pentru Avraam și, de asemenea, pentru el, în continuare. În mijlocul acestor probleme, Isaac se teme și încearcă să folosească soluțiile tatălui său, Avraam. Avram fusese văr primar cu Sara, iar Isaac era văr de rangul doi cu Rebeca. Atunci când este luat la cercetări de localnici, Isaac decide să exagereze și spune că Rebeca este sora lui, ca să nu fie omorât.

Ceea ce era aproape un adevăr la Avraam, ajunge la Isaac o minciună, de care trebuie să dea socoteală. Situația ajunge periculoasă atunci când, văzându-i în parcul cetății Gherar, Abimelec înțelege că erau soț și soție. Era totuși rău că lui Isaac îi plăcea să locuiască în cetatea capitală, în Gherar.

rămâne în Egipt, unde viața era mai ușoară, iar oamenii mai primitori. De aceea, i-a poruncit să nu plece și l-a binecuvântat, arătându-i ce planuri avea pentru Avraam și, de asemenea, pentru el, în continuare. În mijlocul acestor probleme, Isaac se teme și încearcă să folosească soluțiile tatălui său, Avraam. Avram fusese văr primar cu Sara, iar Isaac era văr de rangul doi cu Rebeca. Atunci când este luat la cercetări de localnici, Isaac decide să exagereze și spune că Rebeca este sora lui, ca să nu fie omorât. Ceea ce era aproape un adevăr la Avraam, ajunge la Isaac o minciună, de care trebuie să dea socoteală. Situația ajunge periculoasă atunci când, văzându-i în parcul cetății Gherar, Abimelec înțelege că erau soț și soție. Era totuși rău că lui Isaac îi plăcea să locuiască în cetatea capitală, în Gherar. Binecuvântările Domnului. Dumnezeu îi crește averea și puterea lui Isaac în Canaan, în ciuda opoziției filistenilor. În cele din urmă, Isaac este forțat să plece din Gherar, din capitala lui Abimelec. Dar și aceasta venea de la Domnul. Isaac va căuta să refolosească fântânile lui Avraam, astupate de filisteni, și să sape altele noi. Va întări numele lor vechi și va da noi nume pentru fântânile sale. Pentru ele chiar va ajunge la noi conflicte cu canaaniții. Cine caută apă pentru turme, înseamnă că vrea să se stabilească în zonă. Isaac face două lucruri, la fel ca Avraam: el zidește altare și sapă fântâni. Închinarea și munca sunt ambele prețioase (25). Atât timp cât Dumnezeu ne lasă într-o țară și noi trebuie să ne îngrijim de închinarea adevărată și să fim activi economic. Filistenii au observat prosperitatea lui Isaac și au dorit pacea. Isaac arată că știe să încheie pace și să fie generos, atunci când filistenii își doresc lucrul acesta (27-31). Cum știm să acceptăm inițiativele bune ale oamenilor din jurul nostru?

Binecuvântările Domnului.

Dumnezeu îi crește averea și puterea lui Isaac în Canaan, în ciuda opoziției filistenilor. În cele din urmă, Isaac este forțat să plece din Gherar, din capitala lui Abimelec. Dar și aceasta venea de la Domnul. Isaac va căuta să refolosească fântânile lui Avraam, astupate de filisteni, și să sape altele noi. Va întări numele lor vechi și va da noi nume pentru fântânile sale. Pentru ele chiar va ajunge la noi conflicte cu canaaniții. Cine caută apă pentru turme, înseamnă că vrea să se stabilească în zonă. Isaac face două lucruri, la fel ca Avraam: el zidește altare și sapă fântâni. Închinarea și munca sunt ambele prețioase (25). Atât timp cât Dumnezeu ne lasă într-o țară și noi trebuie să ne îngrijim de închinarea adevărată și să fim activi economic. Filistenii au observat prosperitatea lui Isaac și au dorit pacea. Isaac arată că știe să încheie pace și să fie generos, atunci când filistenii își doresc lucrul acesta (27-31). Cum știm să acceptăm inițiativele bune ale oamenilor din jurul nostru?

Geneza 27, Profețiile Domnului și planurile omului

Primele probleme au apărut în familia lui Isaac, în capitolul 26:34- 35. La vârsta de 40 de ani, Esau s-a căsătorit (peste șapte ani și Iacov se va căsători, la 47 de ani). Deși avea părinți credincioși, la maturitate Esau nu a căutat o soție credincioasă, ca Avraam, bunicul, sau ca Isaac, tatăl său. Mai mult, el și-a luat două soții și amândouă erau din fetele idolatre ale hetiților din Canaan. Biblia spune clar că ele au adus multă amărăciune lui Isaac și Rebecăi. Este foarte probabil că aceste fete duceau o viață foarte păgână, cu petreceri și, poate, imoralitate, cu închinare la idoli, în care l-au atras și pe Esau. În 28:6-9, Esau înțelege în final că a greșit, când privește la sfaturile de căsătorie date lui Iacov. De aceea, el va încerca să își îmbunătățească situația, luând o a treia soție, din neamul mai credincios al lui Ismael, unchiul său, anume pe Mahalat.

Credeți că a fost o soluție bună? Unde a greșit Esau în căsătorie? Ce legătura avea lucrul acesta cu alte decizii nespirituale pe care le-a luat în viață? Ce avem noi de învățat din aceste decizii greșite?

Criza vinderii dreptului de întâi născut de către Esau lui Iacov, avusese loc și acum, venise și criza căsătoriei nepotrivite a lui Esau. îi uimise pe părinți și îi îngrijorase. Esau pierduse dreptul de moștenire și dreptul ca Mesia cel promis în Eden, să se mai nască din neamul său. Nepăsarea și disprețul lui față de lucrurile spirituale îl îndepărtau tot mai mult de Dumnezeu. Dar cea mai mare criză din Geneza 27 este a treia criză, cea a pierderii binecuvântării părintești. În timpul ei se văd și alte crize, cum ar fi lupta preferințelor pentru copii, înșelăciunea între soți și necredincioșia față de Dumnezeu.

Câte din acestea influențează și familiile noastre, vreodată? În ce fel?

Apariția preferințelor are un efect distructiv într-o familie. Educația trebuie să fie echilibrată, iar dragostea egal arătată către toți copiii. Părinții trebuie să ia decizii comune și să aibă o comunicare bună, să ofere în mod egal o educație bună, tuturor copiiilor, cu dragoste. Înșelăciunea dintre soți este, de asemenea, foarte distructivă. Isaac știa că Rebeca era supărată pe alegerile greșite ale lui Esau și că îl iubea pe Iacov, dar alege să acționeze fără știrea ei. Rebeca ascultă pe furiș discuția dintre Isaac și Esau și i-o spune lui Iacov. Apoi, ea însăși, face un plan îndrăzneț de a-l înșela pe soțul ei, în favoarea fiului preferat. La îndemnul mamei sale, Iacov se prezintă drept Esau și gătește un miel tatălui său Isaac, iar blana mielului o pune pe brațe, ca să semene cu Esau. Isaac, care nu putea să vadă bine, îl binecuvintează foarte generos. Criza nelămuririi sale este arătată însă de cuvintele faimoase „Glasul este glasul lui Iacov, dar mâinile sunt mâinile lui Esau” (27:22). Multe din aceste crize ar fi fost evitate, dacă Isaac ar fi ascultat de profeția Domnului din Geneza 25:23, de la nașterea copiiilor săi.

Ar fi fost corect, să îi invite pe amândoi, să îi binecuvinteze pe amândoi, într-un fel, și să le spună că binecuvântarea de a avea un viitor mai puternic este, conform profeției Domnului, a lui Iacov. Era mult mai onest și mai frumos așa. Totuși, Isaac a intenționat să îl pună pe Iacov sub stăpânirea lui Esau (29, 37). Este clar că Domnul a permis această inversare de situație, altfel, un neam neascultător de Dumnezeu, neamul lui Esau, ar fi ajuns să fie binecuvântat în mod total nepotrivit și să stăpânească peste Iacov. Probabil că Mesia, care oricum trebuia să vină din urmașii lui Iacov, ar fi putut fi împiedicat să își facă lucrarea pe deplin.

Merită să ne amintim că Irod cel Mare era edomit, un urmaș al lui Esau, și el nu a avut nici o reținere să ucidă pe cine dorea să îi ia tronul. El i-a ucis fără regrete pe pruncii băieți, la nașterea lui Isus, și dorea să 50 Geneza îl ucidă, de fapt, pe Isus Mesia (Matei 2:16-18). Dacă neamul lui Esau ar fi avut controlul, poate că Iacov și ai lui mureau, de mult, în Canaan. Isaac îl binecuvintează pe Esau, acum, ca să se elibereze, cândva, de sub dominarea lui Iacov (40). Oare ar fi făcut lucrul acesta și pentru Iacov? Credem că nu.

A doua problemă serioasă este că Esau s-a mâniat foarte tare pe Iacov, așa încât planifică să îl omoare (41). Rebeca se simte atunci obligată să îl trimită pe Iacov la Laban, fratele ei din Haran, ca să îi scape viața (42-45). Tot șirul de înșelăciuni apare la sfârșit, când vine Esau, iar Isaac, surprins, nu mai are binecuvântări deosebite și pentru el. Esau plânge, dar plânsul nu poate schimba nimic (citește Evrei 12:16-17). Există două feluri de pocăință: pocăință la timp și pocăință venită prea târziu, când nu se mai poate schimba nimic.

Aplicații

În ce privințe seamănă binecuvântarea și chemarea lui Isaac cu cele date lui Avraam?

În ce privințe Avraam este lăudat de Dumnezeu? Ce valori spirituale trebuie să punem în familiile noastre, ca să luăm exemplul lui Avraam?

Teama de vrăjmași te poate paraliza și te poate face să minți. Ce este de făcut în asemenea împrejurări?

Ce forță au greșelile și calitățile părinților, pot fi ele luate ca model de copii? Ce a copiat Isaac de la Avraam? Care este primejdia când cineva se căsătorește cu o persoană lipsită de credință în Dumnezeu?

Care sunt greșelile lui Esau în căsătorie? Cum le putem evita? Este trist că Rebeca și Isaac acceptaseră să împartă familia în două și să favorizeze fiecare câte un copil. Credeți că asemenea probleme pot apărea și astăzi? Ce este de făcut? Evrei 12:16-17 ne atrage atenția că pocăința lui Esau, venită prea târziu, nu a mai putut schimba nimic. Când este vremea potrivită pentru schimbarea vieții și pentru întoarcerea la Dumnezeu? Geneza 51 Oare cum a putut Isaac să meargă împotriva profeției Domnului, de la nașterea copiiilor? Este oare posibil ca în familie, ambițiile personale să meargă împotriva ascultării de Domnul?