Principiile familiei: dragoste și onestitate

Introducere

Așa cum s-a sfârșit capitolul 26, cu o remarcă despre căsătoria greșită a lui Esau, așa se sfârșește și capitolul 27, cu remarca Rebecăi că soțiile lui Esau o fac să „se scârbească de viață” (27:46). Exemplul lui Esau trebuie evitat neapărat, în orice familie credincioasă, altfel costurile sunt mari, iar neînțelegerile vor fi maxime. Atmosfera de dragoste și curăție în familie este foarte importantă. Esau introdusese multe din păcatele Canaanului în familia sa, prin soțiile sale, iar acest lucru a însemnat un necaz continuu.

La plecarea lui Iacov în Haran, Isaac îi dă o binecuvântare suplimentară (28:1-4) și îl sfătuiește să își ia soție doar din fetele credincioase care erau rude cu ei (fetele lui Laban, fratele Rebecăi, mama sa). În sfârșit, Isaac a recunoscut că Iacov, conform profeției, trebuie să ajungă un neam mare, care moștenește chemarea bunicului Avraam.

Domnul înnoiește chemarea către Iacov, chemare dată lui Avraam și Isaac (10-22). Adormit pe o piatră, pe drum, la Betel, Iacov are visul scării cu îngeri care coboară și suie pe scara lui Dumnezeu. Se pare că acest vis este o profeție despre întruparea lui Hristos, cel prin care cerul vine la noi și prin care noi ne suim la cer (Ioan 1:50-51). Iacov intră într-un fel de legământ cu Domnul: cere binecuvântarea Lui și promite să îl urmeze toată viața și să onoreze închinarea cu zeciuiala sa (20-22). El numește locul Betel, „casa lui Dumnezeu” și „poarta cerurilor”. Poarta cerurilor ne aduce aminte de felul în care sumerienii din Ur, cetatea lui Avraam, își numeau templele. Iacov cunoștea multe din civilizația din Ur, a bunicului său Avraam.

Capitolul 29 ne arată întâlnirea lui Iacov cu Laban, în Haran, și cu Rahela, și istoria căsătoriei sale. Într-un fel, se aseamănă cu istoria căsătoriei lui Isaac, pentru că Iacov se întâlnește cu Rahela tot la fântână, așa cum s-a întâlnit și robul lui Avraam cu Rebeca. Apoi intervine angajarea la Laban, pe 7 ani, și planificarea căsătoriei cu Rahela. Dacă lucrurile s-au întâmplat unele după altele, strict, atunci Iacov s-a căsătorit la 47 de ani, după ce slujise 7 ani în fermele lui Laban. Iacov plănuise să aibă o singură soție, pe Rahela, acesta era modelul patriarhal. Înaintea lui, Esau părăsise acest model și a luat trei soții. Se vede însă că obiceiurile lumii au ajuns și în familia lui Laban, nepotul lui Avraam. El nu vede nici o problemă să îl forțeze pe Iacov să se căsătorească și cu Lea și cu Rahela, două surori, fiicele sale, în același timp. Domnul a binecuvântat însă întreaga familie a lui Iacov, în cele din urmă, cu tot Bilha, slujitoarea Rahelei, și Zilpa, slujitoarea Leei. Este posibil ca uneori să greșim fără să ne dăm seama, trăind într-o societate coruptă. Dumnezeu a arătat de multe ori că poate să ne facă parte de har și bunăvoință, dar trebuie să fim smeriți și să ne recunoaștem limitele.

Înșelătoria lui Laban la nuntă (29:18-28), când i-o aduce ca mireasă pe Lea, în loc de Rahela, arată că Iacov, respectiv Rebeca, aveau din familie gena aceasta a vicleniei. Așa cum Iacov l-a înșelat pe Isaac, la sfatul mamei sale, Rebeca, așa și el este înșelat acum de Laban, fratele Rebecăi, unchiul său. De fapt, și Rahela, soția sa, mai târziu, va fura idolii vetrei focului și nu îi va spune nici lui Laban, nici lui Iacov – arătând că în familie își făcuse loc o anume obișnuință dăunătoare, obișnuința de a ascunde lucruri, de a da impresii false, de a înșela.

Laban îl înșeală pe Iacov, în mod asemănător cum Iacov îl înșelase pe Isaac, și îi prezintă pe cineva drept altcineva. Nu degeaba, atunci când Iacov i-a povestit lui Laban ce s-a întâmplat, la venirea sa în Haran, acesta îi zisese „tu ești os din oasele mele și carne din carnea mea” (29:13-14). Uneori, trebuie să ne pocăim pe față de defectele care s-au împământenit în familiile noastre și de care nu ne mai dăm seama, pentru că au devenit evenimente obișnuite. Problemele de familie continuă însă și în casa lui Iacov.

Lea și Rahela devin rivale în dragoste și se luptă pentru iubirea soțului lor, Iacov. Aceasta ne arată că, indiferent ce s-a întâmplat în istoria patriarhală sau a regilor lui Israel, modelul binecuvântat al căsătoriei, așa cum l-a creat Dumnezeu în Eden, cu Adam și Eva, este de un soț și o soție, și doar atât, un bărbat și o femeie. Iacov o iubea mai mult pe Rahela, dar Domnul a binecuvântat-o atunci pe Lea. Lea i-a născut pe Ruben (iată, un fiu), pe Simeon (Dumnezeu ascultă), pe Levi (alipire, unire) și pe Iuda (laudă Domnului), pe când Rahela nu putea avea copii.

Aplicatii

Ce calități și ce defecte au avut Rebeca, mama lui Iacov, și Rahela și Lea, soțiile lui Iacov, ca soții și mame? Ce calități și ce defecte a avut Sara, ca soție și mamă? Dar Agar? Ce pot învăța de aici femeile credincioase?

Ce defecte comune se pot vedea la Isaac și Avraam? Dar la Iacov și Laban? Pot fi ele contracarate prin educație? Ce putem face când se observă că defectele părinților sau bunicilor, apar la copii?

Iacov i-a cerut lui Dumnezeu mai multe lucruri în 28:18-22, anume hrană, îmbrăcăminte, pază în călătorie, pace în familie. Care sunt cerințele din rugăciunile tale? Te rogi în mod practic lui Dumnezeu? Ce a promis Iacov, în schimb? Este corect?

Ce fel de mărturie de credincios aduci, atunci când ești gata să îi înșeli pe alții? Ce s-a întâmplat cu Iacov la căsătorie? Credeți că se aplică aici proverbul „bine faci, bine găsești” și „ce ție nu-ți place, altuia nu-i face”?

În ce feluri se pot strecura și la noi modelele vieții din lumea păgână?