Principiile familiei: răspundere și comunicare,

Introducere

Geneza 30-31 sunt ultimile capitole ale șederii lui Iacov la socrul său, Laban. Ele ne arată cum a crescut familia lui Iacov, într-o continuă criză și competiție a geloziei între soțiile Lea și Rahela, și cum a plecat el în condiții dificile de la Laban. După o plecare precipitată, complicată cu o urmărire mânioasă, Laban și Iacov s-au despărțit în final și au mers fiecare la locuința lui (31:55). Domnul le-a vorbit amândurora să se despartă în pace (31:3, 24). În ce privește Biserica și învățătura despre începuturi binecuvântate, vedem importanța hotărârilor ferme în viață, de ascultare a Domnului, precum și efectele ezitărilor. Vedem importanța rugăciunii perseverente înaintea Domnului și a comunicării bune între oameni. Comunicare incompletă și, mai rău, dorința de înșelare, aduc rezultate dezastruoase. Munca dedicată este importantă, dar binecuvântarea Domnului este esențială.

Lupta creșterii familiei și intervenția Domnului.

În capitolul 30 observăm un amestec uimitor de credință în Domnul și de păgânism. Aceasta era încercarea vremurilor de atunci și, poate, și de acum. Lea și Rahela doresc să se remarce prin cât mai mulți copii dăruiți lui Iacov, și intră în competiția aceasta cu tot cu roabele lor, Bilha și Zilpa, așa cum făcuse odată și Sara, cu roaba sa Agar (Laban, le-a dat fiicelor sale la casătorie, drept roabe pe aceste fete care știau, probabil, care va fi rolul lor în viitor). Practica aceasta era acceptată în lumea de atunci, deoarece sclavii nu aveau statut juridic și aparțineau în întregime stăpânului (sau stăpânei). Femeile sclave erau privite ca o simplă proprietate și o unealtă a stăpânelor lor. Ele putea fi oferite ca partenere, soților stăpânilor, iar copiii erau adoptați simplu, fără alte proceduri complicate. La naștere, copiii erau luați și puși pe genunchii stăpânei, și așa era anunțată adopția (30:3). O asemenea practică însă nu are girul moral al creației din Eden, iar Noul Testament o înlătură total, căci Hristos afirmă modelul familiei din Eden. Observăm că fetele din familia lui Terah, tatăl lui Avraam, erau foarte frumoase, dar aveau o anumită problemă în comun, rămâneau greu însărcinate, și doar după mult timp. Aceasta a fost situația cu Sara, Rebeca, și Rahela (doar Lea a făcut excepție). Este interesant că au avut toate nevoie de o intervenție specială a Domnului, dar până atunci, ele au fost gata să apeleze la alt fel de soluții. Posibilitățile morale, biblice, pentru familiile creștine de astăzi care se confruntă cu greutăți sau imposibilitate de a avea copii, sunt altele. Aceste familii pot cere de la Domnul binecuvântarea de a avea copii, pot urma anumite tratamente medicale speciale, și în final, pot lua în considerare și adopția.

Istoria copiiilor lui Iacov, a început în Geneza 29, cu nașterea copiilor Leei: Ruben (iată, un fiu), Simeon (Dumnezeu ascultă), Levi (alipire, unire) și Iuda (laudă Domnului). Rahela, care nu putea avea copii, a dăruit-o pe Bilha, roaba sa, de nevastă lui Iacov și a avut de la ea pe Dan (dananni – El a judecat) și pe Neftali (lupta mea). Numele lor le-a pus Rahela, deci ea îi adoptase. Lea, atunci, a luat pe roaba sa Zilpa și i-a dăruit-o ca soție lui Iacov, de la care a avut pe Gad (noroc) și pe Așer (fericit). Și aici, tot Lea a pus numele acestor copii. Apoi, Lea însăși a născut pe Isahar (recompensă, răsplată; Lea a crezut că Dumnezeu i-a răsplătit faptul că a dat-o pe Zilpa de soție lui Iacov), pe Zabulon (locuitor, administrator) și o fată, pe Dina (judecată, răzbunare). Rahela, în cele din urmă, a născut și ea însăși și i-a dat lui Iacov pe Iosif (creștere, adăugare) și pe Beniamin (fiul durerii mele, ben-oni). Cele doisprezece triburi care au format poporul Israel au fost însă Ruben, Simeon, Levi, Iuda, Dan, Neftali, Gad, Așer, Isahar, Zabulon, Beniamin, iar în loc de Iosif, au fost aleși cei doi fii ai săi, născuți în Egipt, Efraim și Manase. Observăm că în această familie cu mai multe soții a fost multă invidie și multă gelozie, multă luptă și multe certuri. De aceea, modelul biblic este doar de un soț și o soție. Am fost creați să dorim unicitatea și să aparținem cuiva. Lea și Rahela s-au certat mereu despre cine și cum ar putea să fie mai aproape de Iacov. De aceea, ca temelie pentru familiile noastre rămâne credincioșia (fidelitatea) și dăruirea reciprocă, siguranța apartenenței și a unirii. Numele copiiilor reflectă bine lupta aceasta între mamele lor. Mai reflectă însă ceva. Faptul că ele îl chemau pe Dumnezeu în ajutor și se bazau pe El. Le-a răspuns Dumnezeu rugăciunilor lor? Din Scriptură știm că Dumnezeu a intervenit (29:31). Dumnezeu intervine pentru Lea, când se naște Ruben; Dumnezeu o ascultă pe Lea și în 30:17, când se naște Isahar, al cincilea fiu; Dumnezeu își aduce aminte de Rahela și ea îl naște pe Iosif, al unsprezecelea fiu, al lui Iacov (30:22-23). El ascultă rugăciunile mamelor iubitoare de soți și de copii.

Lupta muncii și a răsplătirii și binecuvântarea Domnului.

În Geneza 30:25-31:13, și apoi în 31:38-41, se vede munca lui Iacov și relațiile la muncă dintre Iacov, ca angajat, și Laban, ca angajator. Aceste relații au mai ieșit la vedere și în 29:15-19 și în 29:25-28. Laban a plătit mereu munca lui Iacov, căci a observat că este muncitor și inteligent, dar i-a schimbat mereu plata, înșelându-l (de 10 ori i-a schimbat tipul de plată). Se poate zice că Laban a încercat să nu îl lase pe Iacov să își facă un sistem prin care să îl fure și să își crească averea doar pentru el, păgubindu-l pe Laban. Era ca o competiție între doi oameni inteligenți, capabili și șireți. Dar Domnul l-a binecuvântat pe Iacov în mod special, pentru că era un om credincios și a muncit serios, și pentru că avea planuri mari cu el, în Canaan. Indiferent de schimbarea contractului, în timpul derulării lui (ceva ce nu se întâlnește în bussiness-ul corect), averea lui Iacov creștea din cauza binecuvântării lui Dumnezeu. De asemenea, se vede că Iacov, în munca sa la fermă, era un atent observator al psihologiei animalelor și al regulilor genetice. El a încercat prin anumite căi să influențeze nașterea oilor și a tipurilor de miei. Biblia nu comentează că soluțiile lui Iacov au fost eficiente, dar le descrie și, probabil, și Laban ajunsese, prin oamenii săi, să le cunoască. Explorările de tip pre-științific ale lui Iacov erau importante, observațiile lui și testele lui. Mai importantă însă este binecuvântarea Domnului, care se așează peste munca lui. Ar fi bine să ne întrebăm în ce fel folosim inteligența în profesia noastră și în ce fel cerem și ne bazăm pe binecuvântarea Domnului. Munca susținută și binecuvântarea Domnului pot însă duce la creșterea invidiei oamenilor. În 31:1-2 se vede nemulțumirea familiei lui Laban și invidia că Dumnezeu îl binecuvântase atât de mult. De aceea, Dumnezeu intervine și îi poruncește lui Iacov să se întoarcă acasă în Canaan.

Luptele întoarcerii acasă și călăuzirea Domnului.

Prin încercările vieții este important să trecem împreună cu Dumnezeu. Întoarcerea lui Iacov începe cu porunca Domnului din Geneza 31:3, 11-13. Importanța comunicării în familie, se vede apoi în 31:4-16. Marile hotărâri se iau prin consultarea întregii familii. Acolo unde soții știu doar să bată cu pumnul în masă, sau soțiile acționează pe ascuns, nu este binecuvântare. Iacov vrea să asculte porunca Domnului și le cheamă pe soții să discute cu ele această decizie. Familia care se consultă și urmează cuvântul Domnului va putea ieși cu bine din crizele vieții. În 31:42, Iacov arată că imediat după această poruncă a Domnului, a stat de vorbă cu familia și într-o zi a și plecat. Ascultarea promptă de Dumnezeu este de mare valoare. Laban și fiii săi pornesc într-o urmărire extrem de serioasă care dorea să îl ajungă pe Iacov și să îl atace, să îi ia toată averea, acuzândul de înșelăciune (31:23, 27-28) și să îl lase să plece doar cu nevestele și copiii, sau poate i-ar fi luat și pe ei (31:24, 29, 42). Lucrurile se lămuresc, în final, iar Laban și Iacov fac un legământ și zidesc o movilă de aducere aminte (Mițpa, 31:43-55). El îi cere credincioșie (fidelitate) față Lea și Rahela, fiicele sale, acum soțiile lui Iacov. Până la urmă, deși era încă un om cu înclinații spre înșelăciune și spre idolatrie, Laban își iubea fetele și le dorea binele. Poate de aceea a dorit să fie amândouă cu Iacov, căci știa că Dumnezeul lui Avraam îl va binecuvânta pe Iacov din belșug (31:50-55). În legământul său de despărțire, Laban are cuvinte frumoase, chiar poetice (49, 51-53, 55). Ca preot, Iacov aduce o jertfă și îi poftește pe toți la masă, apoi se despart. Un incident rămâne, totuși, nelămurit. Rahela luase micile statuete de idoli care se presupunea că pazesc căminul (vatra focului) și le-a ascuns. Laban le cere de la Iacov, le caută toți, dar nu le găsesc (31:19- 20, 30, 32-35). Iacov nu știe nimic, altfel ar fi putut să o sfătuiască să nu ia așa ceva cu ei, pentru că ei sunt în grija lui Dumnezeu. Comunicarea dintre ei avea multe de îndreptat. Într-un fel, întâmplarea arată că și sub cea mai desăvârșită frumusețe, se poate ascunde idolatria și înșelăciunea firii omenești. Chiar un caracter nobil, poate avea fisuri și crevase. Doar Dumnezeu ne poate schimba cu adevărat viața.

Chemare

Există mai multe practici acceptabile pentru familiile creștine de astăzi care nu au copii. Ele pot cere Domnului binecuvântarea nașterii unui copil, și în același timp pot urma anumite tratamente medicale, unele destul de sofisticate. În final, o soluție este și considerarea adopției. Ce părere aveți, o familie creștină poate fi fericită și binecuvântată doar dacă are copii? De ce?

Numele copiiilor lui Iacov reflectă lupta mamele lor pentru a câștiga aprecierea și dragostea lui Iacov, precum și cauzele competiției lor (gelozie, invidie). Numele lor reflectă și faptul că mamele îl chemau pe Dumnezeu în ajutor. Cât de mult a intervenit Dumnezeu în lupta aceasta? Le-a ascultat El rugăciunile? De ce?

Iacov a muncit din greu și era un atent observator al psihologiei și geneticii animalelor. În ce fel folosim inteligența în profesia noastră și în ce fel cerem binecuvântarea Domnului? Dați exemple concrete din munca dumneavoastră.

Cât de prompți suntem în ascultarea de Domnul? În două zile, Iacov a stat de vorbă cu familia și a împachetat totul. Credeți că Iacov l-a înșelat pe Laban, când a plecat fără să îi spună? Care erau riscurile? De ce se temea Iacov? De ce ar fi fost mai bine? Lar fi binecuvântat Dumnezeu și atunci? De ce este recomandabil să comunicăm acțiunile noastre mari, cât mai clar?