Principiile familiei: curăție și perseverență

Introducere

Aventurile și crizele familiei lui Iacov sunt în plină desfășurare în capitolele 34-36. Viața omului credincios nu este scutită de greutăți și încercări. După ce Iacov și familia sa au plecat de la Laban, cu 11 copii (Beniamin încă nu se născuse), de vârste între 1 și 12 ani, aproximativ, ei au ajuns cu toții în Canaan și s-a stabilit acolo. Influența mediului păgân era însă mare, iar primejdiile, pe măsură.

GENEZA 34. CRIZA LIPSEI DE ÎNCHINARE ȘI A INFLUENȚELOR PĂGÂNE.

Trecuseră aproape 10 ani de când s-au întors în Canaan. Toți copiii crescuseră și erau de-acum fie adolescenți, fie tineri în toată puterea cuvântului. Dina avea 15-16 ani, iar Ruben și ceilalți aveau 22-24 de ani. De când se întorsese în Canaan însă, Iacov făcuse o greșeală majoră. El s-a stabilit în fața cetății Sihem și a cumpărat acolo un teren pentru corturile sale (33:18-20), de la Hamor, tatăl lui Sihem, prințul cetății.

S-a purtat în mod asemănător cu Lot, pentru că s-a așezat în câmpie, lângă cetatea păgână. Dorea, poate, să trăiască la oraș, după atâta de timp petrecut la țară, în Haran, cu oile socrului său. Apoi, deși se stabilise de curând, nu a zidit aici nici un altar Domnului, unde să se închine, deși știa că așa făcea Avraam și așa a făcut și Isaac, tatăl său. Nu la întâmplare este că, în următorul capitol, Geneza 35:1, Dumnezeu îl cheamă să își schimbe locuința și să plece din Sihem la Betel și să ridice acolo un altar Domnului.

Iată unde ajunge familia, atunci când copiii nu văd o închinare adevărată adusă lui Dumnezeu, când trăiesc prea aproape de modelele lumești de viață, când nu văd la părinți ascultare de Domnul și preocupare pentru sfințenie. Când desconsideri alegerea făcută de Domnul.

O soluție ar fi fost să însoțească Iacov sau mamă-sa Lea pe fiica sa Dina în această incursiune în lumea palestinei ca să o poată feri de astfel de situații oribile. Ce te faci dacă părintele îți pierde capul și se îmbată la petrecere iar fata ajunge fără apărare în fața unui violator în serie.

Geneza 34 nu menționează deloc numele lui Dumnezeu – iar lucrul acesta nu este o întâmplare. În capitol se văd două sau trei consecințe clare ale lipsei de spiritualitate: o viață mai lumească a Dinei, o viclenie și răzbunare neîngrădite din partea fraților ei, băieții lui Iacov, și o anume neimplicare a lui Iacov în aceste probleme, care nici nu învață, nici nu mediază, nici nu sfătuiește, doar îi acuză pe ceilalți că îi fac dificultăți în relațiile cu locuitorii țării.

Astfel, Dina își face program de vizită în oraș cu fetele țării și probabil, vizita a inclus și împrejurimile casei regale. Aici este văzută de Sihem, prințul moștenitor, care, după obiceiurile păgâne ale locului, crede că este proprietar peste toți oamenii din regatul lui, și o ia cu forța pe Dina, să se culce cu el. Vedem că Avraam și Isaac care s-au temut mereu de violența locuitorilor țării, avuseseră dreptate.

Sihem se îndrăgostește de Dina și vrea să o ia de soție. De aceea, face o ofertă foarte bună, ca zestre și plată pentru mirească, pe care o transmite lui Iacov prin Hamor, tatăl său, regele țării. Vedem mai multe defecte la tânărul Sihem: mândria, lipsa de considerație față de alții, duritatea în dragoste, vorbirea insolentă cu tatăl său, încrederea că averea poate rezolva totul. De asemenea, vedem că în toată această întâmplare tragică, vocea Dinei nu se aude de loc. Nimeni nu o întrebă ce s-a întâmplat, ce părere are, ce dorește, nimeni nu se roagă și nu cere ajutor de la Dumnezeu.

Defecte mari se văd și la frații Dinei. Fiii lui Iacov nu iartă nimic, nu negociază nimic, sunt vicleni atunci când pretind că fac pace dacă toți bărbații din Sihem se circumcid. Ei devin violenți și îi ucid pe toți bărbații din Sihem, ca răzbunare pentru necinstirea Dinei. Este o răzbunare prea mare. Este prima dată când evreii atacă și ucid oameni vinovați, dar și nevinovați. Este în mod clar un abuz. Ei nu admit mustrările lui Iacov și rămân implacabili în mânia lor. Se vede, astfel, că și ei sunt influențați de modul violent de viață al oamenilor din Sihem. Familia credincioasă care nu dă importanța cuvenită închinării și rugăciunii și care stă prea aproape de orașul păgân, ajunge la crize însemnate în viața ei.

GENEZA 35. REVENIREA ÎNCHINĂRII ȘI BINECUVÂNTĂRILE LEGĂMÂNTULUI

În cele din urmă, după acest episod dureros, Iacov își revine. Domnul îl cheamă clar să zidească un altar și să se mute la Betel cu toată familia (1). El face așa, iar Domnul îl binecuvintează și reînnoiește legământul cu Iacov – Israel (7-15).

Domnul i-a umplut de teamă pe canaaniți și aceștia nu i-au mai urmărit pe Iacov și fiii săi (5). Iacov poruncește o curățire deplină a casei de idoli, o sfințenie declarată și integritate (2, 4). Toți idolii și toate podoabele cu conotații idolatre sunt scoși și îngropați sub stejarul din Sihem (4). De aceea și Domnul l-a binecuvântat.

Dumnezeu iubește pe oamenii care se pocăiesc radical și își aduc aminte de închinarea adevărată. Anii care urmează aduc și bucurii și încercări. Rahela mai naște un fiu, Beniamin (Ben-oni, fiul durerii mele). Bucuria aceasta este însă umbrită de moartea Rahelei (16-21).

Ruben, primul născut al Leei, face o greșeală majoră, ceea ce arată că exemplul păgânilor din Cannaan, era încă puternic (22-26). El arată dispreț față de Iacov și de aceea își va pierde dreptul de întâi-născut (49:3-4). Această greșeală este înlesnită de rivalitățile dintre soții.

În cele din urmă, Iacov îl vizitează pe Isaac, tatăl său, care va muri însă curând, în vârstă de 180 de ani (27-29). Iacov și Esau au venit și au organizat înmormântarea. Această, depărtare a lui Iacov de Esau se datorează și atitudinii lui Isaac care a arătat că are favoriți.

Geneza 36. Binecuvântările neamului lui Esau (Edom)

Geneza 36 este dedicat descrierii neamului lui Esau (Edom). Vedem că Domnul a binecuvântat și acest neam, din cauza lui Avraam, iar copiii săi de la cele trei soții (Ada, Oholibama și Basmat) vor avea nepoți mulți, lideri și împărați printre ei. Esau și-a luat toată familia și a plecat din Canaan pentru că bogățiile lui și ale lui Iacov erau prea mari ca să stea împreună (6-7). El a înțeles că istoria sfântă din Canaan era dată lui Iacov și de aceea a plecat. Din Esau se trage Edomul, care a fost o împărăție mare înainte ca Israel să existe ca țară (8, 19, 43). Ei au înlocuit populația din munteile Seir, locul unde s-au așezat (20-30). Din nefericire, ei au ajuns dușmani ai lui Israel, în timp, așa încât în profeții biblici există numeroase profeții împotriva Edomului și a Oholibamei, simbolul națiunii lor. La un moment dat ei s-au luptat și cu Madianul, popor mare ieșit din Ismael, și i-au învins. Socrul lui Moise era preot în Madian. Domnul a dat daruri acestor popoare, dar le-a și judecat atunci când s-au transformat în dușmani ai lui Israel.

Aplicatii

Ce ar fi trebuit să facă Iacov, când s-a întors în Canaan?

Care sunt primejdiile într-o familie unde închinarea față de Domnul nu este prioritate?

Ce defecte ale lumii din jur se pot reflecta și asupra familiilor noastre, dacă nu veghem?

Cum își revine Iacov, în Geneza 35? Cum își arată Dumnezeu binecuvântările sale?

De ce, în final, și Esau a devenit un neam mare? Cum s-a văzut binecuvântarea Domnului și peste el?