Binecuvântările nunții și ale domniei,

Introducere

Psalmii 45 și 72 sunt psalmi mesianici și amândoi îi fac urări glorioase împăratului lui Israel. Primul psalm îi aduce laude regelui ca unui domn viteaz și drept, și o încurajeză pe mireasa – împărăteasă, să fie o soție iubitoare, credincioasă și dedicată (psalm 45). Este un psalm de nuntă regală. Cel de al doilea este un psalm de întronare (psalm 72), probabil folosit prima dată cu ocazia punerii pe tronul împărătesc a lui Solomon, în prezența lui David (în psalm este vorba și de împăratul și de fiul împăratului, 72:1). Limbajul în acești doi psalmi este dublu, uneori, deoarece de la simpla adresare unor regi pământești, umani, deodată, în anumite locuri, se adresează împăratului ca și cum este de natură divină. Știm că la popoarele vecine păgâne, împărații erau chiar priviți ca divini (egipteni, asirieni, babilonieni, greci, romani). Dar în cazul lui Israel, dincolo de aceste posibile împrumuturi din imnurile glorioase ale altor popoare, este evident un înțeles profetic, mesianic. Adevăratul și veșnicul împărat este Hristos, iar poporul său – sau mireasa sa, este chiar Biserica. Iar nunta și domnia sunt planul lui Dumnezeu pentru poporul său credincios, pentru Biserică.

PSALMUL 45: NUNTA ÎMPĂRATULUI

Psalmul este numit o „cântare a crinilor”, o „cântare de dragoste”. Cuvântul folosit pentru dragoste, în evreiește, este un cuvânt aparte care se referă la o dragoste nobilă, de cea mai bună calitate a caracterului. Cuvântul este iedidot, la plural, dar ne aduce aminte și de faptul că Solomon fusese numit Iedidiah, cel iubit de Dumnezeu (). Apoi, fie cei doi miri sunt asemănați cu crinii, fie că imnul le este oferit ca un buchet de flori de crin. De aceea, psalmul 45 ar putea fi și un fel de prefață la Cântarea Cântărilor, a lui Solomon. Din punct de vedere istoric, au fost mai multe propuneri de identificare a celor doi miri: ei ar putea fi Solomon și fiica lui Faraon, sau un rege din Israel (case de fildeș, 45:8, vezi și 1 Regi 10:18, ori 22:39) și fiica împăratului din Tir (45:12). La fel ca în cartea Cântarea Cântărilor, în psalmul 45 sunt implicate două coruri, al bărbaților (sheminit) și al fecioarelor (alamot). Vocile lor și instrumentele lor se adresează împăratului și împărătesei, mirelui și miresei. Aici este vorba, de fapt, despre căsătoria ideală cerească, între Hristos și Biserică, dar și de căsătoria ideală pământească, de calitățile soțului și soției în familie.

A. Lauda împăratului mire, 1-5

În cuvinte foarte strălucite, mai întâi este lăudat mirele. Deși este scris pentru oameni, primul verset merită spus și despre Domnul, așa ar trebui să fie cuvintele noastre pentru el, pline de farmec, de laudă și de măiestrie. Caracteristicile lăudate reprezintă și astăzi frumusețea adevărată a unui bărbat credincios: o vorbire cu har, binecuvântarea Domnului, o îmbrăcăminte cu gust, gloria biruințelor în lupta pentru dreptate, adevăr, blândețe și neprihănire. Proverbe 19:22 spune „ceea ce face farmecul unui om este bunătatea lui”. În Coloseni 4:6 se spune „vorbirea voastră să fie totdeauna cu har, dreasă cu sare”, iar în Coloseni 3:16 „Cuvântul lui Hristos să locuiască din belşug în voi în toată înţelepciunea. Învăţaţi-vă şi sfătuiţi-vă unii pe alţii cu psalmi, cu cântări de laudă şi cu cântări duhovniceşti, cântînd lui Dumnezeu cu mulţumire în inima voastră.”

Portretul mirelui credincios, de caracter, ar trebui să inspire pe fiecare om credincios la un caracter nobil.

B. Lauda lui Dumnezeu, ca împărat, 6-9

În această a doua parte a psalmului, deja este vorba despre Dumnezeu, în mod clar. Psalmul devine un psalm profetic. Scaunul de domnie al lui Dumnezeu este veșnic, domnia lui e dreaptă (toiag de dreptate), neprihănită. Versetul 7 este folosit în epistola către Evrei, ca referire la faptul că Hristos, Fiul cel veșnic întrupat, este așezat în domnie mai pe sus de îngeri (Evrei 1:9). Împărăteasa lui Hristos este una, Biserica, mai presus de îngerii cei glorioși și de celelalte lucrări care îi plac lui Dumnezeu foarte (9). În casa Domnului este o mireasmă plăcută, bucurie și cântare (7-8). Aurul din Ofir era foarte curat și prețuit – el este semnul adevăratei bogății, al faptelor bune, după voia lui Dumnezeu (, , ).

Astfel trebuie să învățăm să-l slăvim pe Domnul.

C. Lauda împărătesei, mireasa, 10-17

Cuvintele din 10-17 sunt adresate miresei. Este important ca o soție bună să fie dedicată în întregime noii sale familii. La fel și Biserica, a lăsat în urmă trecutul păcatului și trăiește acum doar pentru Dumnezeu. Dacă Hristos este mirele atunci versetul 11 se înțelege perfect: „Şi, fiindcă este Domnul tău, adu-i închinăciunile tale”. O soție nu trebuie să se închine soțului, dar Biserica se închină lui Hristos. Hainele miresei sunt și ele țesute din aur. Locuința miresei este plină de bucurie și veselie. Copiii ei vor domni peste toată țara. Ea va fi lăudată de toate popoarele, în veci (16-17).

Biserica lui Christos este invitată să semene cu Domnul ei Împăratul.

PSALMUL 72, ÎNTRONAREA ÎMPĂRATULUI

Acesta este cel de-al doilea psalm al Împăratului perfect, din cartea a doua a psalmilor (42-72). Psalmul este compus de Solomon și are trei părți mari, domnia dreptății (1-7), măreția împărăției (8-16), și numele glorios al împăratului (17-19).

Domnia dreptății, 1-7

Adevăratul împărat sau lider (ori pastor, orice alt conducător) judecă și face dreptate. Aceasta a fost și dorința lui Solomon. Adevărata religie nu este doar plină de vorbe, ci este și plină de onestitate, de dreptate. Dreptatea și bunătatea sunt caracteristicile domniei lui Dumnezeu. Într-o domnie dreaptă, cei neprihăniți (sau drepți) vor putea trăi fără teamă și vor înflori. Dreptatea îl slăvește pe Dumnezeu și este la fel de binefăcătoare ca o ploaie pe pământul uscat.

Nu este bine ca liderii să se intereseze doar de spiritualitate și gloria și frumusețea întâlnirilor de închinare, în vreme ce sunt tolerate abuzurile, sau ei înșiși conduc prin abuzuri și nedreptate. Această observație este foarte valabilă și pentru felul în care soții își conduc familiile.

O împărăție măreață, 8-16

Împărăția lui Solomon a atins cea mai mare întindere, în comparație cu toți împărații (8, 1 Regi 4:25). Totuși nu a atins niciodată „marginile pământului”. Doar împărăția lui Hristos ajunge peste întregul pământ, în tot universul, de fapt (8, 11). Toți vrăjmașii îi vor fi supuși pe deplin și „vor linge țărâna” (în Orient, vasalii și supușii se închinau regilor sărutând țărâna dinaintea tronului; nu trebuie uitat că în Geneza și șarpele este blestemat să se târască pe pântece și să mănânce țărână, ). Pe deoparte, psalmul vorbește despre Solomon și despre împărații lui Israel, pe de alta, el vorbește despre Fiul lui David, Mesia, Hristos.

Hristos este acel domnitor din familia lui David care va stăpâni peste toți împărații lumii, care va face dreptate tuturor, sub care omenirea va înflori cu adevărat. Toți cei credincioși așteaptă cu bucurie venirea lui.

Numele glorios al împăratului, 17-19

De aceea, în 17-19, se arată că Numele acestui împărat va fi veșnic. Toți se vor binecuvânta unii pe alții cu Numele lui. Numele lui este slăvit, și tot pământul va fi plin de slava lui. Solomon vede în chip profetic cum împărăția veșnică și mântuirea veșnică aparțin lui Hristos. Binecuvântările nunții și binecuvântările domniei, sunt ale noastre, prin Hristos.

Învățăm de la Hristos să fim soți și soții așa cum îi place lui Dumnezeu (Efeseni 4), învățăm de la Hristos că El ne așteaptă să domnim împreună cu El, pe tronul său, mântuiți prin jertfa lui.

Aplicatii

Ce calități trebuie să aibă soțul credincios ca să fie un lider după modelul lui Hristos? Folosiți psalmul 45 și 72.

Ce calități trebuie să aibă soția, conform psalmului 45?

Ce calități trebuie să se vadă în viața Bisericii, potrivit psalmului 45?

Când va atinge Împărăția lui Dumnezeu granițe maxime și cine va fi atunci Regele?

De ce este nevoie de dreptate în conducerea popoarelor?

De ce oamenii se vor binecuvânta unii pe alții cu Numele regelui lui Israel?