Sermon Tone Analysis

Introducere

Psalmii 55-56 se referă, în principal, la un singur gând: în mijlocul confruntării cu cei răi, în viață, trebuie să ne încredem în Domnul și să așteptăm izbăvirea lui.

Aceasta este starea sufletească în care se află David și scrie acest psalm.

Amenințările sunt atât de mari și de clare încât David simte că ar fi vrut să aibă aripi și să zboare într-un loc liniștit, cât mai departe de probleme, dacă ar fi fost posibil.

Întradevăr, psalmul 55:6-7 ne spune pe față această dorință, iar în titlul psalmului 56, se arată, de asemeni, ceva asemănător, faptul că rugăciunea lui David urmărește melodia dintr-o altă cântare, numită „Porumbel din stejarii depărtați”.

În psalmul 55 se pare că David se plânge de oameni care îl persecută în Israel, chiar foști prieteni, în vreme ce în psalmul 56 este vorba de filistenii care umblau să îl ucidă.

Ca să spunem așa, este vorba despre dușmani dinăuntru și din afară.

PSALMUL 55: RUGĂCIUNEA Păzirii DE Dușmanii dinăuntru

Psalmul 55 te invită la încredere în Domnul, în vremuri de persecuție și de trădare din partea celor apropiați.

Asemenea complicații arată cât de adânc poate pătrunde păcatul omenesc în viața familiei, a comunității, și cât de mult te poate afecta.

Comunismul și nazismul, dar nu numai acestea, au arătat destul de clar ce înseamnă trădarea adusă în mijlocul familiei.

Părinții și-au trădat copiii, copiii și-au trădat părinții, la serviciile de securitate a statului, iar soții s-au trădat între ei.

Multe familii din China, Rusia, și chiar din România sunt mărturii ale acestor drame.

Multe prietenii au fost distruse de această formă a păcatului, iar cei care se știu informatori, au trăit și trăiesc cu o povară grea, apăsătoare, în sufletul lor.

Chiar și Bisericile au trăit astfel de drame în comitetele lor, între pastori și între membrii Bisericilor.

De aceea, și noi îl putem înțelege pe David și avem nevoie de vindecare sufletească și de puterea Domnului ca să mergem înainte, pentru că aceste încercări pot apare în diverse forme, chiar și astăzi.

O primă rugăciune a lui David apare în 55:1-3 și ne spune greutățile prin care trece.

El se frământă și rătăcește, din cauza presiunii enorme puse asupra lui de adversari (apăsare, gălăgie, urmărire, nedreptăți).

Persecuția nu vine niciodată simplu, ci vine cu gălăgie, cu presiune din partea multora, cu urmărire, cu zarvă nedorită în jurul persoanei tale.

De aceea, David insistă ca Domnul să îi asculte rugăciunea.

Presiunea poate ajunge foarte intensă, încât ești cuprins de frică și ți-e teamă de tot felul de repercusiuni (4-5).

Dacă am putea am fugi cât mai departe să scăpăm de astfel de situații, sau dileme, și să găsim noi oportunități (6-8).

Ce este de făcut însă, atunci când nu poți fugi nicăieri?

Când nu îți poți da demisia?

Când nu poți ieși din grupul acela dificil?

Desigur că părăsirea grupurilor nocive și a persoanelor nocive, care îți fac rău fiind mereu nemulțumite și agresive, este un tratament foarte folositor.

Ne putem reveni mai ușor și să ne refacem sufletește, dacă schimbăm mediul.

Dar, ce-i de făcut, uneori, când nu se poate părăsi confruntarea?

Chiar și David a încercat să fugă de Saul, drept la Filisteni, dar nu a rezolvat problemele așa (exemplu, ).

Atunci avem nevoie să ne bazăm pe intervenția lui Dumnezeu, să ne întărim în rugăciune și în caracter.

David se roagă să vină un timp de confuzie peste adversarii lui, ca la Babel (9-11).

El constată că unii din prietenii lui l-au părăsit (12-14).

De aceea, dorește nimicirea totală a celor răi (15).

Desigur că, în cazul conflictului cu Saul sau cu filistenii, o asemenea rugăciune era mai ușor de spus.

Ce era de făcut, însă, atunci când tocmai fiul său Absalom l-a trădat și dorea să îi ia împărăția și viața?

Atunci David a ajuns foarte frământat de aceste dileme.

Neemia 4:1-5 și 6:1-14 sunt exemple asemănătoare, iar Neemia se roagă în sensul ca Domnul să își aducă aminte de aceste bârfe și presiuni, de oamenii care urzesc planuri rele... Rugăciunea lui Neemia este mai pașnică, mai controlată, dar ne dăm seama din ea că presiunile la care era supus erau foarte mari.

Gândește-te și la persecuțiile lui Daniel sau ale profetului Ieremia.

Cum ar trebui să fie rugăciunea noastră în situații de încercare și criză?

David este plin de încredere în Domnul – și la fel trebuie să fim și noi (16-19a ).

El ne aude și va domni cu dreptate.

Rugăciunea aceasta este continuată în 55:22-23.

Avem și aici un motto faimos: „Încredinţează-ţi soarta în mâna Domnului, şi El te va sprijini.

El nu va lăsa niciodată să se clatine cel neprihănit” (22).

Să observăm descrierea celor răi și să ne ferim de ea (19b-21).

Ei nu se mai tem de Dumnezeu și s-au împietrit total (nu mai este nădejde de schimbare – o judecată foarte radicală, 19).

Ei nu își țin cuvântul și legămintele, și îi atacă pe cei care sunt pașnici (20).

Ei vorbesc foarte mieros (ca untdelemnul, ca smântâna, 21), dar cuvintele lor sunt tăietoare ca săbiile.

Sunt oameni prefăcuți, ipocriți, ascunși.

Cum te poți feri de ei? Cum poți lupta cu ei? Doar prin ajutorul Domnului și perseverență înțeleaptă în bine.

David își încredințează soarta, sau destinul, în mâna Domnului (22).

În limba ebraică este vorba de moștenirea care se trage la sorți – încredințează-ți sorții în mâna Domnului.

El știe să ne dea o moștenire binecuvântată.

Nu există noroc, există paza și ocrotirea Domnului, binecuvântarea lui.

PSALMUL 56: RUGĂCIUNEA Păzirii DE VRĂJMAȘii MÂNDRI din exterior

Psalmul 56 urmează parcă același model cu psalmul 55.

De data aceasta, vrăjmașii sunt filistenii cei bine înarmați și trufași.

Ei îi priveau cu dispreț pe evrei, ca pe niște primitivi.

Este mai greu să te lupți atunci când ești disprețuit.

David se roagă ca Dumnezeu să îi arate îndurare (1-2).

Trebuie să ținem minte câteva lucruri importante.

Domnul ține cont de durerile și frământările noastre (8).

David își imaginează că Domnul are un burduf unde sunt strânse toate lacrimile și durerile noastre, că are o carte unde le scrie pe toate.

Dumnezeu nu le uită pe niciuna, ci ne ascultă întotdeauna.

Apoi, soluția noastră în primejdii, este cea din 56:3, „ Ori de câte ori mă tem, eu mă încred în Tine”.

Omul credincios își ține promisiunile față de Dumnezeu și îl laudă (10-13).

Aplicații

De ce credeți că subiectul atacului celor răi revine în psalmii lui David atât de des?

Creștinul poate fi cuprins vreodată de teamă?

Ce trebuie făcut atunci (56:3)?

Care sunt trăsăturile sufletești ale celor răi în psalmii 55-56?

Cum trebuie să fie rugăciunea noastră dacă ajungem în împrejurări de persecuție și presiune sufletească?

Cum trebuie să acționăm ca să avem o mărturie bună și să nu cădem de oboseală?