Binecuvântările ocrotirii Domnului, 57:1-6, 59:1-10

Introducere

Toți acești trei psalmi, 57, 58 și 59, au în introducere un titlu comun, „nu nimici” sau „nu distruge” (în ebraică al-tasheth, care apare doar în psalmii 57-59 și în psalmul 75). Este posibil să fi fost o melodie cunoscută atunci, fie o expresie des folosită, pe care a împrumutat-o și David. Ea poate fi chiar rugăciunea personală a lui David, deoarece el ia cerut adesea Domnului să nu îl lase la voia dușmanilor săi. Ocrotirea Domnului este singura speranță a lui David și, la adăpostul ei, regele vrea să fie un om cât mai drept. În același timp, îndemnul poate fi o interdicție de felul cu care David l-a oprit pe Abișai să îl ucidă, în peșteră, pe Saul (). Psalmii aceștia ne învață să prețuim și să cautăm ocrotirea Domnului, pentru că doar la El găsim adăpost și pază de amenințări și primejdii.

PSALMUL 57: RUGĂCIUNEA UNEI INIMI TARI

In situația dramatică a fugii de Saul, David a căutat scăpare într-o peșteră. De fapt însă, ocrotirea cea mai importantă i-o dădea Domnul. David cere mila Domnului și se încrede în Dumnezeu (1). El știe că Dumnezeu din ceruri îl aude (2), și ca va lucra în favoarea lui, trimițând o izbăvire din ceruri (3). În timp ce prigonitorii îi trimit insulte, Domnul îi trimite izbăvire. Aceasta este concluzia la care se oprește David în 57:3 (prima Oprire, shela). Singurul care poate îndrepta semnificativ situația este Dumnezeu, El poate acționa invers față de răutatea oamenilor. Nevoia de izbăvire se vede în 47:4-6. Primejdia este mare, iar violența vrăjmașilor este evidentă. David îi compară cu niște lei. Gurile lor varsă flăcări, au dinții ca sulițele și săgețile, iar limbile le sunt ca o sabie. Ei sapă gropi și capcane. Aici este a doua Oprire a psalmului (shela). Primejdiile prin care trecem pot fi redutabile. Ele ne pot face să ne încovoiem (6). Ultima parte a psalmului, 47:7-11, ne arată încrederea lui David, care știe că Domnul îl va izbăvi. Inima lui este tare și el este gata să cânte (7- 9). Bunătatea și credincioșia lui Dumnezeu sunt înalte cât cerurile (10- 11). El își va face cunoscută autoritatea și puterea pe pământ. Isaia 26:3 spune astfel: „celui cu inima tare, Tu-i chezăşuieşti (asiguri) pacea; da, pacea, căci se încrede în Tine”.

PSALMUL 58: JUDECAREA JUDECĂTORILOR NEDREPȚI AROGANȚI

Psalmul 58 închide un subiect deschis de David în psalmul 52, despre trădare și despre judecata nedreaptă. El are nevoie de ocrotirea Domnului în fața judecătorilor nedrepți. Într-un fel, vocea lui David se aseamănă aici cu plângerile lui Iov, când era acuzat pe nedrept.

Judecătorii nedrepți tac în fața abuzurilor și au inima plină de nelegiuiri ei înșiși (1-2). Ei au o istorie lungă de nedreptăți, parcă de când s-au născut (3). Încăpățânarea lor în facerea răului este remarcabilă. Ei își toarnă otrava în continuu ca un șarpe surd, care nu poate fi fermecat de nici un îmblânzitor de șerpi, oricât i s-ar cânta la ureche (4-5; psalmul sună de parcă David ar fi vizitat Egiptul sau India). De aceea, David cere Domnului să intervină (6-11). Armele (dinții) să le fie zdrobite, săgețile să li se tocească (6-7)! Să treacă din viață ca un melc care se topește și ca un embrion care nu mai apucă să se nască (8)! Este o mare ușurare când răutatea își pierde eficiența, când cei răi cad în anonimat. Aici David vine cu o imagini rare. Focul răutății lor să își piardă tot combustibilul, chiar înainte de a se aprinde (9). Victoria dreptății are parte de o comparație grea: pământul va fi plin de sângele celor răi (10). Isaia 26:21 are o idee asemănătoare, dar Apocalipsa 14:16-20 arată că judecată celor răi, va fi ca zdrobirea strugurilor în teascul mare al mâniei lui Dumnezeu. Domnul va judeca pământul și va răsplăti pe cei fără vină și fără prihană (11). Aceasta este o dorință legitimă, și când ne aducem aminte de atrocitățile comise de ISIS, califatul musulman, în Siria și Irak, împotriva creștinilor, dar și a multor altora, parcă dorim și noi o judecată aspră împotriva lor, cât mai curând. Se mai potrivește aici rugăciunea „nu nimici”?

PSALMUL 59: JUDECAREA VRĂJMAȘILOR AROGANȚI

Al treilea psalm, 59, este dedicat și el pentru directorul cântăreților și are tema „nu nimici”. Situația este mai dramatică decât cele dinainte, și, cronologic, ea a avut loc înaintea evenimentelor din ceilalți psalmi. De data aceasta, Saul își trimisese soldații să îl omoare pe David acasă la el (). David înțelege foarte bine că doar la Dumnezeu este ocrotirea. Cei răi fac planuri, trădează și stau la pândă (1-3). David protestează că este nevinovat (3), dar deși este fără vină, dușmanii lui tot îl urmăresc (4). Urmărirea lor îl intimidează pe David pentru că ei urlă și dau ocol cetății, și se mândresc că nimeni nu îi aude (6-7 și 14-15). Adeseori, cei răi se poartă în mod intimidant: sunt mândri, acționează zgomotos și la vedere ca să ne temem de ei. Scăparea lui David este la Domnul. Noi suntem speriați de ei, dar Dumnezeu râde de cei răi (8). Râsul lui Dumnezeu (8) este mai tare decât batjocurile oamenilor (6-7). Cum trebuie să fie pedeapsa lui Dumnezeu pentru cei răi? Totală sau parțială? David arată îndurare, dar ar vrea ca ei să fie dați de exemplu și să fie prinși în minciuna și mândria lor (11-12). Între acești dușmani se află Saul, care îl urmărește chiar și în peșteri, să îl ucidă, ca în , sau îi împresoară casa și îl pândește să îl omoare – ca în . De asemenea, între ei se află și judecătorii nedrepți din , care ne amintesc de prietenii lui Iov, care ajung și ei judecători nedrepți și acuzatori. Dilema rugăciunii lui David se vede bine în 59:11 și 50:13, unde David, spune o dată, Doamne nu-i nimici, iar a doua oară spune, Doamne, nimicește-i. Pentru David, Domnul este turnul lui de scăpare (și 16 și 17), adăpostul său de încredere – și la fel este și pentru noi.

APLICAȚII:

Cum își manifestă cei mândri răutatea lor?

Cum încercă cei răi să îi întimideze pe copiii lui Dumnezeu?

Cum este Domnul adăpostul nostru în vremuri dificile? Cum a fost adăpostul lui David, în timpul vieții lui?

Cum a fost adăpostul lui David, în timul vieții lui? De ce și cum poate fi inima noastră tare în credință în Dumnezeu? Cum va judeca Domnul pe cei violenți și nedrepți, în final? Ce trebuie să facem noi, cei credincioși, până în ziua judecății finale, în această privință?

De ce și cum poate fi inima noastră tare în credință în Dumnezeu?

Cum va judeca Domnul pe cei violenți și nedrepți, în final? Ce trebuie să facem noi, cei credincioși, până în ziua judecății finale, în această privință?