Binecuvântarea prezenței Domnului

Introducere

PSALMUL 63: PSALMUL ALIPIRII DE DUMNEZEU

La fel ca alți psalmi dinainte (psalm 57), și acesta este compus pe când David se ascundea în pustiul din Iuda. Aici, departe de Saul, David găsește liniștea rugăciunii. Pustiul nu este un loc creat de Dumnezeu ca o binecuvântare, dar el poate fi folosit de Dumnezeu spre binecuvântarea noastră. Pustiul este, de fapt, un loc al sărăciei, al lipsei, al încercării, al disciplinării. Când ne aflăm într-un pustiu fizic sau spiritual putem să înțelegem mai bine nevoia de viață, de prezență a Dumnezeu. De aceea, putem și noi găsi, alături de David, câteva din adevărurile spirituale pustiului, cum sunt următoarele: Sufletul și trupul ne tânjește după Dumnezeu, el dă mântuire sufletului și înviere trupului. Prezența Domnului și bunătatea lui sunt mai de preț decât viața – de aceea îl lăudăm pe El și ne bucurăm de gloria Lui. Prezența Domnului este ca o hrană bogată, iar veghea tristeții din timpul nopții ajunge ca o masă îmbelșugată. Când Domnul este ajutorul nostru, ne bucurăm, chiar și în pustiu. Când sufletul ne este alipit de Domnul, vedem sprijinul puterii lui, căci El judecă drept pe cei răi și mincinoși.

PSALMUL 64: PSALMUL SUPRAVIEȚUIRII SUB ASEDIUL RĂUTĂȚII

Psalmul 63 l-a recunoscut pe Domnul ca împărat al dreptății, care vine ajutorul credinciosului în puștiul încercărilor și îi pedepsește pe cei răi și mincinoși. Acum, psalmul 64 stăruie mai mult asupra aceștei dreptăți împotriva vrăjmașilor. Nu se știe când l-a compus David, dar se referă la dușmanii săi care îl vorbesc de rău.

Cum acționează bârfa (3-6)? Bărfa este gălăgioasă. Bârfa spune minciuni. Bârfa nu spune tot, implică și insinuează lucruri încă mult mai rele decât cele spuse. Bârfa taie ca o sabie, străpunge ca o săgeată. Bârfa acționează în ascuns. Bârfa arată că în suflet este o prăpastie adâncă a răutății, făcută ca alții să cadă în ea. Bârfa acționează planificat, nu spontan, ea are un plan rău și o țintă tricăloasă.

Cum acționează omul lui Dumnezeu (1-2, 7-10)? David se temea de bârfă. El cere ocrotirea Domnului. El nu răspunde cu bârfă, la bârfă. El se roagă. Domnul are și El, ca răspuns, săgețile sale. La fiecare săgeată de bârfă, Domnul are o săgeată de pedeapsă. Judecățile lui aduc dreptate și scăpare pentru cei credincioși și drepți.

PSALMUL 65: PSALMUL RODIRII ȘI AL EVANGHELIZĂRII LUMII

Într-un fel, psalmul 65 se aseamănă cu psalmul 19, dar este în ordine inversă. În psalmul 19, David se bucură de natură, apoi se roagă, aici David se roagă, apoi se bucură de felul în care Dumnezeu lucrează în natură. Totuși, ultima parte a psalmului 65 vorbește și despre felul în care Dumnezeu lucrează în viața omului și a popoarelor. Psalmul 65 chiar este un psalm care descrie adevăruri de bază ale mântuirii noastre. Versul 1 sună în limba ebraică astfel „pentru tine, Doamne, în liniște, laudă!” Unii au tradus însă „te așteaptă lauda”, iar Cornilescu scrie „cu încredere, Dumnezeule, vei fi lăudat!”. Uneori, lauda începe cu liniște, sau chiar rugăciunea în liniște este o laudă puternică, plină de încredere. Nevoia noastră de salvare, de mântuire, este atât de acută, încât este o mare mângâiere să știm că Dumnezeu ascultă rugăciunile și ne iartă (2). Dumnezeu este cel ce ascultă rugăciunile și răspunde cu minuni (5). Acesta este motivul pentru care „toți oamenii vor veni la Dumnezeu” (v.2). Fericirea celui iertat este că Dumnezeu îl alege și îl primește în prezența Sa (4). Aici poate fi vorba despre alegerea lui David, ca împărat, dar și de alegerea noastră ca să venim la credință. Aici sunt două adevăruri: Dumnezeu alege, și ne primește, când venim la El. Biblia spune că Hristos nu respinge pe nimeni din cei ce vin la El cu credință (Ioan 6:37). El are putere să intervină în istorie și să liniștească zarva răzvrătită a popoarelor (7) și să aducă liniște și bucurie prin minunile sale. Evanghelia va ajunge în toată lumea – și în Est și în Vest (8). Psalmul se încheie cu prezentarea rodirii în natură – dar o rodire asigurată de Dumnezeu (9-13). Lucrările câmpului și creșterea vitelor sunt aici o metaforă a lucrării mântuirii și a lucrării Domnului în istorie. Dumnezeu dă apă și cunoaștere și udă brazdele, apoi sfărâmă bulgării răzvrătiți, apoi dă iarăși apa lucrării Duhului, și binecuvintează restaurarea sufletului și creșterea omului nou. La timpul potrivit, anul este încununat cu belșug – Domnul secerișului aduce un seceriș îmbelșugat și bogăție de turme. Versetele 12-13 vorbesc despre un timp al binecuvântării peste întregul pământ, plin de bucurie și împlinire. Agricultura devine astfel o imagine puternică despre mântuirea oamenilor.

APLICAȚII:

Este sufletul tău alipit de Dumnezeu? Încercările vieții, pustiul spiritual, te-au depărtat de Dumnezeu sau te-au apropiat de El? Cum explici lucrul acesta?

Care sunt primejdiile și distrugerile bârfei? Cum putem să îi facem față? Cum să ne ferim de bârfe?

Cum începe lauda adusă lui Dumnezeu? De ce oamenii vor veni cu toții la Dumnezeu (psalm 65)?

Cum folosește David imaginea agriculturii ca să descrie lucrarea lui Dumnezeu în istorie și în sufletul nostru?