Binecuvântarea perseverenței sfinte

Introducere

Psalmul 70 este un psalm al strigătului de ajutor intens, la Dumnezeu. Psalmul 71 este un psalm al perseverenței sfinte. Viața creștină nu are o pauză la bătrânețe, ci ea continuă, cu luptele ei și cu victoriile ei spirituale și la vârste înaintate.

PSALMUL 70: PSALMUL DEPENDENȚEI DE DOMNUL

Psalmul 70 se aseamănă foarte mult cu psalmul 40:13-17. Ceea ce uneori este doar o parte din rugăciunile noastre, poate deveni, oricând, subiectul central, tema unică a unei rugăciuni noi. Se vede, în același timp, că psalmii lui David au fost folosiți în diverse forme, mai lungi sau mai scurte. În mod deosebit, în psalmul 70, apare de două ori un strigăt intens după venirea cât mai grabnică a ajutorului lui Dumnezeu. Această repetare care arată bine nevoia lui David, dar și nevoia noastră după intervenția grabnică a lui Dumnezeu: grăbește, Dumnezeule (v.1), Doamne nu întârzia (v. 5)! Uneori, pur și simplu, nu mai rezistăm și avem nevoie de ajutorul Domnului. Cuvintele acestea arată sinceritatea lui David și nevoia lui. Deși Dumnezeu l-a ajutat întotdeauna și nu a întârziat vreodată, noi simțim foarte intens criza și încercările și îl rugăm pe Domnul să nu întârzie. Foarte interesant, în Apocalipsa 6:10 sufletele martirilor sunt amintite și ele cu o astfel de cerere, pentru că „strigau cu glas tare şi ziceau: Până când, Stăpâne, Tu, care eşti sfânt şi adevărat, zăboveşti să judeci şi să răzbuni sângele nostru asupra locuitorilor pământului?” Practic, vine un timp când nu te mai poți ruga Domnului decât cu cereri foarte precise. Adversarii care se bucură de înfrângerile noastre și strigă cu satisfacție „Aha! Aha!” vor fi lăsați de rușine. Cei ce caută să nimicească trebuie opriți. Aceasta este rugăciunea lui David. Oare va răspunde Dumnezeu? Lui David i se pare că Dumnezeu întârzie. Așteptarea răspunsului Domnului este adesea foarte dificilă. În viața lui David, a existat mereu un răspuns pozitiv la această rugăciune. Prigonirea expresă poate avea și alte răspunsuri în viața noastră. Noi nu am primit o chemare să fim regi, ca David, ci o chemare să mărturisim numele lui Hristos. În ce ne privește, versetele 4-5 rămân foarte actuale și potrivite: „4. Toţi cei ce Te caută să se înveselească şi să se bucure în Tine! Cei ce iubesc mântuirea Ta să zică neîncetat: "Preamărit să fie Dumnezeu!"... 5. Eu sunt sărac şi lipsit: grăbeşte să-mi ajuţi, Dumnezeule. Tu eşti ajutorul şi izbăvitorul meu: Doamne, nu zăbovi!” Versetul 5 aduce cu el o comparație frumoasă între noi și Dumnezeu, „eu” și „tu”: Tu, Domnul, ești ajutorul și eliberatorul meu, eu, omul, sunt sărac și lipsit. Aceasta este o stare de dependență totală de prezența Domnului, care este baza vieții de rugăciune.

PSALMUL 71: PSALMUL PERSEVERENȚEI CREȘTINE

La fel ca în psalmul 70, și în psalmul 71, David se roagă ca Domnul să nu întârzie în intervenția sa (71:12, „vino degrabă în ajutorul meu!”). În plus însă, psalmul 71 este un psalm al perseverenței, al continuității vieții de credință, o rugăciune a unui credincios în vârstă, care a avut și continuă să aibă nevoie de ajutorul Domnului și la bătrânețe, pentru că vârsta înaintată vine cu încercările și greutățile ei (5, 9, 17-19). Este rugăciunea regelui David la bătrânețe, și se potrivește foarte bine cu viața lui Ieremia, la bătrânețe (este posibil chiar să fi fost compus de Ieremia, care să fi luat unele cuvinte din psalmii lui David. Într-adevăr, versetele 1–3 amintesc de psalmul 31:1–3, iar 5–6, 17 de psalmul 22:10– 11). Psalmistul cere ocrotirea Domnului în 1-3. Chiar și la vârstă înaintată, Domnul este în continuare refugiul și scăparea noastră (1, 3), eliberatorul nostru (2), nădejdea noastră (1, 5, 14), cel care ne susține (6). Toată viața noastră este în mâna lui, de la naștere la tinerețe, din tinerețe până la vârstă înaintată (4-6). Apostolul Pavel amintește de acest gând în Galateni 1:15, iar David meditează mai detaliat asupra acestei alegeri în Psalmul 139. Profetul Isaia redă cuvintele Domnului astfel, în Isaia 46:4, „pînă la bătrîneţea voastră Eu voi fi Acelaşi, pînă la cărunteţele voastre vă voi sprijini. V-am purtat, şi tot vreau să vă mai port, să vă sprijinesc şi să vă mîntuiesc”. Dumnezeu ne cunoaște de la naștere, este lângă noi în tinerețe, și știe și încercările bătrâneții, ca să ne țină sub paza sa, în continuare. În versetele 9-13, cu deosebire, cel credincios și în vârstă se roagă să fie păzit de slăbiciunile și primejdiile vârstei înaintate. La vârsta aceasta puterile sunt mai puține, ne părăsesc (9). Vrăjmașii se simt încurajați să își ducă pe mai departe atacurile, și mai aprig (10). Ei îi amenință viața celui crefincios și se sfătuiesc între ei (10, 13). Ei cred că la bătrânețe, Dumnezeu nu își mai ajută credincioșii și nu mai este nimeni să îi scape (11). Există destule exemple în privința aceasta, chiar în Biblie: David, Ieremia, Daniel. Pentru unii, vârsta înaintată este un semnal pentru acuzații, atacuri, nedreptăți. Dumnezeu însă rămâne și atunci ajutorul nostru. Cuvintele lui Pavel cel în vârstă, din 2 Corinteni 4:16-5:8, sunt de un mare ajutor pentru noi, în asemenea situații. Versetul 7 este mai greu de înțeles. Într-un fel, situația celui credincios este o minune, izbăvirea sa este, de asemenea, o mirare. Cine este cel ce i-a venit în ajutor? Domnul, și de aceea, îl vom lăuda în 54 Psalmi 42-fiecare zi. În alt fel, cel credincios este el însuși o minune, pentru că în el se văd și slăbiciunile omenești, și puterea Domnului. În noi sunt la lucru, ca într-un vas de lut, puterile mărețe ale lui Dumnezeu (2 Corinteni 4:7). Curaj, credincioșie, sfințenie, într-un om cu trup trecător. Ca răspuns la izbăvire, credinciosul în vârstă, știe că el va continua să nădăjduiască în Domnul (14). El va aduce mărturie despre dreptatea și lucrările puternice ale Domnului (15-16). Cine îl laudă pe Domnul la tinerețe (17), îl va lăuda și la bătrânețe (18). De fapt, mărturia despre felul în care a lucrat Dumnezeu în viața noastră este o slujbă și o oportunitate specială a bătrâneții. Cei în vârstă pot să spună „neamului de acum”, noii generații, precum și generației care va veni, Cine este Domnul și cum a lucrat El (18-20). Astfel, toți vor ști că Dumnezeu ne trece prin necazuri, dar mâna lui puternică ne scoate din ele, ne dă iarăși viața (20). Care este mărturia noastră, dacă suntem în vârstă, față de cei tineri? Cum ascultăm, dacă suntem tineri, mărturia celor în vârstă și cum suntem încurajați de ei? Psalmul se încheie cu o dedicare deplină pentru lauda Domnului (22- 24). Cu bucurie, cu sunet de instrumente (alăută, harfă), cel credincios va lăuda pe Domnul pentru că i-a izbăvit viața, sufletul (22-23). El știe că Dumnezeu, în dreptatea sa, îi va face de rușine pe vrăjmașii săi (24). De asemenea, el se roagă ceva neobișnuit, în versetul 21, iar Domnul este gata să asculte, dacă îi suntem credincioși: „Înalţă-mi mărimea mea, întoarce-Te şi mângâie-mă din nou!”. Este Dumnezeu interesat de cariera noastră, de mărturia de ansamblu a vieții noastre, de un ultim cuvânt cu tărie? Da, Domnul ne va da o mărime deosebită a mărturiei dacă îi suntem credincioși, și aici, și în veșnicii.

Aplicații

De ce uneori ne rugăm ca Domnul să intervină mai grabnic, mai repede? De ce ne este greu să așteptăm intervenția Domnului?

Ce ne spune psalmul 70 despre depinderea de Domnului?

Care sunt temerile tale legate de bătrânețe?

Ce putem învăța din încercările lui David, Ieremia și Daniel, pe care leau avut la vârste înaintate (65-75 de ani)?

Care sunt oportunitățile specifice vieții creștine la vârstă înaintată, în relație cu generațiile mai tinere? Suntem gata să ascultăm mărturiile celor în vârstă, sau le disprețuim?

Ce încurajări găsim în 2 Corinteni 4:7-5:8, cu privire la încercările vârstei înaintate?

Se încheie războaiele spirituale la bătrânețe? Dar șirul victoriilor se oprește? De ce da, de ce nu?