Începutul Bisericii: Un Duh nou

Introducere

Faptele apostolilor este singura carte din Noul Testament în care este descrisă coborârea Duhului Sfânt la Sărbătoarea celor dintâi roade (Cincizecime – la 50 de zile după Paști). Descrierea este frumoasă și amplă. Doar evanghelia lui Ioan mai vorbește despre acest eveniment în puține cuvinte în Ioan 7:38-39, „Cine crede în Mine, din inima lui vor curge râuri de apă vie, cum zice Scriptura. Spunea cuvintele acestea despre Duhul pe care aveau să-L primească cei ce vor crede în El. Căci Duhul Sfânt încă nu fusese dat, fiindcă Isus nu fusese încă proslăvit.” Duhul Sfânt este trimis de Tatăl, fiind promisiunea lui, și vine prin Hristos, fiind revărsat de el (Fapte 1:4,5,8, Fapte 2:17, 33, 38). El înnoiește viața creștinului, fie că este evreu, fie că este dintre celelalte popoare ale lumii, păgâne. El vine doar în urma credinței în Hristos și ne inspiră la lucrări mari, care duc mântuirea lui Dumnezeu în lume și o dezvoltă crescând Împărăția lui Dumnezeu. Trebuie neapărat să trăim fiind plini de Duhul Sfânt, ca să avem impact.

FAPTE 1: O ECHIPĂ COMPLETĂ

Începutul Bisericii nu poate avea loc, într-adevăr, fără câteva condiții: învierea și înălțarea lui Hristos, completarea echipei de 12 apostoli martori ai vieții și lucrării și învățăturii lui Hristos, și coborârea Duhului Sfânt (Fapte 1), care dă putere Bisericii în misiunea ei. Fără învierea lui Hristos și fără înălțare, nu se vedea victoria completă împotriva păcatului, acceptarea jertfei de pe cruce și glorificarea completă a lui Isus, la dreapta Tatălui. Într-un fel, Faptele Apostolilor reprezintă faptele creștinilor conduși de Isus cel înviat, prin Duhul Sfânt. Fără o echipă completă de 12 apostoli, era dificil să se înceapă evanghelizarea lui Israel, care în mod istoric, era compus din 12 seminții. Pe de altă parte, lucrul acesta ne arată ce importantă este echipa de lucru. La această echipă, în Fapte se adaugă, în timp și alte echipe: echipa diaconilor, echipele misionarilor, etc. Lucrarea creștină nu se face de unul singur, ci doar în echipă, capul fiind Hristos. În ce privește venirea (sau revenirea) Duhului Sfânt, era nevoie, de o coborâre clară, în putere, a Duhului Sfânt ca mântuirea să înceapă să fie vestită cu succes. După ce Duhul Domnului s-a retras și și-a

limitat acțiunea în om, după căderea în păcat, iar viața omului s-a scurtat (Geneza 6:3), și după ce slava Domnului a părăsit templul și Ierusalimul idolatru (Ezechiel 11:23), nu se putea vorbi despre mântuire, dacă Duhul Sfânt nu venea din nou între oameni. Între înviere și înălțare, ucenicii au continuat să se întâlnească cu Isus și au participat la masă împreună (acesta este contextul întrebărilor din Fapte 1:6-8, când erau strânși împreună). Domnul nu le-a răspuns la toate întrebările, ci i-a asigurat doar că există răspuns la toate și că toate răspunsurile sunt în mâna lui Dumnezeu Tatăl. Și noi ar trebui să fim liniștiți că toate acestea sunt pe mâini bune. Domnul Isus a hotărât un alt program pentru noi: să vestim și să trăim evanghelia. Cei de atunci, au fost sfătuiți să nu înceapă nimic înainte de venirea Duhului Sfânt, și ei au ascultat. Și pentru noi principiul rămâne același – toate inițiativele de evanghelizare să le facem prin puterea și curăția Duhului Sfânt.

Fapte 2: Revărsare a Duhului Sfânt

În Fapte 2 vedem descrierea detaliată a coborârii Duhului Sfânt peste credincioșii din Ierusalim. Această coborâre a Duhului Sfânt este, de fapt, o trimitere făgăduită de Tatăl, pe care ucenicii au așteptat-o în Ierusalim, și pe care Isus le-a anunțat-o, precum și o revărsare sau „turnare” făcută de Isus Hristos, Fiul glorificat, din ceruri (2:33). Ea a avut semne speciale din care unele s-au repetat în anumite situații esențiale, ca să se înțeleagă de către toți, în primul rând de către apostoli, în ce direcție trebuie să meargă mai departe creșterea Bisericii, cum ar fi evanghelizarea celor semi-păgâni – din Samaria, Fapte 8; evanghelizarea păgânilor și a rudelor lor – cum este cazul centurionul Corneliu, Fapte 10-12; sau recuperarea celor cu învățătură incompletă ori greșită – cum au fost ucenicii lui Ioan Botezătorul, în Fapte 19:1-7. Venirea și plinătatea Duhului a fost interpretată greșit de cei necredincioși și luată în râs, la început, ca o formă de beție. Bucuria celor credincioși care au trăit această minune în Ierusalim a fost însă foarte mare și ei au fost în stare să vestească evanghelia în limbile tuturor veniți la Ierusalim cu ocazia Cincizecimii. În mod special, Dumnezeu a făcut să se întâmple așa ca toți iudeii și prozeliții veniți la sărbătoare, vreo 500,000 sau mai mulți, să poată auzi despre Hristos și despre venirea mântuirii, prin El. Petru a predicat tuturor celor prezenți în evreiește, în Fapte 2, dar atenția lor fusese deja captată de mesajele scurte și pline de laudă ale ucenicilor care vorbeau în dialectele proprii ale vizitatorilor (așa spune Scriptura în Fapte 2:6).

Venirea Duhului Sfânt – și deci, și nașterea din nou, sunt promise tuturor celor care cred în Numele lui Isus Hristos (Mesia) și se pocăiesc (2:38-39). Pocăința și botezul în Numele lui Isus (Nume divin, Numele Sfintei Treimi) se face spre iertarea păcatelor și arată dorința clară de un nou început în viață. Atunci se primește și darul Duhului Sfânt, adică nașterea din nou și darurile noii vieți spirituale. Pocăința și credința în Hristos sunt absolut necesare pentru primirea Duhului Sfânt, dar botezul în apă este un semn al înnoirii vieții prin Hristos. Sutașul Corneliu și familia lui au primit Duhul când au crezut, înainte de a fi botezați în apă (Fapte 10:43-48). Duhul nu vine peste nimeni dacă nu credem mai întâi în Numele lui Isus Hristos, ca Mesia divin, salvator și ca Domn (Fapte 19:1-7). Ești gata să trăiești prin Duhul Sfânt? Ești gata să asculți de El, de îndemnul și călăuzirea lui, de mustrările lui? Duhul Sfânt este puternic și bogat în har, și este suficient pentru înnoirea spirituală a credincioșilor din toată istoria (Fapte 2:39). Suntem chemați să trăim și să slujim Domnului într-un Duh nou, în ascultare, sfințenie și putere, într-un nou legământ, al lui Hristos (Romani 7:6).

Aplicații

De ce lucrarea în echipă este importantă pentru creștini? Ce echipe vedeți în Faptele apostolilor?

Care au fost condițiile pentru coborârea Duhului Sfânt?

Ce le-a spus Isus ucenicilor despre misiunea lor în lume? Ce le-au spus îngerii atunci când Isus s-a înălțat la cer?

Care au fost semnele coborârii Duhului în Fapte 2? Care din ele s-au repetat în cazul pocăinței lui Corneliu (Fapte 10)? Dar în cazul celor întorși la Dumnezeu, în Samaria (Fapte 8)? Dar în cazul celor aproximativ 12 ucenici ai lui Ioan (Fapte 19)?

Care sunt lucrările esențiale ale Duhului Sfânt, în ce privește pornirea și organizarea misiunii și lucrărilor Bisericii?

Cum vezi lucrarea Duhului Sfânt în viața ta personală, în familia ta, în participarea ta la viața și misiunea (lucrările) Bisericii? Te bazezi pe această făgăduință a lui Dumnezeu?