O slujire dinamică și sfântă

Introducere

Slujirile în Biserică au devenit curând variate, dinamice. Părea de la sine înţeles că orice activitate în Biserică trebuie adusă pe temelia unei vieţi sfinte, pe temelia curajului mărturiei şi pe dedicare. Întrun fel, aceste două capitole ne aduc aminte de poporul Israel, în pustiul Sinai și pe drumul Exodului, sub conducerea lui Moise, Aaron şi Iosua. În Fapte 5 învățăm despre dărnicie și cinste prin întâmplarea cu cei doi soți Anania și Safira, apoi despre mărturie şi izbăvirea Domnului în persecuţie (Ioan şi Petru). În Fapte 6 vedem nevoia de soluţii spirituale practice, în situaţiile de neînţelegere sau de criză care pot apărea în Biserică.

FAPTE 5A: UNITATEA FAMILIEI ȘI A BISERICII SE BAZEAZĂ PE SFINȚENIE, ARMONIE ȘI SLUJIRE

Exemplul dărniciei lui Barnaba, din Fapte 4:33-37, a fost urmat de mai mulți credincioşi. El era un om bun și influent, un levit învățat, bun predicator și bun consilier, iar familia lui era din Cipru. Se pare, deci că familia sa avea proprietăți și în Cipru și în Ierusalim. De aceea, el s-a gândit la un moment dat, să vândă un ogor deţinut în Ierusalim și să doneze banii Bisericii. Această dărnicie a devenit un model foarte îndrăgit, iar nevoile primilor creştini erau mari, pentru că mulţi erau săraci, în Imperiul roman. Anania și Safira sunt doi credincioşi din Ierusalim, care aveau un teren şi au dorit să fie şi ei darnici. Totuşi, necinstea s-a strecurat subtil, pentru că au vrut nu doar să fie darnici, dar să pară că sunt şi ei la fel de generoşi ca Barnaba şi dau tot câştigul la Biserică. Această atitudine arăta însă o anumită invidie, o dorinţă de laudă necuvenită, și acceptarea minciunii. Așa se face că în secret, ei s-au gândit să păstreze o parte din preț pentru ei, iar cealaltă parte să o doneze şi să pretindă că acela era prețul întreg. Au fost gata să mintă pentru acest lucru, şi din păcate, au murit pentru minciuna lor. Biblia nu ne spune cât au păstrat și cât au donat, sau cât trebuia să păstreze, dar ne spune că nesinceritatea lor a fost gravă. Poate că şi noi suntem atraşi de acest păcat, dacă dorim să părem mai buni decât suntem, şi să ne lăudăm cu asta, să primim mai multă glorie decât merităm. În acest context, apostolul Petru ajunge, în mod neașteptat, un judecător sever al fraților săi, Anania şi Safira, dar bazat pe inspiraţia Duhului Sfânt, nu pe asprime firească. El îi ceartă sever după ce îi confruntă cu păcatul lor, şi îi mustră că au dorit să mintă pe Duhul Sfânt. Pedeapsa dată este moartea pe loc și ne aduce aminte de poftele și nesinceritatea lui Acan, din Vechiul Testament (Iosua 7). Să

nu mințim pe Duhul Sfânt și să nu căutăm glorie omenească în Biserică. Să slujim după posibilități și nevoi, cu toată bucuria și sfințenia. Dărnicia este foarte importantă, dar nu mărimea darului, ci bucuria inimii şi sinceritatea dăruirii contează. Nu există reguli despre mărimea dărniciei, în Noul Testament, dar există despre sinceritate şi sfinţenie. Să fim atenţi, deci, cu privire la dărnicie, sfințenie și sinceritate.

FAPTE 5B: MĂRTURIA BUNĂ TRECE UNEORI PRIN PERSECUȚIE

În urma acestor întâmplări, numărul celor ce începeau să creadă a devenit tot mai mare (5:14), dar, în acelaşi timp, erau şi mulţi care stăteau deoparte, pentru că le era teamă (5:13). Era o teamă sinceră de Dumnezeu, sau era o teamă că, fiind şi ei necinstiţi, ar putea să fie pedepsiţi în vreun fel, dacă devin creştini? Dumnezeu a lăsat să se întâmple vindecări şi minuni ca în vremea lui Hristos (5:15-16). În timp ce mulţi erau plini de admiraţie, capitolul 5 se încheie cu persecuţia venită de la autorităţile invidioase (5:17, 33). O mărturie bună şi curajoasă, atrage adeseori şi o împotrivire pe măsură (5:12-42). Domnul însă are resurse speciale pentru asemenea vremuri. El are resurse speciale pentru orice vremuri. În Fapte 5, El şi-a trimis îngerul să îi scape pe apostolii întemniţaţi şi i-a trimis să predice în continuare evanghelia. Nu întotdeauna au loc asemenea izbăviri în viaţa creştinilor persecutaţi, dar Dumnezeu îşi onorează mereu Cuvântul, mărturia lui Hristos, şi lucrarea Duhului Sfânt. Aici începe aventura vieţii fiecărui credincios şi putem fi siguri de un lucru: prezenţa Domnului este plină de putere, iar El îşi va glorifica lucrarea mântuirii întotdeauna. În final, în faţa persecutorilor, apostolii aduc o mărturie foarte frumoasă (5:29-32), care ar fi bine să fie şi mărturia noastră. Dumnezeu care a lucrat în istorie, l-a confirmat pe Hristos ca Domn şi Mântuitor, prin înviere şi înălţare, şi dăruieşte prin El pocăinţa şi iertarea păcatelor. Mărturia apostolilor este cu noi (se numește Noul Testament) şi, la fel, şi prezenţa, puterea şi lucrarea Duhului Sfânt. Pentru cei care doresc să fie mai neutri şi obiectivi, mărturia rabinului Gamaliel, în şedinţa sinedriului, este importantă (5:34-40). Multe mişcări sociale şi teologice au existat şi vor mai fi în istorie. Mulţi lideri vor veni cu multe promisiuni. Ei vor trece, iar mişcările lor se vor destrăma, însă evanghelia va rămâne. Cine se împotriveşte lui Hristos se va trezi că luptă chiar împotriva lui Dumnezeu.

FAPTE 6: NEAJUNSURILE SE REZOLVĂ PRIN CONSULTARE, PRIORITĂȚI CLARE, ȘI DUH SFÂNT

Al doilea mare eveniment din acest început glorios al Bisericii este rezolvarea neînţelegerilor şi organizarea Bisericii prin alegerea unor diaconi cu caracter frumos (cap. 6). Dumnezeu nu a lăsat o anume organizare detaliată, pentru Biserică, ci numai linii generale. El ne-a lăsat ca în funcţie de nevoi, şi cu înţelepciunea Duhului Sfânt, să desemnăm noi slujiri şi slujitori după cum este nevoie. Astfel, deşi nu sunt numiţi „diaconi”, Biserica alege aici 7 slujitori de tip diaconi, care să aibă grijă de ajutoare, de neînţelegeri sociale şi, bineînţeles, să predice cuvântul. Ne atrage atenţia lista de calităţi necesare: şapte bărbaţi, vorbiţi de bine, plini de Duhul Sfânt şi înţelepciune, ordinaţi în slujbă de către Biserică. În Noul Testament apare şi cuvântul „diaconiţă”, dar aici nu au fost aleşi decât 7 bărbaţi. Este interesant că deşi este vorba de administrarea unor ajutoare, între calităţi apare plinătatea Duhului şi înţelepciunea, iar Ştefan este un evanghelist excelent. Este important, deci, ca în orice slujire a Bisericii cei implicați să fie oameni spirituali şi de caracter. Desigur, aici poate interveni o întrebare: care sunt trăsăturile unui om spiritual şi de caracter? Rugăciunea, bunătatea? Respectul, seriozitatea? Părtăşia, citirea Scripturii? Sensibilitatea, hărnicia? Curăţia, fidelitatea? În același timp, observăm încă o calitate a apostolilor: ei au ales diaconi dintre evreii de limbă greacă. Toți diaconii aleși să rezolve aceste probleme, poartă nume grecești. Nu au pus responsabili din alte grupuri, ci chiar din grupul de oameni nedreptățiți, astfel încât în Biserică să fie cât mai multă transparență și cât mai multă responsabilitate. Cu aceea ocazie, nu doar s-a inventat alegerea de diaconi, dar s-a definit mai bine şi slujirea apostolică. Apostolii şi-au dat seama că natura mărturisitoare sau proclamatoare a slujirii lor trebuie să fie prioritară. Ei se vor dedica rugăciunii şi vestirii cuvântului, iar milostenia şi slujirile sociale vor fi preluate de alţii. Este interesant că ei sunt cei ce pornesc noua organizare, dar că ei prezintă viziunea către adunare, şi cu toţii votează apoi propunerea lor. Decizii fără consultare şi fără vot în plen, nu ar trebui să existe în Biserică. Modelul din Fapte 6 este un model foarte bun de conducere a Bisericii.

Pe urmă, de ce cred apostolii că sunt importante rugăciunea şi vestirea evangheliei? Prima ne menţine în legătură cu Domnul, prin Duhul, cu smerenie şi consecvenţă. Cea de a doua este slujirea către lume, continuând trimiterea dată de Hristos. În ambele este nevoie de oameni sfinţi şi dedicaţi, oameni de caracter, care să dea tonul și direcția inițiativelor şi să ofere învăţătură matură.

Aplicații

În câte feluri se poate arăta necinstea sau nedreptatea şi în Bisericile de azi şi cum ne putem feri de aceste neajunsuri și defecte omenești?

A fost viabilă pe termen lung soluţia vinderii averilor şi dăruirea fondurilor către Biserică (apostoli)? Ar fi practică și astăzi?

Ce contează la Dumnezeu: mărimea darului sau curăţia inimii şi bucuria dărniciei? Verifică-ți propria dărnicie!

Care au fost condiţiile puse în Fapte 5 pentru slujirea diaconală din Biserica primară? Sunt toate aplicabile astăzi? Ce fel de diaconate avem astăzi în Biserică, pe ce domenii? Ce roluri pot avea bărbaţii şi femeile în slujirile diaconale?

De ce slujirile pastorale trebuie să fie axate pe rugăciune şi vestirea Cuvântului? Ce câștigăm dacă urmăm modelul apostolilor din Fapte 6? Ce se pierde dacă pastorii se vor ocupa și de slujirea diaconilor?

În ce fel de slujire ești implicat sau implicată în viața Bisericii tale, în care ești membru (sau membră)?