Convertiri cu impact: samaritenii, famenul etiopian, Saul,

Introducere

Convertirile din Fapte 8-9 sunt convertiri cu mare impact și se referă la transformarea unor oameni de la extremele societăţii. Pe ansamblu, în Fapte Apostolilor 8-12 este vorba despre continuarea misiunii dincolo de Ierusalim, între păgâni, dar în mod special cazurile din Fapte 8-9 arată că Dumnezeu este gata să schimbe viața unor oameni considerați cazuri fără speranță, imposibil de ajutat. Astfel, samaritenii se întorc la Dumnezeu, deși aveau numeroase probleme cu magia și vrăjitoria. După ei, vine la credință un ministru etiopian foarte exotic (famen, adică eunuc, bărbat castrat, care era foarte bogat, cu o funcție mare în statul etiopian), și care fusese întro vizită la Ierusalim. El nu înţelegea evanghelia, dar Filip i-a explicato, iar el s-a botezat plin de bucurie. În final, se întoarce la Hristos și este chemat la evanghelie și misiune marele fariseu persecutor al creștinilor, pe nume Saul. Toți aceștia erau oameni la limita acceptabilului. Oameni de factură neașteptată s-au întors la Hristos și au modificat harta credințelor lumii, soarta mântuirii oamenilor. Astfel de convertiri ar trebui să fie așteptarea oricărei Biserici care dorește să se implice în evanghelizarea lumii, convertiri cu impact. Te rogi pentru vestirea evangheliei și întoarcerea tuturor oamenilor, indiferent când de răi sau de ciudați ar fi? Dumnezeu îi poate mântui pe toți, din orice fel de categorie ar fi. Gândește-te la câteva cazuri care par fără speranță în societatea românească, și îndrăznește să te rogi pentru acești oameni.

FAPTE 8: POCĂINȚA SAMARITENILOR ȘI ÎNFRÂNGEREA VRĂJITORILOR

În pocăința samaritenilor se vede bine cum a fost nevoie de apostolii din grupul celor 12, să confirme direcțiile credinței și închinării și să asigure corectitudinea învățăturii. Vedem, în același timp, cum, adeseori, evangheliștii erau cei ce aveau inițiativa și călăuzirea Duhului în evanghelizări (Filip în Ierusalim, Samaria, Azot, etc., Anania și Safira în Efes și Roma, Lidia în Filipi, etc.). Să vorbești liber cu samaritenii nu era ceva obișnuit pentru că, așa cum se știa, iudeii îi considerau păgani sau apostați și amestecați cu păgânii. Filip însă, un iudeu grecizat, din diaspora, cum arată numele lui (luat, poate, după numele lui Filip, regele Macedoniei; Filip înseamnă, „iubitor de cai”) este gata să le vestească pe Hristos (8:5). El are o îndrăzneala și un curaj la fel de mari ca Ștefan. Astfel, creștinii din diaspora au fost gata să evanghelizeze și între iudei și între păgâni.

Filip le-a vestit pe Hristos (8:5), samaritenilor, iar Dumnezeu i-a ajutat să fie atenți la evanghelie (8:6), în vreme ce, prin puterea Duhului Sfânt, s-au făcut multe minuni (8:7). Ordinea este foarte importantă aici: mai întâi s-a vestit Cuvântul lui Hristos și ei l-au ascultat, apoi s-au făcut minuni, pentru întărirea mesajului. Al doilea lucru important este că vestirea evangheliei aici, la păgâni, a dus la o confruntare accentuată cu lumea ocultă și puterile ei. Confruntarea cu Simon, vrăjitorul, ne aduce aminte de confruntarea dintre Moise și vrăjitorii Egiptului. El se autodenumea „Marea Putere” și mulți îl credeau. Nu se știe însă cât de curată a fost credința lui. Mai degrabă a fost cucerit de posibilitatea de a face minuni reale prin Duhul Sfânt – dar nu era gata să creadă cu adevărat. Și poporul român este atras, în multe părți, mai ales la ţară, de lumea ocultă și de vrăji. Întâlnim la români tot felul de vindecători, de ghicitori, de prezicători, de dezlegători sau legători de farmece. Adeseori apar și pe programele tv. Unii sunt şarlatani, pur şi simplu, dar alţii sunt implicaţi greu în lumea ocultă. De asemenea, la fel ca în Franța sau alte țări foarte secularizate, oamenii cred mult în puterea zodiacului. Cuvântul Domnului ne avertizează însă clar să ne ferim de astfel de practici. Nu putem birui însă dacă nu avem o evanghelie curată și dacă nu suntem plini de Duhul Sfânt. Prezența și puterea Duhului vine odată credința în Hristos cel întrupat, jertfit și înviat, atunci când suntem născuți din nou. Darurile și chemările speciale ale Duhului sunt date însă după cum voiește El, nu după insistențele noastre (1 Corinteni 12:11). Este un pericol mare să fii atras de senzațional, dar să nu ai baza vieții noi, prin Hristos și Duhul, bine pusă. Este un mare pericol să vrei să cumperi cu bani, poziții în Biserică sau har de slujire. Judecata lui Simon Petru asupra lui Simon vrăjitorul este foarte aspră, dar foarte dreaptă.

FAPTE 8: FILIP ȘI EVANGHELIZAREA UNUI MINISTRU ETIOPIAN

A doua mare inițiativă de evanghelizare aparține tot lui Filip, la îndemnul Duhului Sfânt. Aceasta este o inițiativă a Duhului, de fapt, pentru că El îl trimite pe Filip la etiopian (8:29), și tot El, îl ia și îl duce, în final, pe Filip, în cetatea Azot, să vestească evanghelia și la alții (8:39). Noul început din această evanghelizare constă în faptul că etiopienii erau un neam încă mai îndepărtat decât samaritenii (erau înrudiți cu egiptenii), iar acest etiopian era ministru de finanțe, una din cele mai înalte poziții din regat. De asemeni, mai este o premieră: acest etiopian era castrat, un obicei păgân de a asigura funcționari

loiali în împărăție. Probabil că un echivalent apropiat pentru societatea de astăzi, ar fi un om cu identitate sexuală neclară, dar bogat, influent, și cu poziție socială și politică foarte înaltă. Probabil că Filip nu s-ar fi dus singur, din proprie inițiativă, să îl evanghelizeze. Dar Domnul îl trimite și îl asistă. Observăm din nou ce importantă este capacitatea de a explica Scriptura: nu există o bună evanghelizare fără o cunoaștere bună a Scripturii, fără studiu biblic prealabil. Așadar, studiul biblic este bun pentru hrănire sufletească, pentru maturizare și ca o bună pregătire pentru evanghelizare (2 Timotei 3:16). Desfășurarea întâlnirii e foarte cunoscută. Duhul îi spune lui Filip să ajungă carul etiopianului bogat, Filip îl ajunge și îl întreabă dacă înțelege ce scrie profetul Isaia, etiopianul îi roagă să îi explice. Înțelegând că Isaia îl vestea pe Hristos, etiopianul crede și cere să fie botezat, chiar pe loc, după care își continuă călătoria plin de bucurie.

FAPTE 9: CONVERTIREA ȘI TRANSFORMAREA LUI SAUL

În Fapte 8:1-4 sunt descrise distrugerile produse de campaniile lui Saul. Una din primele lui victime a fost Ștefan, ucis cu învoirea sau încuviințarea lui Saul. Saul era, astfel, un lider tânăr, cu viitor, dar foarte violent în zelul său pentru Legea de pe Sinai și foarte naționalist. Luca nu lasă nimic neclar: Saul „făcea prăpăd” în Biserică. El pătrundea în case, aresta și întemnița fără judecată, luați cu forța, femei creștine și bărbați creștini (8:1-4, vezi și 9:1-2). Saul încerca să extindă persecuția creștinilor și asupra Damascului. Pașii întoarcerii și chemării lui Saul sunt destul de ușor de identificat. Pe drumul spre Damasc, el are o viziune impresionantă, de neuitat, și cade de pe cal. O lumină mare îl orbește, toți o văd, dar nu se zărește vreo persoană în ea. Apoi, o voce îi vorbește, a lui Isus cel înviat, toți aud zgomotul, dar numai Saul distinge vocea și mesajul lui Hristos. Isus îl confruntă pe Saul cu acuzația de persecutare a creștinilor și a sa. Isus se identifică astfel cu frații și surorile credincioase. El îi poruncește lui Saul să-și schimbe viața, altfel vor fi consecințe, și îi dă porunca de a merge în Damasc și a aștepta acolo călăuzirea dată de Dumnezeu. Într-un fel, așa cum ucenicii au așteptat în Ierusalim Rusaliile, la fel Pavel așteaptă cu pocăință și speranță, ziua vindecării sale, a botezului său și a chemării vieții sale. De asemenea, ca Iona înăuntrul peștelui, Saul așteaptă trei zile și trei nopți izbăvirea sa, stând fără vedere, în întuneric, în Damasc. Vindecarea vine prin intermediul unui ucenic numit Anania, care este foarte temător și uimit că Dumnezeu poate să îi mântuiască chiar și pe persecutorii violenți (9:10-14). Prin Anania, Saul primește vindecarea și chemarea Domnului de merge cu evanghelia la neamuri

și la împărații lor, și de a suferi pentru Numele Domnului. Saul începe să predice evanghelia și își atrage mânia iudeilor din Damasc care vor să-l ucidă (Galateni 1 spune că a El a plecat în Arabia și după trei ani s-a întors în Damasc și a început să predice cu putere). Ajutat de ucenici, Saul scapă și merge în Ierusalim, dar și aici i se caută moartea. La sfatul apostolilor – și al lui Barnaba, el pleacă acasă, în Tars, unde stă aproape după 7 ani. Apoi, Barnaba îl va căuta și îl va ruga să vină ca pastor tânăr, în Antiochia (Fapte 11:25; Fapte 13:1). Lucrează Dumnezeu și astăzi la fel, cu noi? Poate El întoarce la sine, cu credință, teroriști și persecutori violenți? Poate Dumnezeu să preia extremele lumii noastre și să le dea harul pocăinței și să binecuvinteze mersul înainte al Bisericii? O Biserică gata de începuturi noi, binecuvântate, va recunoaște că acest lucru este posibil prin puterea lui Dumnezeu. „Așteptați lucruri mari de la Dumnezeu, încercați lucruri mari pentru Dumnezeu”, spunea William Carey, un foarte cunoscut misionar baptist englez care a lucrat mult timp în India în secolul 19.

APLICAȚII:

Cum se prezenta Simon vrăjitorul, pe sine însuși, în fața samaritenilor? De ce au venit Petru și Ioan în Samaria, după evanghelizarea lui Filip? Cum îl mustră Petru pe Simon vrăjitorul și care este răspunsul lui? Cine a fost primul păgan evanghelizat și întors la credință, în Noul Testament? De ce este nevoie ca cineva să fie gata să explice Biblia, celor ce caută credința? Poate Dumnezeu să dea speranţă şi mântuire şi celor cu probleme de sănătate sau de imagine foarte mari? Ce avantaje şi ce handicap avea etiopianul? Ce a demonstrat Dumnezeu Bisericii, când i-a schimbat viața lui Saul? Poate Dumnezeu să întoarcă și azi pe împotrivitori?

Câți ani estimați că a așteptat Saul, după convertire, până a plecat în prima sa călătorie misionară? De ce este nevoie ca Dumnezeu să ne maturizeze o perioadă de timp în școala slujirii și a vieții creștine? Când vine și de ce vine Duhul Sfânt în viața unui creștin? Vine cumva doar după punerea mâinilor de către apostoli, ca în cazul samaritenilor? Ce spune evanghelistul Luca?