Convertiri în administrație și armată

Introducere

Convertirea lui Cornelius este foarte importantă. În principal, este o pagină mare din istoria creștinismului şi un prim pas în misiunea către păgâni. Corneliu este un cetăţean roman şi un militar de carieră, un centurion (căpitan). Ne-am mai întâlnit cu astfel de căpitani, în evanghelii. De exemplu, un centurion roman recunoștea mesianitatea lui Isus, după crucificare: „cu adevărat, acesta a fost Fiul lui Dumnezeu” (Matei 27:54, Marcu 15:39) și „cu adevărat, omul acesta era neprihănit!” (Luca 23:47). Acum un alt căpitan roman, Cornelius, se întoarce la Dumnezeu, el și toată familia lui. Poate fi cineva creștin în forţele armate şi în poliție? În forțele de ordine ale unui imperiu ori în forțele sale de ocupație? Desigur. Dumnezeu are un loc special pentru toți și un plan special cu toți. Petru este apostolul care a fost folosit de Dumnezeu în această ocazie. Mai întâi, observăm că exact între pocăința samaritenilor și mustrarea lui Simon vrăjitorul (Simon Petru contra Simon vrăjitorul), și convertirea lui Corneliu, tot Petru este cel prin care se fac două alte minuni importante (9:32-43). Prima este vindecarea lui Eneas („cel lăudat”, în greacă), un om paralizat vreme de opt ani. Apoi, vine învierea unei creștine darnice și miloase, pe nume Tabita (Dorca, „căprioară”, în ebraică). Vindecarea lui Eneas ne stărnește un zâmbet, pentru că a existat în istorie și un alt Eneas, din Troia, care a fost fondatorul cetății Roma, ctitorul imperiului Roman. Luca face de multe ori astfel de observații pentru cititorul avizat. Vasăzica, Hristos este soluția pentru refundarea și însănătoșirea imperiului Roman? Isus lucra cu putere prin apostolii săi, în Numele său, așa încât oamenii se întorceau cu credință la Dumnezeu (8:33, 42). În plus, învierea Tabitei a avut loc în cetatea Iope (Jaffa, Jamnia) și, astfel, s-a pregătit terenul pentru viziunea lui Petru din Fapte 10, care are loc tot în Iope. În final, prin Petru are loc și evanghelizarea lui Cornelius. Dărâmarea prejudecăților în evanghelizare, ascultarea de Dumnezeu și fundamentarea pe evanghelie și pe Duhul Sfânt, și pe mărturia botezului, sunt principalele învățături aici și ne învață să trăim dinamic.

Dărâmarea prejudecățiilor

Aceasta a început odată cu evanghelizarea ministrului etiopian. Atunci un om la limita acceptabilului a primit credința cu bucurie și a dus-o mai departe acasă, în Etiopia. Evanghelizarea etiopianului era cumva mai acceptabilă pentru că avusese loc în aer liber și începuse de la citirea cărții lui Isaia, unde era vestit Mesia (Hristos), Robul

Domnului. Acum un căpitan al armatei romane de ocupație, o urâciune pentru iudei, îi cheamă pe creștini sub acoperișul lui (la îndemnul Domnului), în casa lui – ceea ce era o altă urâciune pentru iudei, ca să le explice credința. Cine face regulile în privința acceptării sau respingerii oamenilor sau obiceiurilor? Domnul este cel ce face regulile. De aceea, Domnul ia vorbit lui Cornelius într-un vis, printr-un înger, înainte să vină Petru. Tot Domnul i-a vorbit și lui Petru, într-o viziune repetată de trei ori, ca să înțeleagă cine este curat și cine este necurat înaintea Domnului. Pentru vestirea evangheliei, și păgânii au fost decretați curați de Dumnezeu („Ce a curățat Dumnezeu, tu să nu numești spurcat”, 10:15). Pe deoparte, acest adevăr ne duce cu gândul la regulile de mâncare a căror obligativitate sau anulare le hotărăște doar Dumnezeu. Noi știm, astfel, de la Isus că toate mâncărurile sunt curate (Matei 15:16-20, Marcu 7:14-22, 7:19), deci creștinii nu mai sunt legați de regimurile alimentare din Vechiul Testament. Pe de altă parte, ne spune că Dumnezeu îi poate curăți sufletește pe toți oamenii, ca să poată primi credința în Hristos. Cornelius era un om căutator de Dumnezeu, cucernic și temător de Dumnezeu (10:2), dar creștinii nu erau gata să îl primească pentru că era roman păgân și reprezenta armata de ocupație. În evanghelizare, asemenea obiecții nu au valoare, ci sufletul care îl caută pe Dumnezeu. Cât de deschiși suntem noi la pocăința oamenilor sau dorim, mai bine, ca toți să fie pedepsiți de Dumnezeu pentru păcatele lor?

Ascultarea de Dumnezeu

Petru înțelege mesajul viziunii întreite, de abia atunci când vin trei trimiși din partea lui Cornelius (doi slujitori și un soldat, Fapte 10:19- 20, 11:11). El merge să le vestească evanghelia romanilor și spre surpriza lui, nu doar Corneliu îl aștepta, ci toată familia lui, rudele și chiar prietenii lui. Dumnezeu este mai doritor să mântuiască lumea, decât suntem noi. Petru le atrage atenția că nu este ceva obișnuit la evrei să îi viziteze acasă pe păgâni, dar că el îl ascultă pe Dumnezeu. În timp ce Petru le predica pe Isus și iertarea păcatelor în Numele lui (10:43), ascultătorii au crezut, iar Dumnezeu a lăsat Duhul Sfânt și peste ei ca la început, peste ucenici, în ziua Cincizecimii. Asta însemna o primire completă în Biserică. Dumnezeu face clar acest lucru iar apostolii, prin Petru, îl înțeleg bine. Dumnezeu folosește semnele de la Rusalii ca să le comunice tuturor, apostolilor și ucenicilor, că și păgânii sunt acceptați la mântuire, în poporul lui Dumnezeu, la egalitate cu evreii. În al doilea rând, se poate observa că Duhul Sfânt nu vine neapărat numai la rugăciunea apostolilor cu punerea mâinilor, ci vine atunci când vrea

Dumnezeu. Iar Dumnezeu vrea așa: Duhul Sfânt și nașterea din nou (de sus, din Duhul) sunt date atunci când cineva crede în jertfa și domnia lui Hristos. Așa a fost și cu ministrul etiopian. Nimeni nu a trebuit să stăruie sau să facă vreun gest sau ritual deosebit. Botezul cu apă vine în mod normal după botezul cu Duhul Sfânt, nu invers. Este mărturia unei conștiințe curățite, iertate. În cazul samaritenilor, a fost nevoie însă de o confirmare apostolică aparte, pentru că acolo avea loc un nou început: evanghelia ieșea din domeniul vestirii către evrei și trecea în perioada evanghelizării păgânilor. Și aici este o confirmare apostolică, chiar mai curajoasă. Vestirea evangheliei în casa romanului Corneliu este făcută de Petru însuși, iar Dumnezeu îl surprinde și pe el. Dumnezeu le-a dat Duhul Sfânt și păgânilor, când au crezut în Mesia al evreilor. Era o binecuvântare completă și o surpriză totală și pentru Petru. Mesia evreilor și credinția în El, nu era numai a evreilor, ci era dată tuturor.

Aplicații

Cât de clar este pentru noi că evanghelia trebuie dusă oricărui om, din orice condiție şi orice profesie, pentru că în orice condiție, există oameni care îl caută pe Dumnezeu?

Ce grupuri speciale de oameni sunt în jurul nostru, la care ar trebui să ajungem cu evanghelia? Numiţi câteva profesii sau etnii (popoare).

Cine este cel ce dorește cel mai mult mântuirea oamenilor? Noi sau Dumnezeu? De ce?

Mai este nevoie și astăzi de semenele speciale ale Cincizecimii (de la Rusalii) ca să înțelegem că Dumnezeu este gata să mântuiască oameni din toate domeniile de viață și toate etniile sau ocupațiile? De ce da şi de ce nu?

Care este ordinea corectă pentru evenimentele următoare: primirea Duhului Sfânt, credință în Hristos, pocăinţă, mântuire, botez cu apă, punerea mâinilor?