Începutul misiunii între greci

Introducere

A doua misiune a lui Pavel are loc în Macedonia și Grecia (Fapte 16). Înainte de această călătorie, frații s-au strâns pentru o importantă conferință (conciliu), în Ierusalim. Conferința a avut loc în anul 49 AD, și a rămas un punct de reper major pentru istoria misiunii între popoarele păgâne, din toate timpurile. Aici vedem care sunt principiile de bază ale misiunii și ale unei Biserici care îndrăgește începuturile noi binecuvântate ale lucrării lui Dumnezeu. Adică, trăiește cu bucurie și curăție esențialul, credința și ascultarea de Dumnezeu și nu vă încărcați cu greutăți pe care Dumnezeu nu le mai cere de la nimeni, chiar dacă ele au fost odată prezente în cerințele Legii de pe Sinai.

FAPTE 15: NOII CONVERTIȚI SE VOR BAZA DOAR PE NOUL LEGĂMÂNT

Problema aceasta i-a frământat mereu pe credincioși. De vreme ce în Vechiul Testament avem vechiul legământ și atât de multe legi bune, date pe Sinai, oare nu ar trebui să fie păzite și de Biserică? Unii iudei credincioși, veniți dintre farisei, au început să dea învățătură că mântuirea depinde de tăierea împrejur și de legile lui Moise (15:1, 5). Pavel și Barnaba s-au opus acestei învățături, dar a fost nevoie de cuvântul apostolilor din Ierusalim ca să se clarifice problema. Petru și-a spus părerea clar în Fapte 15:7-11. El le-a arătat tuturor că a fost ales de Dumnezeu ca apostol al neamurilor. Astfel, el confirmă că noii convertiți sunt acceptați prin credință, prin har și Dumnezeu mărturisește pentru ei. De aceea, le-a dat şi Duhul Sfânt ca la Cincizecime. Așadar, cine le cere mai mult, adică să asculte de Lege, îl ispitește pe Dumnezeu şi trece dincolo de harul lui Dacă s-ar aplica corect aceste învățături apostolice, multe din cerințele suplimentare ale unor credincioși, ar trebui respinse. Nu sunt necesare pentru mântuire, nici tăierea împrejur, nici regimurile alimentare, nici ținerea de sabate, nici taxele și zeciuielile, nici liturghiile speciale sau canoanele, ori stăruințele de vreun fel, ci numai credința în Hristos și harul lui Dumnezeu. Iacov, fratele Domnului, care a devenit credincios după învierea lui Isus, pentru că înainte, toţi fraţii lui Isus nu credeau în El ca Mesia, a acceptat acest sfat și a avut și el o contribuție deosebită. El a propus niște reguli pentru a asigura părtăşia între iudei şi creştinii veniţi din alte popoare (15:13-21). Astfel, cei convertiți dintre păgâni au primit recomandarea să țină seama de trei observații (15:19-20 și în 15:28-29, chiar și 21:25): 1. să se ferească de lucrurile legate de închinarea la idoli, care te poate întina, 2. să evite hrana neigienică (să nu mănânce sânge și animale sugrumate, atenție nu se spune nimic de animale curate sau necurate), și 3. să se ferească de adulter şi imoralitatea de orice fel (o plagă care afecta mult lumea antică, prin divorțuri, imoralitate în temple, relații incestuoase, chiar pedofilie și relații între aceleași genuri). Pavel, în Galateni 2:10, spune că li s-a recomandat și o a patra măsură, să aibă grijă de cei săraci și că au ținut cont de ea. Practic, acestea toate rămân foarte actuale și astăzi.

FAPTE 16: O MISIUNE CU ECHIPE NOI, ÎN LOCURI NEVIZITATE

Capitolul 15 s-a încheiat cu redactarea și vestirea deciziei de la Ierusalim și cu formarea a două echipe misionare, a lui Barnaba (cu Ioan Marcu) și a lui Pavel (cu Silas, Timotei, Luca, și alții). Biserica de atunci nu a îngrădit formele diferite de misiune (Barnaba creștea lucrători tineri, Pavel urmărea în special extinderea misiunii) și a știut să depășească neînțelegerile (15:36-41). Totuşi, în continuare, Luca s-a concentrat mai ales pe misiunea lui Pavel în lumea grecoromană. A doua călătorie misionară a lui Pavel cuprinde vizitarea bisericilor recent înființate în Asia mică (16:1-8) și evanghelizarea Macedoniei și Greciei (15:9-18:22). Între timp, Barnaba și Marcu se concentrează doar pe vizitarea bisericilor recent înființate (Barnaba voia să îl încurajeze pe Marcu în misiune, şi să îl antreneze în mărturie şi predicare, în organizarea Bisericii). În Fapte 16 are loc evanghelizarea cetății Filipi, capitala Macedoniei, unde lucrarea creştină începe prin trei mari evenimente. În primul din ele, Pavel începe prezentarea evangheliei într-un grup de femei care se închinau conduse de Lidia, o vânzătoare de purpură din Tiatira, credincioasă și plină de inițiativă, și în business, și în credință. În al doilea eveniment, Pavel se confruntă cu o sclavă care era stăpânită de un duh de ghicire (a zeului Python, zeul şarpe, zeu al războiului şi al ghicitului), care le făcea o publicitate nedorită. Pavel ceartă duhul din ea și o vindecă în Numele lui Hristos, dar proprietarii sclavei se revoltă și îi închid în temniță pe Pavel și Silas. Aici vedem că economia sclavagistă nu era bucuroasă de efectele etice ale evangheliei și uneori, nici economia de astăzi. În al treilea rând, Pavel și Silas au o mărturie excelentă, în închisoare, aducând laude lui Dumnezeu și chiar temnicerul cetății Filipi se convertește.

Aplicații

Cum se înțeleg astăzi cele trei-patru concluzii ale conferinței din Ierusalim? Sunt ele necesare pentru mântuire?

În ce fel exemplul Lidiei poate inspira femeile întreprizătoare de astăzi? Dar, în general, pe creștinii întreprinzători?

Ce ne comunică conflictul cu sclava dominată de spiritul lui Piton și cu proprietarii ei, despre conflictul posibil dintre evanghelie și comerț (economie)? Ce este de făcut?

De ce în greutăți, este bine să lăudam numele Domnului, ca Pavel și Silas în temniță, și să nu ne pierdem cu firea?

Discutați în ce fel temnicerul din Filipi și-a arătat pocăința? De ce nu i-a eliberat el pe Pavel și Silas din închisoare?

Cum a arătat Pavel că el știe bine legile și cum le-a folosit în misiune?