Fapte 17-18, Misiunea în capitalele înțelepciunii și comerțului – Atena și Corint

Introducere

A doua misiune a lui Pavel cuprinde și capitolele 17-18. În Fapte 18 va începe cea de-a treia misiune, în 18:23, care se va sfârși în 21:33, în momentul arestării lui Pavel în Ierusalim.

Fapte 17: MISIUNE ÎN TESALONIC ȘI ATENA, CAPITALA ÎNȚELEPCIUNII

Vestirea evangheliei s-a îndreptat spre Macedonia și Grecia, dar și aici, iudeii au început să stârnească oamenii să respingă vestea bună despre Hristos. Într-un fel, se repetă istoria din Asia Mică. Persecuția are, totuși, dublă origine. Pe deoparte, sunt iudeii care încearcă orice mijloace de influențare, din necredință sau chiar invidie (Tesalonic, ca în Perga, Asia Mică), pe de alta, sunt păgânii înșiși care, fie din motive economice și de tradiții culturale, fie politice, ideologice sau filosofice, fie că sunt naționaliști și ușor de stârnit, găsesc motive să se împotrivească evangheliei (Filipi, Tesalonic, Atena, etc.).

Tesalonic și Bereea, capitala Scripturii

Mesajul evangheliei este același și pentru greci și pentru iudei: Hristos a pătimit pentru noi, spre mântuirea noastră, și a înviat din morți, iar aceste lucruri sunt vestite în profeți, în Vechiul Testament. Trei săptămâni au vestit evanghelia aici Pavel și Sila, dar pocăința a venit mult mai ușor pentru păgâni decât pentru iudei (puțini iudei sau convertit, însă mulți păgâni, 17:4). Vestirea evangheliei este ca o sabie cu două taișuri: cine o crede se bucură, cine o respinge, devine vrăjmaș. Iason, un creștin grec din Tesalonic, care i-a găzduit pe Pavel și Sila, a plătit pentru asta, fiind arestat și gata să fie bătut. El a fost eliberat pe cauțiune, în schimbul unei sume de bani.

Întrebarea ar fi aceasta: în ce fel, o Biserică misionară, este pregătită să vestească cu respect și politețe, dar curat, evanghelia într-o lume păgână? În ce fel sntem pregătiți pentru adversitate? În ce fel, dorința de o viață mai liniștită, ne face să trecem credința pe un plan secundar? Ce loc are credința și valorile ei pentru noi?

Iudeii din Bereea au rămas vestiți prin caracterizarea lui Luca din Fapte 17:11, pentru că aveau o inimă aleasă și cercetau cu zel scripturile. Și aici, iudei și greci s-au întors la Dumnezeu (multe femei cu vază din cetate, dintre greci), dar în cele din urmă și aici începe persecuția. Luca atrage atenția că în contextul greco-roman, evanghelia se întâlnește cu o nouă realitate. Spre deosebire de lumea iudaică, aici multe femei erau implicate în comerț și în politică (17:12). Ele încep să se pocăiască. Ce rol pot avea femeile credincioase, în continuare, în viața socială și politică? Dar în Biserică? Fără îndoială, Dumnezeu vrea să atragă la sine bărbați și femei din toate păturile sociale, cu cariere diverse, oricât de diferite.

Atena, capitala filosofiei

Ca să scape de primejdie, Pavel a fost dus repede în Atena, în vreme ce Timotei și Silas au mai rămas în Bereea o vreme. Aici el explică evanghelia și iudeilor și grecilor, dar vestită a rămas evanghelizarea din Areopag, locul întâlnirilor publice din Atena. Pavel a ținut cont atunci de curiozitatea lor și a apreciat religiozitatea grecilor din Atena, precum și pasiunea lor pentru filosofie (17:21, 22, 28, 30, etc.). Această dorință de evanghelizare a fost însă motivată și de reacția puternică a lui Pavel față de idolatria cetății. Unii din cei ce au vizitat India sau Singapore, au rămas profund marcați, dincolo de prosperitate, de atmofera plină de idoli și păgânism în care își desfășoară viața întreaga societate. Oare cum am putea să vestim evanghelia celor plini de o civilizație păgână, sau atee, sau idolatră, astăzi? Cum am putea să ne adresăm lor, apreciindu-le religiozitatea, pasiunea pentru gândire, politețea și curiozitatea, dar spunându-le adevărul lui Hristos? Desigur, cunoscându-le cultura, poeții, artele, științele, fiind în stare să ne raportăm la ele și să le prezentăm (proclamăm) pe Dumnezeu care este Creatorul și Mântuitorul tuturor. În mod deosebit, Pavel a știut cum să le prezinte pe Isus și Învierea sa, adică destinul omului în mântuirea lui Dumnezeu. Este adevărat că atenienii au crezut că vorbește despre destinul omului sau al familiei, despre un anume soț, Isus, și soția lui, Anastasia (anastasis înseamnă înviere). Când au înțeles că este vorba că Isus chiar a înviat din morți, și-au pierdut interesul (grecii nu prețuiau învierea trupului, ci doar viața veșnică în duh, în spirit). Dar merită efortul de a te educa în cultură și politică, dacă doar așa poți să le proclami adevărul lui Hristos și celor învățați. Și merită să înveți și să faci față batjocurii academice, de dragul celor care vor crede și vor fi mântuiți (32-34). Într-adevăr, unii din înțelepții din Atena l-au luat în batjocură pe Pavel.

FAPTE 18: MISIUNE ÎN CORINT, CAPITALA COMERȚULUI

Evanghelizarea corintenilor a ridicat probleme asemănătoare lui Pavel, ca în Atena, dar specific legate de două caracteristici ale zonei. Acestea erau comerțul intens și dorința de muncă și câștig a corintenilor, și problemele mari legate de viața desfrânată din această cetate-port. Cetatea era mândră cu filosofii și oamenii săi politici, și îl aveau drept guvernator pe proconsulul Gallio, fratele filosofului Seneca (Luciu Aeneus Seneca, filosof stoic roman, preceptor al împăratului Nero). Cu evanghelizarea Corintului și a Atenei misiunea creștină a ajuns în plină civilizație greco-romană. Astfel, Pavel caută prieteni credincioși în Corint și îi găsește în familia lui Acuila (evreu) și Priscilla (romană), întreprinzători în construcția de corturi. Adaptarea la cultura de business a vremii aceleia a venit sub forma participării lui Pavel la confecționarea corturilor. El lucra în timpul săptămânii, iar de Sabat, vorbea cu iudeii și grecii și „îi îndupleca”. Aceasta însemna că știa nu doar să proclame evanghelia, ci să le argumenteze și să îi convingă, și să o prezinte apologetic. Desigur, și noi ar trebui să ne antrenăm amândouă privințele. Știi să proclami adevărul de esență al credinței în Isus? La câte întrebări dificile despre credință însă, poți să răspunzi în mod convingător? Mai apare un detaliu interesant. Când s-au întors ajutoarele lui, Timotei și Sila, din Bereea, Pavel s-a dedicat propovăduirii. Ceea ce altădată au făcut diaconii, lăsându-i pe apostoli să predice și să conducă rugăciunea, în Ierusalim, sunt acum gata să facă pentru Pavel, ajutoarele sale misionare. Este important ca Biserica să aibă slujitori dedicați care folosesc înțelepciunea primită de la Dumnezeu în slujirea la care i-a chemat El. În aceste condiții, chiar conducătorul sinagogii din Corint se pocăiește, pe nume Crispus (nume grecesc). Pavel se mută în casa unui proselit grec, numit Iustus, ca să facă limpede că evanghelia se îndreaptă spre popoarele păgâne. Cel mai prețios eveniment este însă viziunea din 18:9-10, când Domnul îi spune „Nu te teme; ci vorbeşte şi nu tăcea, căci Eu sunt cu tine; şi nimeni nu va pune mâna pe tine, ca să-ţi facă rău: vorbeşte, fiindcă am mult norod în această cetate.” Domnul îl asigură că este sub paza sa, și că este mult de lucru. Încurajarea Domnului contează foarte mult în evanghelizare. Sfârșitul șederii în Corint este marcat de un conflict la tribunalul grecesc, unde iudeii l-au pârât pe Pavel. În mod interesant, Gallio nu dă curs acuzațiilor lor neadevărate cu privire la misionari, și seamănă parcă, la răspuns, cu felul în care și Pilat i-a tratat pe acuzatorii lui Isus. Luca ne comunică într-un fel că, deși păgâni, acești guvernatori (Sergius Paulus în Creta, Gallion în Corint) erau civilizați și nu respingeau în mod visceral credința. Este posibil ca Teofil, destinatarul celor două cărți ale sale, să fi fost și el din pătura educată a societății greco-romane și astfel de exemple să fi cântărit mult pentru el. În total, Pavel a stat în Corint 1 an și 6 luni, ceea ce nu este puțin, și în tot acest timp i-a învățat pe corinteni Cuvântul lui Dumnezeu.

APLICAȚII:

Care este unul din semnele majore ale unei comunități de credință nobile? Cum este descrisă sinagoga din Bereea?

Este dificil de prezentat evanghelia către cei pasionați de filosofie sau antropologie? Dar celor pasionați de științe exacte? Sau de arte?

Se poate găsi un model de prezentare a evangheliei într-o cultură cu educație înaltă, în predica lui Pavel din Atena? Ce detalii ar avea acest model de evanghelizare?

Care sunt cele două surse de prigoană pentru creștini? Se manifestă ele și astăzi? Cum?

Cum ne putem echipa sufletește ca să facem față batjocurilor în timp ce prezentăm evanghelia?

Ce caracteristici aveau oamenii din Corint? Cum s-a hotărât Pavel să le prezinte evanghelia în mod adecvat?

Putem găsim un model de prezentare a evangheliei către cei din mediile de afaceri, în lucrarea lui Pavel din Corint? Ne sunt de ajutor epistolele lui Pavel către corinteni?

Ce asemănare (și ce deosebiri) vedem între lucrarea lui Petru și a apostolilor, față de cea a diaconilor, din Fapte 6, și lucrarea lui Pavel și celorlalți misionari care erau cu el în Corint?

De ce este bine ca o Biserică misionară să aibă lucrători angajați (pastori, misionari, învățători, etc.)?