Mărturie și prigoană în Ierusalim, capitala credinței, 22:21-30, 24:22-27

Introduction

Adesea, mărturia cea mai consistentă și curajoasă trebuie adusă chiar într-un oraș al credinței și al religiei, cum era Ierusalimul, pentru că aici se ascund oamenii cei mai ipocriți și prefăcuți, care urăsc integritatea credinței. Isus, de fapt, a plâns pentru Ierusalim și l-a numit „cetatea care își ucide profeții” (Matei 23:37, Luca 13:34). Foarte asemănător se întâmplă și cu Pavel în Fapte 22.

PERSECUȚIA UNEORI ESTE INEVITABILĂ

Ajuns la Ierusalim, Pavel l-a vizitat pe Iacov, fratele lui Isus, care era un lider important, și le-au spus cum s-a vestit evanghelia și grecilor. Iacov l-a rugat, totuși, să dea o dovadă că încă are inimă de evreu și să arate că el respectă legea lui Moise, deși știa bine decizia luată cu Petru la consiliul din Ierusalim (21:25). Numai că din sfatul lor de a plăti un ritual de curățire pentru patru evrei, la Templu, după o juruință, a ieșit ceva neașteptat de periculos (21:18-40). Pavel a fost arestat în urma unei marii tulburări create de iudei, sub acuzația că el necinstește Templul și aduce păgâni acolo. Nu are rost să îi blamăm pe frații din Ierusalim, ci avem nevoie să înțelegem că prin toate lucrurile Domnul lucrează voia lui, așa cum îl anunțase deja, prin Duhul, pe Pavel și pe ceilalți.

PUTEM SĂ NE APĂRĂM DREPTURILE?

Pavel are trei discursuri de apărare în Fapte 22-24. Două la Ierusalim (22:1-22, 23:1-6), și unul în Cezarea (24:10-21). În primul discurs el vorbește poporului în evreiește și le explică cum s-a întâlnit cu Isus cel înviat. Aici, ca și în Fapte 26, găsim descrieri detaliate ale întâlnirii sale cu Anania în Damasc, a rugăciunilor și vindecării sale, a chemării sale la misiune, a viziunilor primite de la Domnul cu această ocazie (22:11-16). Credința în Numele Domnului și mărturisirea ei în botez, de care a avut parte, sunt amintite împreună că au efectul spălării păcatelor (22:16). Bineînțeles, conform restului Scripturii, factorul de bază în mântuire este credința în Numele Domnului, nu simplu, botezul. Botezul este o poruncă și o mărturie de credință. În ultimele două cuvântări, Pavel se apără în fața căpitanului roman și, respectiv, a guvernatorului Felix. La ambele participă și Anania, marele preot, care a făcut eforturi mari să obțină într-un fel condamnarea lui Pavel. Ultima cuvântare are loc în Cezarea, unde Pavel a fost dus ca să i se scape viața, noaptea, în zorii zilei, deoarece un grup de iudei se legaseră cu blestem să atace convoiul pe drum și să îl ucidă. Acesta este unul din episoadele cele mai dramatice din Faptele Apostolilor. Nepotul lui Pavel îl anunță pe Pavel și pe căpitalul Lisias ce urmează să se întâmple, iar Lisias este și drept și curajos și execută cu Pavel o deplasare secretă în timpul nopții, din Ierusalim la Cezarea, sub pază specială romană. El îi scrie lui Felix și o scrisoare (23:25-30), una din puținele scrisori pur romane din Noul Testament. Vedem în Fapte 22-24 cum a acționat justiția romană, și că era mai dreaptă, mai corectă, decât preoții iudei. Nu mai este de mirare că, în îndurarea sa, Dumnezeu le-a dat și neamurilor păgâne, pocăința și mântuirea prin Hristos, prin credință. De asemenea, vedem că nu toți cei născuți din Avraam, sunt ca Avraam, adică nu toți au credință și ascultare de Domnul, așa cum trebuie, în poporul evreu (Romani 9:6- 7). În același timp, vedem cum Dumnezeu este la cârma evenimentelor. Acesta este și rămâne un motiv de liniște, de încurajare, de glorie adusă lui Dumnezeu. Cu El suntem învingători. Pavel dovește că știe bine legile țării și înțelege bine situația sa. De exemplu, el le atrage atenția soldaților că este cetățean roman și are drepturi de cetățean, și nu trebuie să fie bătut la interogatoriu, fără condamnare prealabilă. El arată că știe să poarte respect conducătorilor evrei (23:5), dar știe și să se folosească de diferențele între credința fariseilor și cea a saducheilor, ca să le arate șubrezenia acuzațiilor aduse împotriva sa – și să se scoată din discuție, ca să spunem așa. Așadar, un creștin nu trebuie să tacă fără nici un fel de replică în fața acuzațiilor false și a abuzurilor, chiar dacă acestea continuă să vină asupra sa. Acceptarea voiei Domnului este importantă, dar și proclamarea dreptății. Vedem, în mod foarte interesant, cum Pavel ajunge într-adevăr, prin aceste evenimente tulburi, să vestească evanghelia conducătorilor romani și iudei din Iudeea, la cel mai înalt nivel. În ultimul rând, în Cezarea Pavel se întâlnește cu guvernatorul Felix, la care se observă o minte cercetătoare, atentă. El era un om versat în politică, dar avea și un caracter cu scăderi mari, deoarece îl vizita pe Pavel să discute despre credință, în timp ce îl ținea închis și aștepta să primească bani pentru eliberare. Este un fel de abuz mascat sub haina cercetării juridice și, din păcate, astfel de oameni și astfel de situații se întâlnesc și astăzi. Ele ne fac să ne gândim că nedreptatea nu a dispărut deloc din lume, dar că, indiferent de ce ne fac oamenii, iar uneori chiar prin ceea ce fac ei, Dumnezeu lucrează și conduce toate evenimentele și viața noastră în întregime.

APLICAȚII:

Cum ai apăra tu adevărul evangheliei, incluzând în apărare și experiența vieții tale cu Dumnezeu? Ai avut ocazia să îți prezinți mărturia?

Ai avut ocazia să îți prezinți mărturia? Cum înțelegi sau explici adversitatea din viața ta, dacă există prigonire ori probleme? Cunoaște Dumnezeu aceste situații, te păzește în continuare? Poți să te încrezi în El? De ce Pavel nu a încercat să strângă ajutoare financiare pentru eliberarea sa, deși era clar că guvernatorul Felix așteaptă bani de la el? Trebuie creștinul să tacă în fața nedreptății, sau își poate apăra drepturile prin legi? Trebuie să cunoască un misionar legile țării unde misionează? Cine ne poate păzi, de fapt?

Cum înțelegi sau explici adversitatea din viața ta, dacă există prigonire ori probleme? Cunoaște Dumnezeu aceste situații, te păzește în continuare? Poți să te încrezi în El?

De ce Pavel nu a încercat să strângă ajutoare financiare pentru eliberarea sa, deși era clar că guvernatorul Felix așteaptă bani de la el?

Trebuie creștinul să tacă în fața nedreptății, sau își poate apăra drepturile prin legi? Trebuie să cunoască un misionar legile țării unde misionează? Cine ne poate păzi, de fapt?