Mărturia evangheliei în Cezarea, 25:8-12, 26:24-32

Introducere

Două lucruri importante se întâmplă în Cezarea cu Pavel. El are ocazia să vadă din nou acuzațiile iudeilor și să simtă amenințarea uciderii și are ocazia să dea mărturie puternică despre credință în fața conducătorilor mari de atunci.

COMPLICAȚIILE JURIDICE ȘI CĂLĂUZIREA DOMNULUI

Ajuns la Cezarea, Pavel va fi judecat ultima oară pe pământul Iudeii, și de aici va pleca spre Roma, la cererea sa, ca să fie judecat de însuși Cezar. A fost singura modalitate de a scăpa sub pază romană de amenințările cu moartea ale iudeilor (25:3).

Fundamentul cererii de a fi judecat de Împăratul de la Roma este în viziunea pe care o are Pavel la Ierusalim când a fost arestat la tulburarea iudeilor în Templu.

Acts 23:11 BDC

În noaptea următoare, Domnul S-a arătat lui Pavel şi i-a zis: „Îndrăzneşte, Pavele; căci, după cum ai mărturisit despre Mine în Ierusalim, tot aşa trebuie să mărturiseşti şi în Roma.” *Acts 18:9; Acts 27:23, 24

Pavel spune cu altă ocazie că pentru el a muri este un câștig. Așadar nu era speriat Pavel de iudei ba încă era gata să-și dea viața pentru Domnul și de aceea Domnul îi zice Pavele nu trebuie să devi martir ci te trimit la Roma.

Aceasta din cauză că Festus, noul guvernator roman, înlocuitorul lui Felix, a dovedit și el că are un mod interesant de a face politică, încercând să îi împace pe toți, într-un fel (25:1-5). Problema era că Festus, după ce l-a audiat pe Pavel, i-a propus să meargă din nou la Ierusalim, ca să se organizeze acolo o judecată detaliată, lângă Templu (25:9-11). De fapt, Pavel n-ar mai fi ajuns niciodată la Ierusalim, căci Festus l-ar fi lăsat la mâna preoților, iar aceștia l-ar fi ucis pe drum. Astfel dorea Festus să câștige simpatia conducerii evreiești. Pavel a înțeles cum stau lucrurile și a acționat. Este interesant cum se îmbină paza Domnului cu acțiunea omului. În cele din urmă, Pavel va ajunge la Roma ca evanghelist, înaintea lui Cezar, așa cum a spus Domnul, dar ca evanghelist prizonier în lanțuri, nu ca om liber. Lucrul acesta este impresionant. În mod neobișnuit, Pavel, ca prizonier, ajunge să vestească evanghelia împăraților și conducătorilor politici mari din Imperiul roman, ceea ce nu reușise până acum. Lucrul acesta începe din Iudeea și va merge așa până la Roma. El mai vestise evanghelia, la începutul misiunii, lui Sergius Paulus, guvernatorul Cretei, în Fapte 13, și atunci era liber. Acum, însă l-am văzut vestind deja evanghelia lui Felix, guvernatorul Iudeii, și ajunge să dea mărturie și în fața lui Festus, noul guvernator, precum și a regelui Irod Agripa, unul din fiii lui Irod cel Mare, și a soției sale, regina Berenice. Dumnezeu are, într-adevăr metode neobișnuite, dar foarte eficiente, de a lucra în viața oamenilor. Poate că evanghelia și-a arătat puterea cel mai bine așa, să fie spusă vestea bună din poziția unui om acuzat, dar nevinovat. Pavel era în lanțuri, dar era liber în Duhul. Ne aducem aminte de Hristos, care fiind bătut de soldați, batjocorit de conducători, a murit pe cruce, și a fost, de fapt, total victorios, căci ne-a plătit plata păcatelor și ne-a câștigat iertarea lui Dumnezeu, iar în final, a fost înviat și glorificat la dreapta Tatălui. Aceeași umilință victorioasă se vede și în viața lui Pavel.

MĂRTURIE ÎN FAȚA LUI FESTUS ȘI A REGELUI AGRIPA

De fapt, marea mărturie a lui Pavel înaintea lui Agripa, reprezintă și ea dorința lui Festus de a câștiga simpatia regelui local și a celorlalți conducători. El inventează această ocazie, profitând de vizita lui Agripa la Cezarea, care dorea, și el, să aibă o întâlnire cu noul guvernator roman. Sub motiv că are nevoie de ajutor ca să îl trimită pe Pavel la Roma cu un raport bine prezentat (25:26), Festus îl invită pe Agripa la o audiere oficială a lui Pavel și, astfel, inventează un eveniment special (25:14-22, 24-27). Așa cum spune Luca, întâlnirea are loc cu mult fast regal, cu mulți invitați, cu proceduri și luări de cuvânt impresionante: „A doua zi deci, Agripa şi Berenice au venit cu multă fală şi au intrat în locul de ascultare împreună cu căpitanii şi cu oamenii cei mai de frunte ai cetăţii. La porunca lui Festus, Pavel a fost adus acolo.” (25:23). Apoi, Festus a luat cuvântul, a salutat auditoriul și a expus problema, făcând caz că justiția romană și el însuși administrează corect și nobil dreptatea. Mărturia impresionantă a lui Pavel este redată, de fapt, în capitolul 26, după ce Agripa îi dă voie să se apere (26:1). Festus l-a lăsat pe Agripa să conducă procedurile audierii, ca un fel de favoare pentru regele local. De fapt, Festus îl numește chiar „împărat” (basileus), în vreme ce Agripa era numai tetrarch, adică domnea doar peste a patra parte din regiunea Iudeea-Samaria-Galileea (numai Irod cel Mare a fost un împărat deplin, domnind peste întregul teritoriu al lui Israel). Pavel știe să facă o bună introducere apărării sale (26:1-3). Apoi, el își prezintă tinerețea plină de zel pentru iudaism (26:4-7) și întâlnirea cu Hristos (26:8-18). El subliniază puternic importanța învierii din morți a lui Hristos și împlinirea profețiilor (26:8, 22-23) și forța viziunii cerești când s-a întâlnit cu Hristos cel înviat pe drumul Damascului (26:9-18). Aici aflăm ce de ce și cum Pavel i-a persecutat la început pe creștini (26:9-12)și vedem și chemarea lui la pocăință și la misiune, care i-a schimbat întreaga viață (26:13-14). Este singurul loc în care este redată pe larg discuția cu Isus din timpul viziunii de pe drumul spre Damasc (26:15-18). Mărturia lui Pavel ar trebui să ne pună pe gânduri cu privire la propria noastră mărturie. Cât de schimbată ar trebuie să fie viața noastră? A avut Domnul putere să ne schimbe și să ne cheme la o viață nouă? Mărturia lui Pavel se încheie cu două dialoguri importante, unul cu Festus (26:24-25) și unul cu Agripa (26:26-29). În primul, Pavel îi răspunde lui Festus că deși evanghelia pare o nebunie ea este „adevărată și chibzuită”, iar în al doilea îi mărturisește lui Agripa că ar vrea să-i vadă pe toți creștini, cum este el, mai puțin situația de prizonier, și că știe deja că, inima lui, Agripa crede în profețiile biblice despre Mesia.

Aplicatii:

Știm să ne încredințăm viața în mâna Domnului și să trăim ca niște creștini adevărați, deși observăm uneori că suntem înconjurați de oameni nedrepți și corupți?

Știm să mărturisim credința în Hristos cu smerenie și totuși cu îndrăzneală?

Se vede în viața noastră contrastul dintre ce am fost altădată și ce suntem acum, prin Isus Hristos? În ce privințe ai fost schimbat sau schimbată în mod radical?

Am înțeles noi importanța învierii lui Isus și este ea o încurajare ca să înțelegem mântuirea care ne-a fost dată? De ce este învierea lui Hristos centrală pentru credința noastră? Ai subliniat vreodată cuiva că învierea lui Hristos atrage după sine și nădejdea învierii noastre?

Când suntem acuzați de misticism și neadevăr, putem să argumentăm că evanghelia este „dreaptă și chibzuită”? Ce dovezi ai în privința aceasta?

Suntem intimidați dacă ajungem în situația de a vorbi în adunări sofisticate și în fața unor mari lideri ai țării? Am putea să spunem că le dorim tuturor să fie creștini ca noi, mai puțin defectele și dificultățile prin care trecem?

Care este mesajul pe care ai avea îndrăzneala să îl dai în fața unor somități, într-o adunare de oameni puternici, sofisticați și bogați, fără să îi jignești și fără să treci cu vederea mesajul corect al mântuirii?