Să ne ferim de necredinţă şi rătăcirile ei, 1:22-23

Introducere

După ce Pavel ne-a arătat că a fost ales de Dumnezeu ca apostol cu misiunea de a transmite evanghelia credinței, a ascultării de Hristos, el ne arată în ce situație dezastruoasă a ajuns lumea prin păcat (1:18-32). El face o descriere semi-istorică a decăderii lumii antice, care pare să plece chiar din momentele creației din Geneza. Astfel, înțelegem ravagiile aduse de păcat, precum și sentința fără echivoc pe care o dă Dumnezeu. În multe feluri, această descriere se potrivește și situației în care se află astăzi omenirea. Credeți că am decăzut oare chiar mai jos decât cei din secolul întâi?

A. JUDECATA LUI DUMNEZEU

Sentința corectă a mâniei lui Dumnezeu se arată în 1:18. Ea este dată din ceruri și se referă la orice necinstire a lui Dumnezeu, la orice nelegiuire prin care adevărul este acoperit, ca să nu iasă la iveală. În ce privințe nesocotirea lui Dumnezeu apare și în oamenii de astăzi? Dar înăbușirea adevărului?

Judecata lui Dumnezeu se bazează pe faptul că există dovezi despre Dumnezeu și pot fi cunoscute, dar sunt ignorate (1:19-20). Versetul 20 este foarte discutat. Se văd sau nu se văd însușirile lui Dumnezeu în cartea naturii? Dați exemple de însușiri care se văd clar. Ce cunoașteți, de exemplu, despre designul sau proiectarea inteligentă a universului (procesele naturale, organismele, funcționarea lor indică o inteligență care nu poate apărea la întâmplare)? Ce cunoașteți despre principiul antropic (lumea în forma actuală are exact caracteristicile care fac cu putință existența omului)? Puteți menționa și trăsături divine care nu se înțeleg clar din cartea naturii?

Romani 1:20 spune că este nevoie de o cercetare atentă, dar nu ne spune că putem cunoaște bine absolut tot ce dorim. Ceea ce se poate cunoaște însă este clar și suficient pentru a dovedi orbirea noastră.

B. DECĂDEREA OMENIRII, 21-22.

Haide să vedem ce cauze au dus la această decădere a omenirii: necunoașterea; lipsa de închinare; lipsa de recunoștință; lipsa de concentrare; gândirea încurcată; lipsa de pricepere; mândria de a fi înțelept; mândria de a fi bogat; închinarea falsă la idoli, oameni și animale; analfabetismul; violența domestică. Aceste cauze din 21-22 au dus la o stare gravă pe care Biblia o numește „nebunie” - poți explica de ce o numește așa?

Observă că decăderea omenirii a venit și datorită unor pedepse date de Dumnezeu (24-25, 26-27, 28-31). În toate aceste trei pasaje se spune că „Dumnezeu i-a lăsat...”. Completează tu următorul tabel: 24. I-a lăsat pradă necurăției... Efecte: prin pofte în necinstesc trupurile. 26. I-a lăsat în voia patimilor... Efecte: prin pofte schimbă relațiile normale dintre femei și bărbați. 28. I-a lăsat în voia minții lor... Efecte: prin minte neînfrânată săvârșesc nelegiuiri mari, nu au etică. Decăderea prin păcat a condus la o răsturnarea totală a eticii. Oamenii au ajuns să îi felicite pe cei răi și să-i numească „buni” (32).

Descrie în cuvintele tale etapele decăderii omenirii, din Eden și până acum, așa cum se văd în Romani 1:18-32. Cum te poți feri de rătăcirile necredinței?

Pe lângă decăderea aceasta a omului datorită excluderii lui Dumnezeu din mintea lor în vremea când Taina lui Christos a fost prezentată a început să se desfășoare și taina fărădelegii.

Iată de ce în fața acestor acțiuni nocive a unor stimuli răi trebuie să căutăm învățătura sănătoasă a lui Dumnezeu.