Măsura în care îl cunoaștem pe Isus determină măsura credinței noastre.

Matthew 8:23–27 LEB

23 And as he got into the boat, his disciples followed him. 24 And behold, a great storm arose on the sea, so that the boat was being inundated by the waves, but he himself was asleep. 25 And they came and woke him, saying, “Lord, save us! We are perishing!” 26 And he said to them, “Why are you fearful, you of little faith?” Then he got up and rebuked the winds and the sea and there was a great calm. 27 And the men were astonished, saying, “What sort of man is this, that even the winds and the sea obey him?”

Cuvintele cântarii pe care corul a cântat-o au fost scrise în 1874 de Marry Ann Backer. Tot în același an, Dr. H.R. Palmer a pus versurile pe note și a inclus cântarea în volumul de imnuri pentru școala duminicală. Cântarea reconstituie întâmplarea când Domnul Isus potolește furtuna pe Marea Galileei așa cum ne este relatat în 3 din cele 4 evanghelii. Este unul dintre cele mai cunoascute evenimente din viața Domnului Isus, și de-a lungul timpului nu doar că a fost analizat de de creștini dar a constituit și subiectul diverselor forme de arată. În anul 1633 pictorul olandez Rembrandt a pictat un tablou care descrie această scenă. Tabloul a fost ultima dată expus la Muzeul Isabella Stewart Gardner din Boston, până în 1990 când a fost furat și de atunci nu a mai fost găsit.

Ceea ce este ineresant dacă mărim puțin imaginea și ne uităm mai detaliat la cei din barcă, este acest personaj care pare atipic ca îmbrăcăminte pentru secolul 1. Defapt aici este chiar autorul picturii, este autoportertul lui Rembrandt care avea acest obicei în unele scene din picturile sale își făcea autoportretul. Deși în mod evident, Rembrant nu a fost martor ocular al acestui eveniment, totuși dintr-o anumită perspectivă cu toții suntem martori, suntem parte a acestei întâmplări prin întrebarea deschisă pe care ucenicii o pun după ce Domnul potolește furtuna: Ce fel de om este acesta? Iar răspunsul pe care îl dăm la această întrebare este fundamental pentru viața noastră. Haideți să ne uităm împreună în Matei 8:23-27 și să vedem în detaliu ce s-a întâmplat în acea călătorie pe marea Galileei , și să vedem de ce este fundamental pentru fiecare dintre noi să găsim răspunsul la această întrebare: Ce fel de om este acesta?.

Începând cu capitolul 8, Matei prezintă o serie de 9 întâmplări care prezintă mai multe minuni pe care Domnul Isus le-a făcut. Este interesant că aceste miracole pot fi grupate în câte 3 serii de 3 întâmplări fiecare dintre aceste serii fiind întreruptă de 2 întâmplări care abordează tema uceniciei, ce așteaptă Domnul Isus de la cei care îl urmează.

Dacă minunile din primele 3 miracole vorbesc autoritatea Domnului Isus de a curăți ceea ce este necurat, autoritatea asupra bolilor, și a demonilor, potolirea furtunii vorbește despre autoritatea Domnului Isus asupra naturii. Este interesant că în versetul 18 Isus își exprimă intenția de a trece pe partea cealaltă, dar trecerea este întârziată de discuțiile cu 2 oameni legate de ce înseamnă a urma pe Isus. Un scop secundar al lui Matei în acest pasaj dar care nu poate fi neglijat este acela de a arăta că Isus se așteaptă ca cei care îl urmează să fie gata să plătească prețul uceniciei (18-22) să îl cunoască pe El și să se încreadă în El.

Matei 8:23027

Potolirea furtunii este o întâmplare adevărată, un fapt istoric nu este o parabolă și trebuie tratată ca atare, nu este corect să o alegorizăm sau să facem analogii cum ar fi barca reprezintă barca vieții, furtuna reprezintă furtunile vieții cât mai curând să ne concentrăm pe scopul pe care Matei l-a urmărit atunci când a inclus această relatare în acest punct al Evangheliei cât și pe ceea ce a vrut Dumnezeu să arate ucenicilor atunci când a îngăduit acea furtună neobișnuită chiar și pe marea Galileei.

Haideți să vedem ce urmărește să ne transmită Evanghelistul Matei în acest pasaj, și să înțelegem de ce este fundamental pentru noi astăzi modul în care îl înțelegem pe Isus Cristos, Ce implicații are în viața noastră cunoașterea lui Isus.

1. Isus are autoritate asupra naturii, asupra forțelor naturale.

Atunci când au plecat în această călătorie, probabil că nimic nu prevestea această furtună care s-a stârnit. Marea Galileei, sau marea Tiberiadei sau lacul Ghenazaret este un lac format de-a lungul cursului Iordanului situat la aproximativ 207 m sub nivelul mării Mediterane. Adâncimea lacului variază de la 40 la 45 de metri fiind mai adânc de-a lungul cursului Iordanului. Are de la N la S aproximativ 21 km iar lățimea maximă este de aproximativ 11 km. Așa cum putem observa și în imagine, are formă de pară fiind mai lată la N și mai îngustă la S. Apa lacului este dulce și clară, de un albastru foarte frumos, mai fiind numită și ochiul Galileei. Poziția lacului 207 m sub nivelul mării, fiind înconjurată de forme de relief înalte, face ca aerul rece de pe înălțimi să coboare cauzând furtuni violente.

Cam aceasta a fost situația și în întâmplarea relatată de Matei, doar că, spun mai multe comentarii pe care le-am consultat, intensitatea furtunii era neobișnuită. Pentru a sublinia violența furtunii, la care probabil el însuși a fost martor ocular, autorul folosește un cuvânt care ar putea fi tradus ca și cutremur, seism urmărind să arate efectul pe care vântul și valurile îl aveau asupra bărcii. Și în tot acest context tumultos, când ucenicii se luptau cu valurile, se luptau să scoată apa din barcă Isus, fiind extenuat după interacțiunea cu mulțimile, dormea.

În ochii ucenicilor situația e scapă de sub control, valurile amenință să distrugă corabia iar ei împreună cu Isus să își găsească sfârșitul pe fundul mării. Astfel că în disperare de cauză, ucenicii, care câteva ore mai devreme fuseseră martorii unor minuni extraordinare strigă Doamne salvează-ne! Pierim! Fă o minune, fă ceva. Hadeți puțin să ne imaginăm această scenă, ucenicii neputincioși în fața valurilor, fiindu-le teamă că atât ei cât și Isus vor muri îl trezesc pe Domnul și Isus prima lucru pe care îl face este să îi mustre, să îi certe... Nu ne este relatat ce a fost în mintea ucenicilor dar probabil că a fost ceva genul... Doamne noi murim aici și tu acum vrei să ne înveți ce înseamnă credința. Mântuitorul se ridică apoi și face ceva de întrece orice închipuire, ceartă vânturile și marea și se instaurează liniștea. Ca și oameni care cunoșteau istoria lui Israel, care cunoșteau Scripturile VT este imposibil ca ucenicii să nu își fi amintit că Dumnezeu este singurul care controlează și liniștește marea. Iov 38:8-11, Psalmul 29 : 3 –4, 10-11, 65:5-7, 89:9, 107:23-32.

Domnul stătea pe scaunul Lui de domnie cînd cu potopul, şi Domnul împărăţeşte în veci pe scaunul Lui de domnie. Ps 29:10

28 Atunci, în strîmtorarea lor, au strigat către Domnul, şi El i-a izbăvit din necazurile lor.

29 A oprit furtuna, a adus liniştea, şi valurile s’au potolit. 30 Ei s’au bucurat că valurile s’au liniştit, şi Domnul i-a dus în limanul dorit. Ps 107:28-30

Doamne, Dumnezeul oştirilor, cine este puternic ca Tine, Doamne! Şi credincioşia Ta Te înconjoară.9 Tu îmblînzeşti mîndria mării; cînd se ridică valurile ei, Tu le potoleşti. Ps 89:9

El potoleşte urletul mărilor, urletul valurilor lor, şi zarva popoarelor. Ps 65:7

Astfel în primul rând această întâmmplare ne arată că Isus are autoritate asupra forțelor naturii, Isus este Dumnezeu.

În al 2 lea rând vedem că

2. Teama ucenicilor izvorăște din necunoașterea lui Isus.

Iar aceasta ne va ajuta să răspundem la întrebarea noastră de ce este fundamental pentru noi astăzi modul în care îl înțelegem pe Isus Cristos, Ce implicații are în viața noastră cunoașterea lui Isus.

Pe tot parcursul acestei relatări Domnul Isus este în opoziție cu ucenicii.

Ucenicii se tem, Domnul Isus dormea. Faptul că Isus dormea, nu ne arată doar extenuarea în urma interacțiunii cu oamenii, sau că Fiul Omului nu are unde să își plece capul și în nici un caz nepăsarea sau indiferența ci arată încrederea pe care o avea în planul și ocrotirea Tatălui. Mântuitorul știa că lucrarea lui pe pământ nu e încheiată, deși urma să își dea viața pentru “a mântui pe poporul Lui de păcatele sale”, împrejurările și timpul în care va împlini acest lucru erau altele.

Ucenicii erau cuprinși de panică, dar Domnul întâi îi mustră, și aceasta nu pentru a le pune răbdarea la încercare, ci pentru că fiind stăpân pe situație, Isus rezolvă lucrurile în ordinea importanței, întâi adresează problema calității credinței ucenicilor și apoi potolește furtuna.

Expresia aceasta puțin credincioșilor, apare doar de 6 ori în tot NT din care de 5 ori în Matei și odată îl Luca, fiind o expresie pe care evangheliștii o folosesc cu referire la ucenici.

O carență de credință la cei la care credința ar trebui să joace un rol central este dezamăgitoare. Dar oare ce are în vedere Mântuitorul atunci când îi mustră pe ucenici? Strigătul disperat al ucenicilor Doamne salvează-ne, pierim arată că ei au apelat la Isus crezând că îi poate salva, ei au asistat cu puțin timp înainte la minuni extraordinare. Astfel în mod evident, mustrarea Domnului nu vizează strigătul ucenicilor, nici o neîncredere că Isus ar putea să îi salveze, nici teama că fiind pe mare ca orice om ar putea muri înecați ci mai curând faptul că teama lor era nejustificată având în vedere că Mesia, cel pe care Dumnezeu l-a promis de secole, era în barcă și lucrarea mesianică nu era încheiată iar Isus nu avea cum să moară pe fundul mării Galileei.

Cred că ultima cântare a corului exprimă foarte bine acest adevăr. Nu poate să piară corabia al cerului Domn când se află în ea.

În engleză spune: Nici un val nu poate înghiți corabia în care se află Stăpânul oceanului al pământului și al cerului.

Deși ucenicii erau fascinați de persoana Domnului totuși ei nu au reușit să înțeleagă, până la acel moment, cine este El.

Participând la toate minunile menționate anterior: vindecarea unui lepros, a robului centurionului care era paralizat, a soacrei lui Petru precum și mulți îndrăciți și mulți alți bolnavi (cf versetului 16) ucenicii ar fi trebuit să ajungă la concluzia pe care o prezintă Matei în versetul 17, că trăiau vremuri istorice în care Isus, Mesia împlinea ceea ce vestea Isaia: El a luat asupra Lui neputințele noastre, și a purtat bolile noastre.

Într-o situație oarecum similară, când Ioan botezătorul pune la îndoială dacă Isus este Mesia, Domnul nu îi dă un răspuns clar ci spune: „Duceți-vă de spuneți lui Ioan ce auziți și ce vedeți: Orbii își capătă vederea, șchiopii umblă, leproșii sunt curățiți, surzii aud, morții înviază, și săracilor li se propovăduiește Evanghelia” Mt 11:4. Toate acestea lucruri au fost văzute de ucenici, dar ei nu au reușit să vadă până la momentul respectiv că Isus este Mesia.

Întrebarea ucenicilor Ce fel de om este acesta vine să confirme că teama lor a izvorât din necunoașterea lui Isus. Această întrebare a ucenicilor ne este adresată de Matei și nouă astăzi. Ce fel de om este acesta. Ca cei care cunoaștem Scriptura știm că Isus este Mesia care s-a născut din fecioara Maria, venit să mântuiască pe poporul său de păcatele sale și al cărui scop este acela de a duce la îndeplinire planul de mântuire al lui Dumnezeu. El are autoritate să dea învățătură, are autoritatea de a curăți ceea ce este necurat, de a porunci ca cei paralizați să umble, are autoritate asupra oricăror boli, asupra demonilor asupra naturii. Isus Cristos este Dumnezeu.

Ce înseamnă această întâmplare pentru noi ce putem să învățăm din experiența ucenicilor din faptul că Domnul Isus are autoritate asupra naturii, asupra vânturilor a mării?

Cred că nimeni din cei prezenți nu putem să avem o intrepretare atât de naivă cum ar fi că atunci când suntem în călătorie pe apă, Isus ne garantează că nu putem să ne înnecăm.

De ce este fundamental pentru noi astăzi modul în care îl înțelegem pe Isus Cristos, Ce implicații are în viața noastră cunoașterea lui Isus.

Măsura in care îl cunoșteam pe Isus determina măsura(calitatea) credinței noastre.

Calitatea credinței noastre este direct proporțională cu acuratețea cu care îl percepem, înțelegem pe Isus.

Credința are de a face cu trăirea în viața de zi cu zi, credința se reflectă in viața noastră. Haideți să privim la câteva exemple:

· Poate că suntem în fața unor decizii în viață: să spunem adevărul și astfel să suportăm anumite consecințe sau să mințim pentru a scăpa de anumite probleme. Să fiu cinstit în afacerile pe care le fac sau să înșel pentru a câștiga mai mulți bani și puteți pune aici orice ce alt lucru pe care îl doriți. Alegerea noastră va fi determinată de modul în care îl cunoaștem, de modul în care îl înțelegem pe Cristos. Dacă înțelegem că Cristos este înțelept, că El ne dorește binele, că El are putere, că ceea ce ne învață Scriptura nu este un capriciu a lui Dumnezeu, dacă îl vom vedea pe Cristos ca pe un Mare Preot milos care are milă de slăbiciunile noastre, dacă îl vom vedea pe Cristos așa cum îl prezintă Scriptura ca cel care dorește binele nostru, atunci prin credință indiferent de consecințe vom acționa corect. Dar dacă noi credem că știm mai bine, că suntem mai înțelepți că cunoaștem mai bine datele problemei decât o face Cristos, că mai important decât binele veșnic este confortul personal vom alege calea care pare mai ușoară.

· Poate că ești în suferință, poate că cineva la care ții foarte mult sau poate chiar tu treci prin probleme grave de sănătate sau poate că cineva apropiat te-a dezamăgit, poate că ai mari probleme financiare, poate că îți vezi anumite visuri pe care le aveai ruinate și deznădăjduiești te gândești că lui Isus nu-i pasă că este fără putere, și îți este teamă te îndoiești poate de dragostea lui Dumnezeu, de planul pe care îl are cu tine. Vreau să îți spun în această dimineață că Isus cunoaște foarte bine problema ta, El are putere și autoritate să dea o rezolvare, dar în același timp trebuie să înțelegem că planul lui Cristos pentru tine este cel mai bun. Scriptura nu promite că Dumnezeu va da rezolvarea pe care tu o gândești la problemele tale, dar ne încredințează de dragostea lui Cristos de care nimeni și nimic nu ne poate despărți. Și atitudinea cu care trebuie să venim înaintea lui Isus în rugăciune este aceea cu care în începutul capitolului 8, leprosul se apropie de Domnul și îi spune Doamne dacă vrei, poți să mă curățești. F.F. Bruce spunea că Orice “accident” are potențialul de a crește modul în care îl cunoaștem pe Isus.

Aplicații

1. Suntem invitați să îl cunoaștem pe Isus, iar cunoașterea lui Isus înseamnă să înțelegem cine este El, care este voia lui Dumnezeu și să trăim în conformitate cu ceea ce Cristos dorește de la noi.

2. Suntem invitați să răspundem la această întrebare Ce fel de om este Acesta? Pentru că

Măsura in care îl cunoșteam pe Isus determina măsura(calitatea) credinței noastre.

Calitatea credinței noastre este direct proporțională cu acuratețea cu care îl percepem, înțelegem pe Isus.

Cine este Isus Cristos pentru tine?