Un jug ușor.

Atât capitolul 11 cât și capitolul 12 din Matei au o structură asemnănătoare și pun în contrast necredința și credința, pe cei care resping mesajul lui Isus și pe cei care cred mesajul lui Isus.

În capitolul 11 în primele 19 versete Domnul după ce răspunde la întrebările lui Ioan Botezătorul despre Mesia, prezintă apoi semnificația lucrării lui Ioan, care este identitatea și rolul lui Ioan Botezătorul, În verstele 20-24 Domnul mustra pe cei care l-au respins pe Ioan și care îl resping pe Mesia. pentru ca începând cu versetul 25 până la 30 să prezinte oferta harului lui Dumnezeu.

Matei 11:25-30

25 În vremea aceea, Isus a luat cuvântul şi a zis: „Te laud, Tată, Doamne al cerului şi al pământului, pentru că ai ascuns aceste lucruri de cei înţelepţi şi pricepuţi, şi le-ai descoperit pruncilor. 26 Da, Tată, Te laud, pentru că aşa ai găsit Tu cu cale!” 27 „Toate lucrurile Mi-au fost date în mâini de Tatăl Meu; şi nimeni nu cunoaşte deplin pe Fiul, afară de Tatăl; tot astfel nimeni nu cunoaşte deplin pe Tatăl, afară de Fiul şi acela căruia vrea Fiul să i-L descopere. 28 Veniţi la Mine, toţi cei trudiţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi da odihnă. 29 Luaţi jugul Meu asupra voastră şi învăţaţi de la Mine, căci Eu sunt blând şi smerit cu inima; şi veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre. 30 Căci jugul Meu este bun, şi sarcina Mea este uşoară.”

Cum se descoperă harul lui Dumnezeu?

Care este oferta harului lui Dumnezeu?

1. Harul lui Dumnezeu se desoperă în planul făcut de Tatăl. Oferta harului lui Dumnezeu ne este prezentată în planul plin de îndurare al Tatălui. (v25-27)

După ce mustră pe cei care resping Evanghelia Împărăției lui Dumnezeu, Domnul Isus se adresează Tatălui se roagă Tatălui pentru că atunci când împotrivirea, respingerea celor din jur creștea, Isus își găsește odihna în Tatăl. Domnul Isus Cristos își găsește bucuria și odihna în împlinirea planul înțelept conceput de Dumnezeu.

Modul în care Domnul Isus se adresează Tată arată spre relația intimă, unică dintre Isus și Tatăl și într-un fel ne pregătește sau anticipează ce va urma în versetul 27, iar expresia Doamne al cerului și al pământului privește spre autoritatea pe care Dumnezeu o are asupra tuturor lucrurilor și anticipează, ne pregătește pentru v 25-26.

Dumnezeu, în suveranitatea lui ascude aceste lucruri de cei înțelepți și pricepuți. Înțelegerea corectă a lucrării lui Ioan Botezătorul, a miracolelor Domnului Isus, a întregii Sale lucrări ca fiind împlinirea profețiilor din Vechiul Testament, ca fiind împlinirea planului lui Dumnezeu este ascunsă de cei înțelepți și pricepuți și descoperită pruncilor.

Cei înțelepți și pricepuți nu îi vizează doar pe cărturari și farisei ci așa cum putem vedea din context pe toți din acea generație de oameni pe care Domnul Isus îi mustră în acest capitol, care au fost martori la lucrările Lui (minunile, la discursurile etc) dar pentru care semnificația acestor lucruri a rămas ascunsă.

Înțelepți și pricepuți nu are de a face cu nivelul de educație (religioasă sau laică) după cum nici pruncilor nu are de a face cu vârsta. Contrastul este între cei care se considera atot-suficienți care se considera atât de înțelepți încât nu mai au ce să învețe și cei care își văd propriile limite și își găsesc plăcerea în a fi îndrumați și învățați.

Astfel cei înțelepți și pricepuți refuză să se smerească și să se pocăiască atunci când sunt confruntați cu mesajul evangheliei, pe când pruncii răspund la mesajul evangheliei cu pocăință, conștientizând că sunt dependenți de Dumnezeu întocmai ca un copil de Tatăl lui.

Faptul că Dumnezeu ascunde și Dumnezeu descoperă ne arată că prin puterile noastre prin resursele noastre proprii nu putem să înțelegem planul lui Dumnezeu, chemarea lui Dumnezeu avem nevoie de revelație, de lumină Divină.

În același timp actul de a ascunde și a descoperi pe care Dumnezeu îl exercită în suveranitatea lui nu este un act de nedreptate ci pe deoparte un act de judecată – pentru cei care se consideră singuri înțelepți, pentru acea generație păcătoasă, și un act de milă, de har pe de altă parte.

Planul de mântuire a lui Dumnezeu este centrat în Fiul Său Isus Cristos, iar pentru a înțelege și a putea beneficia de acest plan plin de har avem nevoie de lumină de sus, avem nevoie de har. Isus Cristos este singurul care poate să ni-l descoperă pe Tatăl, pentru că este singurul care îl cunoaște pe Tatăl. Acest lucru este prezentat și de Evanghelistul Ioan în primul capitol al Evangheliei Sale. Astfel Isus a venit să îl descopere pe Tatăl, a trăit pe pământ pentru ca noi oamenii să putem să îl cunoaște pe Dumnezeu să intrăm într-o relație intimă cu Dumnezeu.

Textul are profunde implicații Cristologice, aratând spre dumnezeirea Domnului Isus, după cum Tatăl, ascunde și descoperă lucrurile după buna plăcere a voii Sale, Fiul – care este singurul care poate să îl descopere pe Tatăl, este cel care descoperă pe Tatăl după cum dorește.

Astfel harul lui Dumnezeu ne arată că planul de mântuire a lui Dumnezeu este centrat în Fiul Său Isus Cristos care reprezintă împlinirea acestui plan, singura cale prin care putem să îl cunoaștem pe Dumnezeu.

În al 2 lea rând

2. Harul lui Dumnezeu se descoperă în invitația de a veni la Cristos. Oferta harului lui Dumnezeu o vedem în chemarea Domnului Isus Cristos. (v 28-30)

Dacă singura modalitate de a îl cunoaște pe Tatăl este prin Isus Cristos, așa cum am văzut doar Isus este cel care are autoritatea de a ne invita să intrăm într-o relație autentică cu El. Invitația lui Isus cuprinde 2 aspecte care nu pot fi separate, fiecare dintre ele având aceeași promisiune: veți găsi odihnă

Veniți la mine

Luați jugul meu asupra voastră.

Contrastul dintre a fi trudit și împovărat și a avea odihnă, ne comunică că cei care sunt smeriți, cei care sunt ca niște prunci și își conștientizează propria neputință și dependența de Dumnezeu pentru a putea fi eliberați vor avea parte de odihnă, de eliberare.

Imaginea unui jug bun și o sacină (povară) ușoară este oximoronică, dar reprezintă invitația Domnului Isus de a intra în școala uceniciei Lui, de a fi ucenic al Lui pentru a ne putea odihni în salvarea pe care El o oferă având promisiunea că voia lui Dumnezeu pentru viața noastră ne va aduce plinătate.

F.F. Bruce, spunea că jugul este un semn atât al domniei lui Cristos cât și al faptului că Isus este partenerul nostru în această relație.

Contrastul dintre jugul lui Cristos și cel al fariseilor și cărturarilor nu face este neaparat referire la diferența dintre mântuirea prin fapte și mântuirea prin har, cât mai curând la contrastul dintre a te supune Legilor VT în termenii și condițiile impuse de farisei și eliberarea experimentantă sub tutela lui Isus, sub autoritatea unui Învățător blând și smerit spre care VT indica. Odihna pe care o promitea sabatul a ajuns să fie o povară pentru oameni, dar adevărata odhină este cea pe care o putem experimenta în Cristos Isus.

Isus Cristos îi cheamă pe cei care sunt împovărați de păcat și vor să gasească odihnă să vină la El. Isus Cristos ne invită la o relație vie, autentică cu Sine prin care ne promite că vom găsi odihnă și ne vom desfăta în cunoașterea lui Dumnezeu.

Concluzie. Să mulțumim lui Dumnezeu pentru:

Că El ne-a deschis ochii minții pentru a înțelege chemarea lui Cristos.

Pentru planul de mântuire care este centrat în Isus.

Pentru că prin Isus Cristos, putem să îl cunoaștem pe Tatăl.

Pentru că Isus ne-a chemat la Sine și în El găsim odihnă.

Pentru că putem să învățăm de la Domnul nostru și prin har să ne asemănăm tot mai mult cu Cristos.

Cină

În pasajul pe care l-am citit putem să vedem înțelepciunea lui Dumnezeu, în planul pe care l-a desfășurat în Cristos, înțelegem bunătatea și harul lui Dumnezeu, dar așa cum am aratăt putem să vedem și judecata unei generații rele și păcătoase, care deși au văzut lucrările lui Dumnezeu au rămas împietriți, și au avut parte de judecata lui Dumnezeu prin faptul că ochii minții lor au rămas închiși neputând să vadă că Isus este împlinirea Vechiului Testament.

Avem înaintea noastră aceste 2 elemente, pâinea și vinul care stau ca mărturie și ne amintesc de modul în care Domnul Isus s-a smerit, și s-a supus voii Tatălui, ne vorbesc despre bunătatea și dragostea lui Dumnezeu, care l-a dat pe Fiul Său Preiubit în care își găsește toată plăcerea pentru mântuirea noastră. Dar în același timp aceste 2 elemente ne vorbesc nu doar despre harul lui Dumnezeu ci și despre judecata, despre dreptatea lui Dumnezeu. Atunci când privim la pâine și la vin, și atunci când luăm parte din pâine și din vin ne aducem aminte că judecata lui Dumnezeu, care presupunea moartea nostră, pedepsirea noastră a lovit în Isus Cristos și în felul acesta am fost reconciliați cu Dumnezeu, am fost împăcați.

Aș vrea ca atunci când luăm din aceste 2 elemente să o facem cu reverență meditând în duhul nostru la însemnătatea lucrării lui Cristos, înțelegând dreptatea lui Dumnezeu, care nu a lăsat păcatul nepedepsit, dar și dragostea lui Dumnezeu care a trimis pe Domnul Isus, să moară pe cruce pentru a ne împăca cu Sine, și pentru a putea să ne ofere odihna pe care o experimentăm astăzi în mântuirea de care avem parte.

Cântări cu biserica

O cântare de mărire am în inimă mereu LD

2 cântari cor

Rugăciune început

1 cântare cor

Ce fericire de-a cunoște 129 PDC

Mesaj închinare

Isuse dintre toți te-aleg mereu 424 PDC

Rugăciune închinare

Cantare cor (cină)

Cină: Iubirea adâncă a Tatălui Jubilate

Cina

Cântare cor

Neclintit mă-ncred (Din ai dimineții zori) 258 Jubilate

Mesaj

Eu sunt un om, sunt doar un om CT