1 Petru Privire de ansamblu

Introducere

În anul 2009, am avut ocazia sa ma aflu pentru 2 săptămâni în Roma și am rămas impresionat de vestigiile arheologice care stau ca mărturie despre măreția și gloria imperiului Roman și a Romei. După 8 ani, în 2017 am mai vizitat odată Roma împreună cu soția, și am pus deoparte o zi întreagă pentru a putea vizita Coloseumul, Forumul roman, Dealul Palatin, Domus Aurea (domul de aur) construit de Nero, după incendiul care a devastat Roma în anul 64.

Conform istoriei, Nero s-a plâns mereu că Roma este urâtă și că ar vrea să poată reconstrui orașul, astfel că în iulie 64 când a izbucnit incediul care din 14 regiuni ale Romei a distrust total 7 și încă 4 parțial, cetățenii din capitala imperiului l-au învinuit, pe Nero că a dat foc orașului pentru a putea să îl recconstruiască după gustul său. Deși aceste acuzații se pare că nu stau în picioare din punct de vedere istoric, ceea ce este adevărat e că Nero a dat imediat vina pe creștini și astfel a început una dintre cele mai crunte persecuții împotriva creștinilor. Se spune că ucenicii lui Isus erau stropiți cu ulei și arși de vii ca niște torțe pe dealurile din jurul Romei. De fapt cu ocazia acestei persecuții 2 dintre cei mai proeminenți lideri ai Bisericii apsotolul Pavel și apostolul Petru au fost martirizați.

Până la acea dată, creștinii deși nepersecutați în mod oficial de autoritățile centrale, reprezentau o minoritate discriminată în imperiu, și aveau parte de suferință. Cu puțin timp înainte de aceste evenimente, apostolul Petru scrie prima sa epistolă.

Autorul

Petru se identifică, ca și apostol al lui Isus Cristos, deci ca unul care are autoritate care a fost delegată de Isus Cristos. Wayne Grudem face o observație foarte interesantă, spune că importanța autorității apostolice este subliniată și de faptul că este singurul titlu(singura slujbă din biserică) din NT care are alăturat al lui Isus Cristos.

Cartea 1 Petru este scrisă într-o greacă frumoasă elevată, foarte ordonată împodobită cu elemente de retorică, de asemenea sunt folosiți mulți termeni unici în NT, multe cuvinte în greacă care apar în NT doar în cartea 1 Petru. Epistola conține foarte multe aluzii la VT, și citatele din VT sunt date din LXX, traducerea în greacă a NT. Pe de altă parte F.A. 4:13 pentru este descris ca necărturar și un om de rând, astfel sunt unii care spun că un om needucat, un biet pescar din Galileea nu ar fi fost capabil să scrie această epistolă. Deși argumentele par a avea o anumită forță, la o analiză mai atentă ele nu stau în picioare.

Descoperirile arheologice recente au arătat că limba greacă era foarte folosită în Israelul primului secol. Mai ales în Galileea, unde era a 2 a limbă vorbită, astfel Petru cunoștea greaca pentru a putea face comerț ca și pescar. Apoi chiar replica din FA 4:33 vine să arate că deși nu a avut parte de o educație formală, totuși răspunsul dat de conducătorilor evrei îi uimește pe aceștia pentru că era un răspuns plin de curaj și de calitate. Petru a slujit timp de 30 de ani în biserică, și în acest timp a avut oportunitatea să interacționeze cu evrei și neamuri, a avut oportunitatea să interacționeze cu LXX și astfel să își perfecționeze greaca.

Pe lângă argumentele deja prezentate, este important să știm că o epistolă scrisă sub pseudonim nu era acceptată ca autentică în primul secol, nici măcar în cercurile păgâne. De aceea scrierea sub pseudonim este imposibilă pentru că după toate informațiile care le avem, biserica din primele 2 secole a recunoscut epistola ca autentică. Părinții bisericii, cum ar fi Policarp, Clement, Papias au citat din 1 Petru și au atribuit epistola lui Chifa. În 2 Petru, autorul spune aceasta este ce de a 2 a epistolă pe care v-o scriu, făcând referire la ceea ce numim noi azi 1 Petru.

Astfel argumentele în favoarea scrierii de către apostolul Petru a epistolei sunt solide, puternice și putem afirmă fără echivoc că 1 Petru este autentică fiind scrisă de Simon Petru apostol al lui Isus Cristos.

Destinatarii

Neamuri

Apostolul Petru se adresează așadar creștinilor din Asia Mică, teritoriul Turciei de astăzi, și deși folosește mulți termeni specifici contextului ebraic, se adresează unei audiențe compusă în marea majoritate din neamuri.

· 1:14 poftele pe care le aveați când erați în neștiință

· 1:18 ați fost răscumpărați din felul deșert de viețuire pe care îl moșteniserăți de la părinții voștri

· 4:3 în trecut ați făcut voia neamurilor și ați trăit în pofte, în beții, în ospețe, în chefuri și în slujiri idolești neîngăduite.

Străini care trăiesc în diaspora

· Termenul de străini apare în 1 Petru și mai apare în NT în Evrei... Interesant, că în LXX același termen folosit, este folosit în Geneza 23:4 când Avraam vrea să o îngroape pe Sara și cere un loc de la fii lui Het, spunând despre sine însuși că sunt străin în mijlocul vostru.

· Ideea de diaspora, este ceva specific poporului ales, care trăia departe de țara promisă.

Imaginea pe care o creează aici Petru este că noi suntem ca Avraam care era străin în această lumea, suntem poporul ales a lui Dumnezeu suntem împrăștiați prin lume dar țara noastră, identitatea noastră este în ceruri.

Aleși

După preștiința

· Identitatea noastră în raport cu Dumnezeu, care fără a fi forțat sau determinat de nimeni în planul său făcut înainte de întemeierea lumii, ne-a ales pentru a avea parte de binecuvântarea, de privilegiul de a avea o relație vie autentică cu Sine.

Petru ne reamintește că Dumnezeu este cel care a luat inițiativa răscumpărării omului, Dumnezeu este cel care a luat inițiativa în viața noastră și ne-a atras într-o relație intimă, iubitoare, eliberatoare cu El, dar de asemenea o relație în care Dumnezeu cere autoritate supremă peste viețile noastre.

Prin sfințirea lucrată de Duhul

· Se referă la lucrarea Duhului Sfânt în viața credinciosului, de a convinge de păcat și de a transforma mintea și inima păcătosului pentru a putea accepta adevărul Evangheliei.

Spre ascultarea și stropirea cu sângele Domnului Isus Cristos

· Imaginea stropirii cu sângele, probabil că este o aluzie la Exod 24, acolo unde după ce poporul promite ascultare față de Dumnezeu (de 3 ori) este stropit cu sângele jertfei pentru a ratifica legământul dintre Dumnezeu și Israel. Deși vechiul legământ nu a putut duce la ascultarea de Dumnezeu și și-a dovedit neputința, noul legământ se dovedește superior și duce la ascultarea de Dumnezeu.

· Deși, legământul NT este unul necondiționat, totuși el duce la ascultare față de Dumnezeu, în felul acesta ceea ce vrea să comunice aici Petru este că prin sângele lui Cristos este ratificat noul legământ care duce la ascultare, supunere față de Dumnezeu a celor care sunt aleși după preștiința Tatălui prin lucrarea de sfințire a Duhului.

Chiar în prima frază din epistolă, Petru introduce conceptul de Identitate Creștină care este bazată în primul rând pe relația cu Dumnezeu și apoi pe relația cu lumea

Ocazia scrierii

• Petru se adresează creștinilor care sufereau pentru numele lui Cristos.

• Suferința este o realitate pe care cititorii o regăsesc de-a lungul întregii epistole.

• Pentru destinatarii epistolei, identitatea lor în Cristos a fost nu doar o sursă de mare bucurie ci totodată, în mod ironic, motivul pentru care ei erau întristați prin felurile încercări. 1:6.

• Creștinii formau o minoritate discriminată de societatea primului secol.

Datorită credinței creștine, ei erau marginalizați de societate, respinși de prieteni, amenințați, târâți în fața tribunalelor, erau dezonorați, își pierdeau reputația în ochii contemporanilor și probabil aveau de înfruntat consecințe economice.

Scopul

V‑am scris pe scurt aceste lucruri, prin Silvanus, pe care‑l consider un frate credincios, pentru a vă încuraja și pentru a depune mărturie că acesta este adevăratul har al lui Dumnezeu. Rămâneți în el 1 Petru 5:12

• Să îi încurajeze pe credincioși să rămână statornici în timp ce îndură suferința și necazul în această lume rea.

“O chemare de a rămâne statornici în har. Petru nu i-a chemat pe cititori să câștige harul lui Dumnezeu, sau să se străduiască să obțină un har care nu este al lor. Nu, ei trebuie să rămână statornici în harul care deja este al lor. “ Thomas R. Schreiner

Structura cărții

Cartea are 3 secțiuni majore, care sunt indicate de cuvântul preaiubiților sau dragilor.

I. 1:1 - 2:10 Secțiunea introductivă Siguranța creștinului este dată de măreția Mântuirii de care are parte.

1. Măreția mântuirii

Nașterea din nou prin învierea lui Isus Cristos la o nădejde vie, o nouă identitate în Isus Cristos suntem parte din familia lui Dumnezeu.

2. Moștenirea glorioasă ne motivează la o viață sfântă

3. Creștinul trăiește pe baza noii identități.

Viața lui Isus și viața credinciosului sunt inseparabile în gândirea lui Petru. Isus nu este doar obiectul credinței creștine, el este și șablonul, modelul destinului creștinului. Învierea lui Isus este sursa vieții noi a credinciosului. Dorința lui Cristos de a suferi pentru a împlini voia lui Dumnezeu este exemplul de urmat pentru ucenici în timp își trăiesc viața în credință, călcând pe urmele lui Isus.

II. 2:11 – 4:11 Creștinul trăiește ca străin într-o lume ostilă pentru a îi aduce glorie lui Dumnezeu.

Este remarcabil modul în care Petru, adaptează codul de conduită în societate și familie din lumea greco-romană la contextul creștin.

1. Suntem chemați să fim un model al lui Cristos în societate

2. Suntem chemați să fim un model al lui Cristos în viața de familie

Relații bazate pe respect, roluri diferite în familie, dar egalitate în ochii lui Dumnezeu.

3. Suntem chemați să trăim o viață atrăgătoare pentru cei din jur

4. Suntem chemați să răspundem într-un mod cristic la suferință.

III. 4:12 – 5:14 Creștinul perseverează în ciuda suferinței

1. Suferind cu bucurie în acord cu voia lui Dumnezeu

2. Îndemnuri pentru lideri și pentru comunitate.

Încheierea.

Teme Majore

1. Speranța în mijlocul suferinței

a. Creștinul are perspectiva eternă asupra lucrurilor.

b. Mântuirea de care avem parte, dar care va fi revelată deplin la revenirea lui Cristos aduce speranță în mijlocul suferinței.

Suntem beneficiarii direcți ai harului lui Dumnezeu, dar mântuirea va fi deplin descoperită, va fi deplin consumată la arătarea lui Cristos. Faptul că se vorbește de mântuire la viitor nu vine să clatine siguranța mântuirii noastre, ci din contra vine să o întărească, suferința însăși având rolul paradoxal de a ne curăți, de a separa ce este autentic de ce este fals, de a ne asigura că suntem parte din poporul ales al lui Dumnezeu.

2. Suntem parte din poporul lui Dumnezeu

a. Identitatea noastră - Deși abandonați și marginalizați de lume (străini) creștinii fac parte din poporul lui Dumnezeu (aleși)

b. Sfințirea – Ca parte din poporul lui Dumnezeu creștinul trăiește o viață transformată.

Sfințirea în 1 Petru, nu este un aspect cantitativ, o listă cu lucruri care am voie să le fac și lucruri pe care nu am voie să le fac ci sfințirea are de a face cu aspectul calitativ al urmării lui Cristos. Conștientizarea identității noastre – suntem poporul lui Dumnezeu, cunoașterea lui Dumnezeu care spune fiți sfinți căci eu sunt sfânt, cunoașterea lui Cristos care este un model de ascultare și suferință, cunoașterea lui Cristos care ne-a răscumpărat cu sângele său scump constituie baza, fundamentul unei vieți de sfințenie care urmărește aspectul calitativ, al relației cu Dumnezeu. Astfel ca și creștin în împrejurările vieții voi face alegerile corecte ca urmare a credinței pe care o am în Dumnezeu, ca urmare a relației de cunoaștere a lui Dumnezeu Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt.

3. Importanța Cristologică

Epistola conține o cristologie vastă. Această cristologie nu este proclamată într-un singur pasaj, ci cu ajutorul unor repetiții și este o cristologie a acțiunii.

· Cristos a înviat – credinciosul are o nouă identitate

· Cristos este piatra vie – creștinul este o piatră vie

· Cristos a suferit – creștinul trebuie să sufere

· Cristos este proslăvit- creștinul va avea parte de slavă și cinste

Relevanța cărții astăzi

O carte realistă despre viața de azi.

Trăim în 2 lumi distincte

• Aleși, parte din poporul lui Dumnezeu

• Străini în societatea în care trăim.

• Suntem provocați să avem o perspectivă cerească, eternă asupra lucrurilor.

Societatea în care trăim evoluează și începe să îl respingă tot mai mult pe Dumnezeu

• Cartea ne învață cum să ne adaptăm social și cultural în societate fără să fim înghițiți de lumea în care trăim.

• Cartea ne învață cum să trăim făcând evanghelia relevantă și atrăgătoare.

Într-un mod remarcabil, Petru le arată creștinilor că ei nu sunt chemați să stea izoloați de societate, ci ei trebuie să lucreze, să interacționeze, să se adapteze la contextul în care trăiesc, fără a se amesteca cu lumea în practicile și obiceiurile care nu sunt în confirmitatea cu ceea ce cere Dumnezeu, dar în același timp respectând regulile sociale ale societății din care fac parte.

Cum ne raportăm la suferință

· Este mai bine să alegem să suferim decât să alegem să păcătuim.

· Prin aceasta nu câștigăm bunăvoința lui Dumnezeu.