Disciple response to a hostile culture

Billy Graham

Este unul dintre cei mai cunoscuți creștini evanghelici, un om integru care a vestit mesajul Evangheliei în America de Nord, America de Sud, Asia, Africa, Europa. Un om care și-a înțeles rolul și chemare creștină și a fost mereu gata să plătească prețul uceniciei în școala lui Isus. Un om care nu a cochetat cu păcatul și cu compromisul, văzând că mulți lideri creștini sunt compromiși de 2 probleme: folosirea banilor donați pentru lucrare în interes propriu și implicarea în relații intime nepotrivite ia 2 decizii care sunt cunoscute astăzi ca regulile Billy Graham: În primul rând niciodată nu va accepta să primească o donație în contul personal sau în bani cash toate donațiile primite urmând să treacă prin conturile misiunii iar el urma să primească un salariu pentru munca depusă. În al 2 lea rând niciodată nu va pleca neînsoțit în misiune sau în vizite private, niciodată nu va discuta singur cu o persoană de sex opus, de fiecare dată când intra într-o cameră de hotel era însoțit de unul dintre partenerii în misiune.

Deși și-a iubit familia și a fost un soț și un tată model, a fost și plecat uneori pentru perioade însemnate de timp din sânul familie pentru a putea vesti mesajul evangheliei. A investit zeci, sute, mii de ore în formarea sa și perfecționarea sa ca lucrător și în studiul Scripturii pentru a duce mereu mesajul Evangheliei proaspăt oamenilor.

Un om care și-a înțeles rolul și chemare creștină și a fost mereu gata să plătească prețul uceniciei în școala lui Isus.

Graham Stainess

· Misionar australian care a lucrat timp de 15 ani în India îngrijind bolnavii de lepră și vestind Evanghelia

22/23 ianuarie 1999 împreună cu cei 2 copii băieți (Philip 10 ani și Timothy 6 ani) este ars de viu în mașina în care dormeau.

· Un om care și-a înțeles rolul și chemare creștină, a renunțat la confortul pe care îl putea oferi Australia, a fost mereu gata să plătească prețul uceniciei în școala lui Isus și a plătit cu viața devotamentul față de Cristos.

Richard Wurmbrand

Participă împreună cu Sabina la Congresul cultelor, unde după ce diverși lideri religioși şi-au manifestat susținerea lor față de partidul comunist, la îndemnul soției lui, care i-a spus: „ Mergi și spală rușinea aceasta de pe obrazul lui Hristos ”, devine vocea singulară care a dezaprobat şi a condamnat supunerea cultelor sub regimul totalitar comunist.

• A tipărit și distribuit literatură creștină, deși acest lucru era împotriva reglementărilor partidului comunist român.

• A fost parte activă din biserica subterană, fiind gata să plătească prețul uceniciei și ascultării de Cristos alegând să vestească evanghelie, să îi boteze pe cei mântuiți să investească în maturizare credincioșilor.

• 29 februarie 1948 este arestat

• 14 ani de închisoare (1948-1956, 1959 – 1964)

• 1965 părăsește România împreună cu familia fiind răscumpărat contra sumei de 10 000 $.

• 1966 depune mărturie în fața senatului american

• Fondează fundația Vocea Martirilor.

A fost un om relevant în contextul în care a trăit un om care și-a înțeles rolul și chemarea creștină și a fost mereu gata să plătească prețul uceniciei în școala lui Isus.

Dietrich Bonhoeffer

· Teolog German

· S-a dovedit inflexibil în relația cu partidul nazist, care a încercat să alinieze Biserica Evanghelică la propriile scopuri politice.

· În timp ce alți clerici germani au acceptat așa numita “clauza rasei ariană” în biserică (care îi silea pe clericii evrei să demisioneze) Bonhoeffer protestează vehement.

· În timp ce alți creștini germani aderau la partidul nazist, iar alții preferau să rămână pasivi Bonhoeffer critică partidul nazist pentru abuzurile comise, îi ajută pe cei care erau discriminați de naziști, instruiește mai multe serii de creștini deși acest lucru îi era interzis de naziști.

· A fost arestat și condamnat la moarte.

· Pe 9 aprilie 1945 la doar 39 de a fost spânzurat.

În cartea sa Costul Uceniciei, Dietrich Bonhoeffer vorbește despre ceea ce el în mod ironic numește “harul ieftin” – harul de care vor să aibă parte unii oameni care doresc să experimenteze iertarea de păcate dar fără transformarea vieții, cei care vor să aibă parte de Cristos după moarte dar care refuză să accepte ucenicia în școala lui Isus, cei care nu vor să plătească prețul uceniciei.

Harul ieftin înseamnă deci tăgăduirea Cuvântului viu al lui Dumnezeu, tăgăduirea întrupării Cuvântului lui Dumnezeu.... Harul ieftin este un har fără ucenicie, un har fără cruce, un har fără Cristos cel viu și întrupat.

Harul costisitor este Evanghelia pe care trebuie să o căutăm necurmat, darul pe care trebuie să-l cerem, ușa la care trebuie să batem.

Este costisitor, pentru că ne cheamă la ucenicie, este har, pentru că ne cheamă la ucenicie în școala lui Isus Cristos.

Este costisitor, pentru că îl costă pe om viața, este har, pentru că abia așa îi dăruiește viața.

Toți acești oameni au fost relevanți în contextul în care au trăit, acum este rândul nostru.

Trăim într-un context cultural post-creștin în care valorile creștine fundamentale care altă dată nu erau contestate de nimeni sunt acum contestate, hulite, desconsiderate. Societatea în care trăim pune o presiune uriașă pentru a modela mintea noastră și a copiilor noștri.

Familia este atacată tot mai mult, creștinismul în cel mai bun caz este privit ca o concepție pe care e bine să o ai când ești acasă dar care nu trebuie să îți influențeze valorile și în nici un caz nu trebuie să aibă de a face cu relațiile în societate. Dacă promovezi valorile creștine și trăiești pe baza lor foarte probabil că ajungi să fii etichetat ca și fundamentalist religios, extremist, încuiat la minte, cu o mentalitate de evul mediu, needucat. Este inadmisibil să vorbești de lucruri atât de oribile cum ar fi judecata divină, iad, condamnare veșnică, păcat sau standard moral absolut. Devine total inacceptabil în cercurile educate ale societății să afirmi că există doar bărbați și femei, iar căsătoria înseamnă unirea dintre un bărbat și o femeie fiind un legământ pentru toată viața.

Subiectul:

Cum răspunde ucenicul lui Cristos unei lumi ostile?

Ce înseamnă să trăiești ca și urmaș al lui Cristos într-o cultură post-creștină?

Ideea centrală:

Ucenicul lui Cristos rămâne integru în mijlocul unei lumi ostile pentru că are o perspectiva eternă asupra lucrurilor și o înțelegere corectă asupra suferinței.

Urmașul lui Cristos plătește costul uceniciei pentru că are o perspectivă cerească asupra tuturor lucrurilor.

1. Ucenicul lui Cristos trăiește cu integritate pentru că are o perspectivă eternă asupra lucrurilor. 4: 7-11

a. Trăiește în lumina sfârșitului, având mereu mintea trează. (v.7)

Perspectiva sfârșitului care este iminent trebuie să motiveze ucenicul lui Cristos nu la teamă sau la gesturi extreme ci la avea o abordare echilibrată, înțeleaptă cumpătată care se reflectă într-o viață integră trăită în dependență de Dumnezeu.

Fiți înțelepți – acest cuvânt mai poate fi tradus fiți întregi la minte, mai este folosit de 6 ori în NT, apare de 2 ori în Evanghelii în Marcu 5:15 și în Luca 8:35 când este vindecat acel îndrăcit din Gadara și după ce a fost vindecat se spune despre el că era „întreg la mine”.

Vegheați mai poate fi tradus ca și a avea mintea trează sau a fi cumpătat, a avea auto-control același termen este folosit de Petru în 1:13 când spune - Fiți treji și puneți-vă toată nădejdea în harul care vă va fi adus la arătarea lui Isus Cristos.

Perspectiva revenirii glorioase a lui Cristos, nu ne cheamă la gesturi extreme, nu ne cheamă să ieșim din mijlocul societății ci din contră așa cum arată 1 Petru să fim acei oameni care trăiesc în mijlocul societății și prin caracterul lor integru să fie o sursă prin care necredincioșii să fie câștigați pentru Dumnezeu și astfel Domnul nostru să fie glorificat.

Iminența sfârșitului tuturor lucrurilor, ne face să nu ne legăm inima de lucrurile trecătoare din lumea aceasta, ci ne duce la dependență de Dumnezeu, la a citi și a înțelege Scriptura și a petrece timp în rugăciune.

Îmi place foarte mult exemplul lui Daniel, care la sfârșitul unei vieți trăite în dependență de Dumnezeu a văzut din Scripturi că trebuiau să treacă șaptezeci de ani peste dărâmăturile Ierusalimului și atunci spune El în Daniel 9:3 Mi-am întors fața spre Domnul Dumnezeu ca să-L caut cu rugăciune și cereri, postind în sac și cenușă.

Asta înseamnă a fi întreg la mine și a avea auto-control (a fi cumpătat) să investim timp consistent în părtășia cu Dumnezeu prin studierea Scripturii printr-o viață de rugăciune vie.

b. Are o dragoste fierbinte pentru comunitatea creștină. (v. 8-10)

i. Ospitalitate generoasă.

ii. Slujire pe baza darurilor primite.

Iminența sfârșitului de asemenea provoacă creștinul la dragoste. Iar dragostea creștină nu este ceva abstract, ci implică slujirea comunității pe baza darurilor pe care Dumnezeu le-a împărțit fiecăruia dintre noi. Ideea că dragostea acoperă o sumedenie de păcate, nu înseamnă că biserica trebuie să ignore păcatul, nici că modalitatea prin care cineva este iertat de păcate este dragostea aproapelui cât mai curând că dragostea autentică, constantă unii pentru alții înlătură, ne ține departe de orice comportament care nu este demn de ucenicii lui Cristos și prin slujirea activă a celorlalți pe baza darurilor primite creștem împreună ca și comunitate și în felul acesta ne maturizăm și lepădăm orice comportament păcătos.

Cred ca noi ca și biserică avem nevoie să legăm relații sănătoase unii cu alții. Întâlnirile publice ale bisericii deși fundamentale în ceea ce privește legăturile sănătoase între membrii bisericii nu sunt suficiente pentru a putea să ne cunoaștem și să legăm relații semnificative. Oare cum ar fi dacă ne-am propune să arătăm o ospitalitate generoasă si să invităm la noi la masă 1-2 familii din biserică și să începem să ne cunoaștem, să discutăm din Scriptură să ne rugăm împreună, să ne îndemnăm să ne implicăm în viața bisericii. Sau poate să petrecem câteva zile într-o mică vacanță cu alți membri din comunitate având pentru a ne încuraja unii pe alții să îl cunoaștem mai mult pe Dumnezeu. Sau ce ar fi dacă m-aș cheltui din veniturile mele și aș invita adolescenții bisericii să mâncăm o pizza împreună.

c. Trăiește pentru gloria lui Cristos. (v.11)

Ca și creștini, ca și urmași ai lui Cristos noi trăim având în vedere iminenta întoarcere a Domnului și Mântuitorului nostru.

Versetele de la 7-11 concluzionează secțiunea majoră a cărții, aducându-ne aminte că în perspectiva sfârșitului istoriei care este aproape ucenicul lui Cristos se abține de la rău și trăiește o viață exemplară care are ca rezultat glorificarea lui Dumnezeu.

Nu fi cu o inimă împărțită pentru că Isus Cristos este Domnul care vine.

2. Ucenicul lui Cristos trăiește cu integritate pentru că înțelege rolul suferinței. 4:12-19

Atunci când Duhul Sfânt se adresează creștinilor din Asia Mică, aceștia se aflau în mijlocul unor încercări foarte mari, faptul că termenul a suferi este folosit de 17 ori în 1 Petru (cele mai multe apariții dintr-o carte din NT), apoi expresia încercarea de foc – termenul făcând referire la cuptorul folosit pentru lămurirea aurului sau a argintului arată intensitatea suferinței fraților noștri din primul secol.

Foarte important să înțelegem că suferința de care vorbește Petru aici nu este suferința cauzată poate de un accident de care avem parte, suferința cauzată poate de pierderea locului de muncă din pricina situației economice sau poate suferința cauzată de o boală de care suferim, deși Scriptura în ansamblul ei oferă un răspuns complet la problema suferinței indiferent de cauza ei, totuși în textul analizat vorbim în mod special de suferința cauzată din pricina faptului că îl urmăm pe Cristos.

Trăim într-o cultură post-creștină și deși încă nu suntem în situația de a fi persecutați în mod fizic sau privați de libertate pentru Cristos, societatea pune tot mai multă presiune pe noi pentru a ne modela mintea în domenii cheie cum ar fi puritate sexuală, relațiile în familie, educarea copiilor, rolul credinței în viața individului.

A suferi pentru că îl urmezi pe Cristos înseamnă așa cum spune Dietrich Bonhoeffer să fim gata să plătim prețul uceniciei, să acceptăm harul costisitor al lui Dumnezeu.

A plăti prețul uceniciei înseamnă a decide ceea ce e corect pentru că vrei să îl mulțumești pe Cristos. Pentru că vrei să îl glorifici pe Dumnezeu iei decizii care te costă, care te fac să suferi.

Poate că ești un tânăr sau un adult necăsătorit și colegii de școală, de facultate de serviciu îți spun că puritatea sexuală nu este atât de importantă, sau poate că ai ajuns la vârsta când trebuie să te căsătorești dar nu găsești persoane potrivită și pentru că vrei să îl onorezi pe Cristos cu puritate ta nu te implici în relații imorale nici nu te implici în relații nepotrivite și aceasta te face să suferi. Cristos a fost bărbat, a trăit 33 de ani fără să fie căsătorit și deși s-a confruntat cu ispita sexuală, El l-a onorat pe Tatăl prin puritate.

Poate că în contextul în care lucrezi ești forțat să spui minciuni sau să faci compromis pentru a fi promovat sau pentru a nu îți pierde locul de muncă, dar alegi să te încrezi în Cristos si pentru că vrei ca Dumnezeu să fie glorificat prin viața ta, chiar daca asta înseamnă pierderi financiare. Cristos a refuzat să se închine Diavolului pentru a acolo calea suferinței și a primi stăpânirea peste toate împărățiile lumii.

Poate că în contextul în care lucrezi ești forțat să promovezi prin diverse modalități comunitatea LGBTQ+, sau identitatea de gen, sau avortul și dacă nu faci lucrul acesta ești catalogat ca retrograd, cu o mentalitate de evul mediu, o persoană care nu gândește... îți pierzi reputația de persoană deschisă la minte și ești marginalizat de colegi, dar de dragul lui Cristos refuzi să faci lucrul acesta. Cristos nu a fost popular printre farisei și cărturari, a fost catalogat ca eretic, ca un om care nu vine de la Dumnezeu.

Poate că Dumnezeu te cheamă să lași confortul de acasă și să pleci pentru o perioadă ca misionar într-o țară din lumea a 3 a, pierzând confortul, riscând sănătatea sau poate chiar viața.... riscând să fii privit ca extremist, ca un om excentric care nu are prea mult discernământ dar pentru că asta este lucrarea la care Dumnezeu te cheamă te duci. Cristos a lăsat gloria pe care o avea la Tatăl pentru a veni pe pământ, pentru a se naște într-o iesle pentru a trăi o viață în care așa cum spun evangheliile: păsările cerului au cuiburi, și vulpile au vizuini dar Fiul omului nu are unde să-și plece capul.

În viață vom avea decizii grele de luat, dar ceea ce suntem chemați ca și ucenici ai lui Cristos este să luăm decizii corecte, chiar dacă acestea ne vor costa.

a. Suferința ne aduce aminte perspectiva gloriei viitoare (v 12-16)

Perspectiva gloriei viitoare, de care prin părtășia la suferințele lui Cristos avem parte chiar din viața aceasta ne aduce bucurie. Deși lumea ne respinge, râde de noi în mijlocul suferinței suntem binecuvântați de Dumnezeu, Duhul Sfânt este peste noi și în felul acesta gustăm încă de acum gloria escatologică ce ne-a fost pregătită.

Astfel, creștinul nu trebuie să caute sau să își dorească suferința, nici un înseamnă că dacă putem să scăpăm de un context în care avem parte de suferință nu trebuie să ne folosim de această posibilitate, dar atunci când are parte de suferință din pricina credinței, ucenicul lui Cristos se bucură.

Suferința pentru Numele lui Cristos, ne aduce aminte că Isus, a avut parte de mult mai multă suferință decât noi. Poate că prin deciziile corecte pe care le iei ești respins, batjocorit, luat peste picior marginalizat de societate, de colegi, de cei pe care îi credeai prieteni adu-ți aminte că Isus Cristos a fost părăsit de toți de cei mai intimi prieteni și singur pe cruce, atârnat între cer și pământ a pătimit pentru păcatele noastre. Și atunci când a suferit pe pământ, atunci când era pe cruce în chinuri nespuse Isus privea spre mine și spre tine și azi ne zice: o da, știu prin ce treci dar ești al Meu, ești iertat și vreau ca sa împart gloria pe care Tatăl mi-a dat-o cu tine.

b. Suferința ne cheamă să ne analizăm viața, pentru că Dumnezeu judecă atitudinea credincioșilor în suferință (v. 17-18)

Modul în care ne raportăm la suferința este un bun prilej de a ne analiza viața, pentru că deciziile dificile care ne costa pe care le luăm sunt un bun indicator al nivelului credinței noastre.

Atunci când noi știm ceea ce vrea Dumnezeu de la noi, dar de teama suferinței alegem să păcătuim noi de fapt arătăm o carență a credinței noastre. Este ca și cum îi spunem lui Dumnezeu... știi tu zici că ești bun, și știi ce este mai bine pentru mine, dar uite acum de data aceasta eu știu mai bine și voi face ceea ce cred eu că este bine.

În același timp, suferința reprezintă și judecata lui Dumnezeu asupra noastră, în sensul că Dumnezeu vede și judecă atitudinea credincioșilor în suferință și în lumina Scripturii ne aduce la pocăință ne purifică. Sensul judecății nu este că prin suferință noi plătim pentru păcatul sau pentru mântuirea noastă ci tocmai că reacția la suferință este un indicator al credinței noastre și atunci când avem carențe acestea sunt scoase la iveală și avem șansă să ne pocăim și să fim astfel transformați.

c. Suferința ne învață dependența și ascultarea de Dumnezeu. V19

Nu te teme în fața persecuției pentru că Isus Cristos este pionierul tău. (cel care a deschis drumul suferinței).