Sermon Tone Analysis

Discutam cu un coleg de echipă în săptămâna care s-a încheiat și vorbeam despre evaluarea dezvoltării profesionale pe care urmează să o aibă la firma unde lucrăm în luna februarie.

I-am spus că unul din lucrurile pe care le apreciez cel mai mult la el este interesul constant pentru a se dezvolta, pentru a învăța.

Apreciez foarte mult la acel coleg nu doar faptul că investește timp pentru a se dezvolta profesional dar și că timpul investit, expunerea la surse de informații bune, consistente se vede în creșterea lui din ultimul an.

Este o plăcere, o bucurie să ai astfel de oameni în echipă sau să poți să discuți cu astfel de oameni în cadrul unui interviu de angajare.

Lucrând de ceva timp într-o companie destul de mare, într-un domeniu care este la mare căutare în zilele noastre, am ocazia să interacționez cu diverși oamenii.

Toți sunt expuși la informații, au acces de multe ori la aceleași materiale de pregătire dar rezultatul este diferit.

Sunt unii oameni care asimilează cunoștințele le trec prin filtrul minții și sunt capabili să le aplice în lucrul de zi cu zi, sunt alții pe lângă care informația trece fără să producă vreun efect vizibil, vreun efect benefic în lucrul de zi cu zi.

Iar cauzele sunt diferite: fie ignoranță oricum lucrează într-un domeniu în care se caută forță de muncă deci nu are sens să se întrebuințeze prea mult, fie superficialitatea se mulțumesc cu puțin cu lucruri de suprafață, fie urmăresc doar interesul propriu cum să pretindă că au cunoștințe pentru a avea un salariu mai mare dar fără a fi interesați cu adevărat să se dezvolte.

Probabil că mai sunt și alte cauze, dar ideea este aceeași deși sunt expuși la materiale tehnice de calitate, dezvoltarea lor profesionala lasă de dorit.

Și cred că astfel de oameni întâlni în toate domeniile nu doar în IT.

Unul din lucrurile de care se plâng antreprenorii atât în țara noastră cât și în occident este lipsa forței de muncă calificate.

Dar oare cum stau lucrurile cu noi, cei care suntem astăzi aici când analizăm răspunsul nostru atunci suntem expuși la adevărul Cuvântului lui Dumnezeu.

Dacă ar fi să ne analizăm viața noastră de credință, de la început până în prezent care este răspunsul pe care îl indică viața noastră.

Care este impactul Cuvântului lui Dumnezeu în viața ta?

Luca 8:4-18

Textul este o pildă este o poveste scurtă, prin care cel care o rostește urmărește să transmită o singură idee folosind imagini din viața cotidiană a ascultătorilor pentru a transmite un adevăr.

Prin această parabolă care ilustrează activitatea obișnuită a unui locuitor al Israelului din primul secol Mântuitorul expune un adevăr, printr-o analogie practică: Ce înseamnă o credință autentică.

Astfel, cred că este o greșeală fundamentală să abordăm textul cu întrebări cum ar fi mântuirea se pierde sau nu se pierde, pentru că acest pasaj nu își propune să răspundă la această întrebare, nici nu ne provoacă să vedem cum răspundem noi astăzi la cuvântul lui Dumnezeu.

Textul vorbește despre credința autentică, despre ucenicia autentică care este un proces, despre transformarea pe care Cuvântul o produce în timp viața credinciosului, în mod similar cum o recoltă bogată se obține în timp și nu este o chestiune de o zi.

Atunci când îți analizezi umblarea cu Dumnezeu de la convertire până azi ce fel pământ ești?

Care este impactul Cuvântului lui Dumnezeu în viața ta?

Este credința mea autentică?

1. Sămânța căzută lângă drum => Împietrirea, Ignoranță spirituală.

Împietrirea este în mod clar influența satanică și poate lua diverse forme.

De la împotrivire voită față de mesajul Scripturii, cum este cazul scepticilor și al ateilor din epoca modernă, până la ignoranță spirituală și intelectuală.

Sămânța căzută lângă drum nu exclude religiozitatea, astfel acesta nu înseamnă neapărat împotrivire fățișă față de Dumnezeu, a nega existența lui Cristos, sau moartea și învierea lui Isus.

Cel închipuit în sămânța căzută lângă drum este cel care aude Cuvântul dar este apatic, neinteresat, neatent, indiferent, ignorant, incapabil de a înțelege la Cuvântul lui Dumnezeu.

Cel cu inima împietrită crede că este suficient de înțelept și de priceput încât el are un răspuns la toate.

Nu este o persoană învățabilă, accesul la informație în mod paradoxal în loc să producă o schimbare în viața sa nu are nici un efect.

Este inima nebunului, a neînțeleptului descris în cartea Proverbelor care întoarce spatele și ignoră strigarea înțelepciunii.

O inimă împietrită se datorează în mod categoric păcatului, a influenței satanice în viață, a gândurilor care au fost lăsate să bătătorească cărările minții și ale inimii omului.

O inimă împietrită implică de cele mai multe ori o atitudine de superioritate fără nici un suport, o ignorare voită a strigării înțelepciunii așa cum arată cartea Proverbelor.

Acesta stare favorizează influența Diavolului care vine și ia sămânța de calitate a Cuvântului, a înțelepciunii din inima omului.

Astfel, omul se face vinovat nu de nerespectarea unor învățături morale, sau de lipsa unor fapte (deși și aceasta este de condamnat) ci de respingere Cuvântului care astfel nu mai poate să rodească.

Pentru că dacă sămânța ar fi fost păstrată în inimă și ea ar fi prins rădăcină și ar fi rodit faptele adecvate ar fi venit de la sine.

Deși aude sau citește Scriptura, Cuvântul nu mai este relevant pentru un om cu inima împietrită, mustrarea nu are nici un efect, mesajul Evangheliei nu este decât ceva banal fără substanță pentru un astfel de om.

Apostolul Pavel îi scrie lui Timotei în a 2 a sa Epistola capitolul 3:16 și spune Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu și de folos ca să învețe, să mustre, să îndrepte să dea înțelepciune în neprihănire (să educe în vederea dreptății EDCR) pentru ca omul lui Dumnezeu să fie desăvârșit și pe deplin echipat pentru orice lucrare bună.

Astfel rolul Scripturii este acela de a echipa pe cei care sunt ai lui Dumnezeu.

Atunci când ești pus față în față cu mesajul Scripturii care este Cuvântul lui Dumnezeu și

· nu poți să iei învățătură => Inaptitudinea de a înțelege Biblia nu mai este relevantă pentru tine in contextul în care trăiești

· nu ești mustrat => Ignorant la lucrurile pe care Dumnezeu le condamnă în viața ta

· nu ești îndreptat - viața ta nu este transformată,

· nu ești educat în vederea înțelepciunii => paralizie mentală incapabil de a discerne înțelepciunea de prostie de nebunie

Atunci ai o inimă împietrită.

Ceea ce se condamnă este astfel ignoranța, paralizia mentală, inaptitudinea de a înțelege.

2. Sămânța căzută pe pământ stâncos => Superficialitatea euforică

Dacă prima categorie de pământ îi întruchipează pe cei nereceptivi la Cuvânt, cea de a 2 a categorie îi zugrăvește pe cei din extrema opusă, cei care sunt super-receptivi.

Și cred că această categorie nu se referă doar la răspunsul inițial atunci când cineva este expus pentru prima dată la mesajul Evangheliei, ci și la un mod de viață atunci când interacționează cu Scriptura.

Sunt cei care sunt foarte ușor de entuziasmat și iau o decizie la nivel de moment, pe baza a ceea ce le dictează sentimentele, dispoziția de moment, dar nu sunt interesați de o aprofundare, de o înțelegere la nivelul intelectului a ceea ce înseamnă a îl urma pe Cristos.

Cei care sunt în această categorie sunt cei care acceptă imediat mesajul creștin, crezând că l-au înțeles, și-l asumă fără reflexie în virtutea entuziasmului de moment.

Acești oameni nu săpă adânc pentru a afla înțelesul Scripturii și se mulțumesc cu lucruri superficiale de suprafață.

Un devoțional de 5 minute, o predică care îi face să plâng împreună cu cel care o rostește dar ale cărei efecte sunt ca un foc de paie.

Atunci când sunt puși să plătească prețul uceniciei dau înapoi.

Când sunt puși față în față cu ispita sau cu încercarea, aleg mereu calea ușoară, atunci când trebuie să plătească prețul uceniciei aleg calea comodității.

Acesta se vede în importanța pe care o dai timpului de părtășie cu Domnul.

Dacă timpul petrecut în părtășie cu Domnul se reduce la un devoțional, la a asculta o predică care gâdilă sentimentele poate că ar fi bine să îți ridici niște semne de întrebare.

Superficialitate în viața de credință, se vede cum ne raportăm la ispită atunci când suntem puși față în față cu alegerile din viața noastră de zi cu zi.

Nu vreau să spun că nu se poate întâmpla să greșim ca și creștini dar atunci când poate înșelăm, mințim, nu ne respectăm cuvântul dat în mod constant ar trebui să ne ridicăm semne de întrebare cu privire la credința noastră.

Superficialitatea în viața de credință se vedem în modul în care ne raportăm la încercare.

Dacă pentru noi credința creștină reprezintă doar o calea ideală în care avem parte doar de binecuvântări în care totul este centrat în jurul nostru, a interesului propriu, dacă nu conștientizăm propria limitare și nevoie de Cristos, și dacă nu înțelegem că suntem mântuiți pentru a aduce glorie lui Dumnezeu și pentru a reflecta chipul lui Cristos în lume atunci avem o credință superficială.

În zilele noastre întâlnim foarte multe persoane care se încadrează în această categorie, și deși fiecare este responsabil înaintea lui Dumnezeu de modul în care răspunde Cuvântului, totuși cred că o cauză este modul deficitar și incomplet în care înțelegem să vestim Evanghelia.

Atunci când propovăduirea noastră se concentrează doar în jurul lacrimilor, cât de mult plânge tata sau mama, la ce a pățit x sau y pentru că nu a vrut să se pocăiască și nu se focalizează pe centralitatea lui Cristos și a harului său.

Atunci când vestim doar beneficiile vieții de credință fără a vorbi despre costul uceniciei, despre insuficiența noastră și despre nevoia de a îl avea pe Cristos în fiecare moment din viața noastră, promovăm o credință superficială care nu este autentică.

Cei întruchipați în sămânța căzută în pământ stâncos sunt cei superficiali, sunt cei a căror inadecvare, insuficiență și pripă fac Cuvântul irelevant in viața lor.

Ceea ce este condamnat este superficialitatea, inadecvarea, insuficiența, lipsa unei înțelegeri intelectuale adecvate.

3. Sămânța căzută între spini => Sufocarea materialistă, inima lumească

Dacă în primele 2 situații receptivitatea la Cuvânt a fost obturată de neînțelegere sau de o înțelegere superficială, cea de a 3 a categorie ne arată că ceea ce împiedică sămânța să rodească este provocarea lumii.

Fie că este vorba de cei cu probleme materiale care sunt ispitiți să se îngrijoreze, fie că este vorba de cei care au o situație materială bună dar sunt preocupați doar de cum pot să își înmulțească bogățiile sau să își sporească confortul, fie că este vorba de o viață trăită în senzualitate toate aceste lucruri vin și sufocă sămânța.

Lumea exercită o presiune uriașă asupra noastră pentru a ne conforma valorilor ei fie că este vorba de teama zilei de mâine, de patima îmbogățirii, sau de conformarea la valorile morale ale lumii.

Grija că facturile la utilități vor depăși bugetul familiei, goana după îmbogățire, o reputație excelentă care are în spate un caracter îndoielnic, o carieră strălucită pentru care sacrifici relațiile cu cei din jur și cu Dumnezeu, toate acestea trădează o inimă împărțită.

Iar aceasta se vede în stabilirea priorităților din viață și în alegerile făcute.

Domnul Isus în predica de pe munte ne arată clar că nu putem sluji la 2 stăpâni, iar apostolul Ioan exprimă același adevăr atunci când spune că dacă iubește cineva lumea dragostea Tatălui nu este în el.

Autorul epistolei către Evrei ne avertizează să nu fim curvari sau lumești ca Esau.

Și atunci când ne uităm la relatarea din cartea Genezei vedem că Esau a nesocotit dreptul de întâi născut pentru un castron de ciorbă... mai târziu înțelegem că el a crezut că binecuvântarea lui Avraam are de a face doar cu beneficiile materiale.

Când se întoarce Iacov în Canaan și cei doi se întâlnesc Esau se arată foarte mulțumit că are de toate și astfel nu mai avea motive să fie supărat pe fratele său.

Aceasta trădează că el nu a înțeles niciodată dimensiunea spirituală a binecuvântării promise lui Avraam și tatălui său Isaac.

Nu este nimic greșit în a te îngriji pentru a avea un venit sigur pe tot parcursul vieții.

Este o dovadă de înțelepciune să îți faci un buget echilibrat pentru a avea cu ce plăti facturile.

Nu este nimic greșit în a avea anumite posesiune sau daca ai posibilitatea să ai o slujbă mai bine plătită.

Nu este păcat să investești cu înțelepciune banii pentru a scoate profit.

Nu este nimic greșit în a direcționa în mod rațional o parte din venit pentru relaxare, sau pentru achiziția diverselor bunuri materiale.

Dar atunci când toată energia noastră se scurge în direcția materialismului, atunci când nu mai ținem cont de nimic doar pentru a prospera financiar atunci aceasta este o problemă.

Atunci când tot venitul nostru este direcționat doar pentru noi și uităm să mai simțim cu cei care sunt cu adevărat în nevoie, nu suntem dispuși să susținem financiar lucrarea Domnului toate acestea arată o carență a credinței.

Cei întruchipați în sămânța căzută între spini sunt cei care nu au prioritățile vieții așezate corect, iar aceasta se vede în modul în care își administrează timpul și în compromisul pe care sunt dispuși să îl facă pentru a prospera din perspectivă materială.

Ceea ce este condamnat este ordinea priorităților, lipsa înțelegerii corecte a lucrurilor importante în viață.

4. Sămânța căzută într-un pământ bun => sunt cei autentici, cei care aduc rod în răbdare.

O credință autentică se manifestă în timp printr-o viață roditoare

Ei se diferențiază de celelalte 3 categorii prin modul în care răspund și se raportează la Cuvânt sunt cei care primesc Cuvântul, și fiind conștienți de propria lor insuficiență sunt gata să învețe, sunt cei care nu se opresc la lucrurile superficiale ci sapă adânc pentru a avea o minte informată, o înțelegere corectă a Scripturii fiind gata să plătească prețul uceniciei.

Sunt cei care nu lasă ca influența lumii să le inverseze prioritățile care au răbdare pentru a aduce rod.

Cei întruchipați în sămânța căzută într-un pământ bun sunt cei care au aprobarea lui Dumnezeu, care au discernământ pentru că își cunosc propria neputință și rămân în lumina Cuvântului lor fiindu-le descoperite tainele Împărăției lui Dumnezeu și în răbdare aduc rod pentru viața veșnică.

A aduce rod în răbdare vine și ne arată clar că rodirea este un proces.

O credință autentică se manifestă in timp printr-o viață roditoare.

1. Cu bucurie și smerenie recunosc efectele harului lui Dumnezeu în viața lor.

Atunci când înțeleg că lor le-a fost descoperit Cuvântul viu al lui Dumnezeu, când înțeleg profunzimea planului lui Dumnezeu și privilegiul de care li s-a făcut parte se bucură dar în același timp se smeresc și își recunosc propria limitare.

Deși văd efectele harului lui Dumnezeu în viața lor, înțeleg că aceasta nu îi exonerează de responsabilități și se smeresc recunoscând că nu pot înțelege pe deplin modul în care Suveranitatea lui Dumnezeu care a ales să li se descopere se împletește în mod unic cu responsabilitatea umana pentru a produce rod în viața de credință.

2. Sunt cei care rămân în lumina Cuvântului pentru a fi într-o perpetuă transformare.

A aduce rod nu pune accentul pe activismul exterior, sau pe respectarea unui set de prescripții morale cât mai curând pe a ne expune inima Cuvântului, a expune mintea noastră luminii Scripturii pentru a avea parte de înțelegere această stare de interiorizare a seminței ducând la fapte adecvate.

Mintea credinciosului autentic este mereu luminată de Cuvânt, și astfel prin har are parte de descoperire și înțelege că trebuie să își dea și el toate silințele pentru a uni cu credința virtutea, cu virtutea cunoștința cu cunoștința auto-controlul, cu auto-controlul răbdare cu răbdarea evlavia cu evlavia dragostea de frați și cu dragostea de frați iubirea de oameni pentru că aceasta înseamnă să aduci rod.

Și pe măsură ce se adâncește în studierea și înțelegerea Scripturii îl cunoaște mai mult pe Dumnezeu.

Între rostirea pildei și interpretarea ei, Domnul Isus citează din Isaia 6:9 și aceasta ne arată că răspunsul la vestirea Cuvântului lui Dumnezeu a generat fie împotrivire care a dus orbire, surzenie și lipsă de discernământ, fie acceptare care a dus la descoperire și o înțelegere a adevărului.